Pierdut buletin! N-avem echipa, n-avem selectioner! Cele patru motive pentru care Romania a murit incet, dar sigur la Euro

Pierdut buletin! N-avem echipa, n-avem selectioner! Cele patru motive pentru care Romania a murit incet, dar sigur la Euro

Ar trebui sa mai treaca zile bune pentru a nu judeca la cald un esec atat de rasunator precum cel al nationalei de la Euro 2016. Pentru ca e aproape imposibil sa judeci obiectiv cele 270 de minute jucate de nationala noastra la turneul final din Franta.

Poate si pentru ca asteptarile dupa esecul cu Franta, 1-2, din primul meci, au crescut simtitor tocmai pentru a se prabusi necontrolat in partidele cu Elvetia si Albania. Criticile sunt numeroase si pe deplin meritate pentru o echipa, pentru o Federatie si pentru niste jucatori care au bifat suficiente bile negre, suficiente intamplari in coloana de „asa nu” in build-up-ul pentru turneul final la care Romania nu a stat decat zece zile. Iar rezultatul cu Albania este rezumatul perfect pentru situatia in care se afla nationala in acest moment, reliefand perfect simptomele „pacientului” roman.

Cum a gresit Iordanescu la meciul cu Albania

Meciurile cu Elvetia si Franta au aratat suficient pentru ca jocul Albaniei sa fie „citit” de adversar. A devenit cat se poate de clar ca forta adversarilor vine, mai ales, din flanc, logic avand in vedere ca tactica albanezilor este de a sta la cutie si de a lovi pe contraatac prin viteza „aripilor” si a fundasilor laterali. Zona predilecta a atacurilor albaneze a fost cea dreapta, in care Hysaj, cu siguranta cel mai bun albanez de la Euro, a creat panica prin urcarile sale dese in atac. Astfel ca decizia de a-l titulariza pe Matel in banda stanga devine si mai bizara!

De inteles dintr-un singur punct de vedere: acela al problemelor medicale pe care le aveau Rat si Filip. Insa informatiile au fost clare: ambii erau apti de joc pentru partida din aceasta seara. Rezultatul? Matel, fundas dreapta de baza, care a mai evoluat in stanga la Dinamo Zagreb, insa, a fost la fel de usor depasit de adversari la fel cum a fost si in jocul amical cu Ucraina, cand Konoplianka l-a distrus sistematic, faza de faza. Trei faze periculoase au avut albanezii in urma unor centrari nestingherite din banda dreapta de atac, una sfarsindu-se cu ocazia incredibila a lui Lenjani, iar alta cu golul lui Sadiku, la care Tatarusanu a gresit fara drept de apel. Cu atat mai bizara e decizia lui Iordanescu cu cat Matel s-a aflat la primul meci ca fundas stanga la nationala din cele 19 in care a fost selectionat.

De ce nu ne putem ascunde in spatele valorii jucatorilor

„Atat avem, atat putem. Nu meritam sa fim la Euro”. E o placa ce se va folosi si se va auzi pe repeat in urmatoarele zile. Problema e una cu dublu tais si care poate fi interpretata diferit. E adevarat, fata de anii ’90, Romania se afla intr-un regres evident al talentului fotbalistic. Sunt foarte putini jucatori care au tehnica in regim de viteza sau, macar, capacitatea de a reusi un dribling curat, nu un „da-i si du-te”. Din acest punct de vedere, argumentele sunt de partea lui Iordanescu. Dar cam atat... Sa aruncam un ochi pe celelalte grupe. Irlanda de Nord are deja trei puncte si poate merge mai departe la Euro, in cazul unui esec „cuminte” contra Germaniei. E drept, sunt sase jucatori care evolueaza in Premier League, dar majoritatea de la mijloc in jos, iar talentul nu ii da niciodata afara din casa pe un Cathcart, Baird sau McAuley. Ne mutam in Islanda, una dintre revelatiile acestui Euro si echipa favorita a „hipsterilor”, microbistilor fara o echipa favorita: sase jucatori care evolueaza in Suedia, trei in Norvegia, unul in Serie B, unul in 2. Bundesliga, doi in Danemarca, unul in Austria, altul in Rusia...

Diferenta o fac atat selectionerii Michael O’Neill si Lars Lagerback, cat si unitatea de grup si faptul ca jucatorii respectivi au inteles ca nu neaparat valoarea individuala, ci forta echipei aduce performanta. Fara valori spectaculoase in lot, cele doua formatii au reusit din doua meciuri sa castige mai multe puncte decat a facut-o Romania. Si acest lucru ar trebui sa fie, de fapt, prima lectie pe care romanii sa o aplice dupa acest Euro. „Bisericutele” din lot ar trebui sa dispara pe cat de repede posibil, iar aroganta unor jucatori sa fie mai moderata. Cum altfel ar putea fi interpretate gesturile unor titulari din meciul cu Albania care au „fentat” pe cat se poate zecile de fani romani dornici sa obtina un autograf in Italia, preferand sa isi astepte colegii in autocar decat sa faca fericiti cativa romani care si-au rupt din timp pentru a vedea nationala.

Cum ne-am aparat atat de mult, incat am uitat sa atacam

Un alt laitmotiv al ultimelor saptamani este cel conform caruia nationala Romaniei nu a atacat niciodata, nici macar atunci cand a ajuns in sferturile de finala ale Mondialului din 1994. Perfect de acord. Insa de ce trebuie sa traim, intotdeauna, din trecut? Cand Belgia a realizat ca are o problema, a reformat din temelii intreaga piramida fotbalistica. A modificat cateva campionate de juniori, ale caror rezultate nu au mai contat.

In schimb, Brugge, Anderlecht, Gent sau Standard Liege au fost obligate sa evolueze in modulul 4-3-3, acelasi folosit in trecut si la nationala, pentru ca jucatorii sa se obisnuiasca cu el si a-i cunoaste perfect particularitatile si flexibilitatea. Timid, acest lucru se face si in Romania. Insa chiar presedintele FRF, Razvan Burleanu, a spus la sport.ro inainte de turneul final ca Romania nu va ataca la Euro si, probabil, nici in urmatorii ani.

Ori acest lucru naste o intrebare. Preferam sa jucam la fel de ermetic, fara orizont, fara idee tactica ofensiva si sa pierdem, sau putem sa pierdem frumos? Cu ce ne ajuta un 0-1 contra Albaniei care a enervat suporterii? Pare pueril, dar nu e mai usor si mai sanatos sa cresti jucand fotbal, invatand sa scoti un adversar printr-un dribling sau prin combinatii in viteza, decat batraneste, pe loc?

Nu tot 0 puncte raman in dreptul echipei? Sunt intrebari logice, care deriva din lipsa unei stiinte ofensive. Era clar ca va trebui sa batem Albania pentru a ne califica, de ce nu ne-am pregatit pentru asta? Cum e posibil ca la o faza fixa, in minutul 68, la 1-0 pentru Albania, Romania sa aiba patru oameni in careu, in timp ce albanezii aveau opt jucatori plus portarul Berisha? Sunt lucruri punctuale care tradeaza o ineficienta incredibila si o lipsa de antrenament a jocului ofensiv. Si care trebuie corectate rapid!

De ce problema e si la jucatori

Nu trebuie neglijata nici problema jucatorilor. Daca „raul” pleaca din frunte, e clar, insa, ca problema e si la lotul de jucatori. Tatarusanu nu a invatat nici pana la 30 de ani cum sa iasa pe o centrare, fiind vinovat la jumatate din golurile primite de Romania la Euro 2016. Defensiva atat de exacta din preliminarii s-a dovedit a fi o simpla coincidenta, datorita adversarilor slabi pe care i-am intalnit. Romania va avea mari probleme pe postul de fundas stanga, unde Filip nu pare suficient de „copt” pentru a-i lua locul lui Rat, dar si in centrul defensivei, unde Chiriches nu mai evolueaza constant de trei ani, iar Grigore joaca saptamana de saptamana la 40 de grade sub soarele qatarez.

Problemele continua si la mijloc, acolo unde Hoban are 33 de ani, Pintilii 31, iar Prepelita evolueaza din ce in ce mai putin la Ludogoret. Si niciunul dintre ei nu are capacitatea de a crea faze, nu are stiinta ultimei pase, care diferentiaza un mijlocas central de un mijlocas central modern, un jucator box-to-box. Cateva cuvinte si despre Sanmartean, din cele 45 de minute pe care le-a evoluat la acest Euro. Miscarea lui Iordanescu a fost clara, iar selectionerul nu a considerat ca Sanmartean poate duce la bun sfarsit un meci intreg.

Si, din acest punct de vedere, Iordanescu a avut dreptate, ne aducem aminte de jocul de la Sofia, Ludogoret-Steaua, de acum doi ani, cand „creierul” nationalei a sucombat spre final. Din dorinta de a nu irosi o schimbare, selectionerul nu l-a titularizat. A gresit? Probabil ca da
. Romania a avut o posesie mult superioara in repriza secunda (63%) fata de doar 52% in prima parte si a completat dublul paselor fata de Albania (446-222), dupa ce in prima repriza, diferenta era mult mai mica, de circa 80 de pase reusite. Aici intervine, insa, si tactica albaneza, adversarii retragandu-se in partea secunda. Raza de speranta ramane Stanciu, altfel sters, dar cu dorinta clara de a reusi cat mai multe, insa jucatorul Stelei trebuie sa ramana cu picioarele pe pamant, indiferent de ofertele primite.

Adrian Costeiu





FULLSCREEN
Galerie Foto
  • /

VIDEO PROTVPLUS.RO

La Blaj, lumea a așteptat în ploaie să se vaccineze, peste așteptările autorităților
BRAT
Modifică setările cookies