În 2014, Burleanu îi dă afară de la FRF pe Daniel Prodan și Florin Răducioiu, componenți ai Generației de Aur. Răducioiu îl caracteriza atunci pe șeful FRF: „Burleanu e un tip extrem de periculos, un căcăcios care mai avea un pic și-mi cerea să-mi dau pantalonii jos! În spatele minei afișate prin lentilele ochelarilor, de student eminent la Drept, stă de fapt un individ de o falsitate nemaiîntâlnită! O marionetă care ne va împinge spre faliment! Un amator teleportat în fruntea fotbalului românesc!”
Tot în 2014, FRF consideră că Academia lui Dinamo merită să meargă la un mare turneu internațional de juniori, în detrimentul Academiei Hagi, care dădea considerabil mai mulți jucători la loturile naționale de juniori.
În 2015, Gabriel Bodescu, secretarul general al FRF, i-a adresat lui Prunea următoarele cuvinte: „Cine sunteţi voi, mă, marea generaţie de aur?”. Prunea i-a aplicat apoi o corecție fizică oficialului Federației.
La alegerile din 2018, când a câștigat în fața lui Ionuț Lupescu, Burleanu a avut un mesaj care se adresa atât fostului mijlocaș al naționalei, cât și lui Mircea Lucescu, aflat în sală, dar și, implicit celor care l-au susținut pe Lupescu, foști componenți ai Generației de Aur: „Un fleac, v-am ciuruit!”
La tragerea la sorți a grupelor de la Euro în 2019, desfășurată la București, Hagi nu a fost invitat!
În 2021, la turneul final al Campionatului European organizat și de România, Hagi, Gică Popescu și Dorinel Munteanu au primit invitații de la FRF la Tribuna a doua, în timp ce la Tribuna oficială se lăfăiau politicieni și apropiați ai lui Burleanu.
Hagi trece peste umilințe
În 2026, Hagi acceptă să lucreze cu cel care i-a umilit în mai multe rânduri pe el și pe colegii lui din Generația de Aur. Un compromis pentru ce? Poate salva Hagi fotbalul românesc de unul singur? Are rețete magice? În niciun caz.
Burleanu și gașca lui n-au reușit timp de 12 ani să pună pe baze solide un fotbal distrus de Mircea Sandu și Dumitru Dragomir. Avem în continuare un fotbal sărac și corupt la ligile inferioare, unde infrastructura e la pământ, cu mici excepții. Foarte puțini dintre juniorii produși în această perioadă nu au făcut față la nivelul Ligii întâi și la națională. Nu ne-am calificat la niciun turneu final mondial. Și-atunci, cum să schimbe Hagi toate acestea în trei ani, până la viitoarele preliminarii mondiale, de vreme ce Burleanu nu a reușit în 12 ani?
Hagi, ca și Lucescu, sunt paravane perfecte pentru Burleanu, care-și poate ascunde nerealizările scoțându-i în față pe cei doi. Dacă nici Lucescu, Împăratul fotbalul românesc, n-a reușit... Dacă nici Regele Hagi nu va reuși... Atunci ce vină are el, Burleanu?
Ultima încercare pentru Hagi
Dar încerc să-l și înțeleg pe Gheorghe Hagi. A pornit în cariera de antrenor cu un mare eșec la națională, ratarea barajului cu modesta pe atunci Slovenia. A fost doar episodic în străinătate, la Galatasaray. A ajuns la 61 de ani, când să mai vină la națională? La 80, ca Lucescu? E șansa lui să rămână în memoria fotbalului românesc și ca antrenor, printr-o calificare la Mondiale.
Constat că în ultima vreme naționala a devenit un fel de pansament al frustrărilor. Lucescu a vrut să-și rezolve frustrarea îndepărtării de la prima reprezentativă în 1986. Hagi vrea să-și scoată pârleala după dezamăgirea din 2001. Iar noi așteptăm minuni.
Nu ne poate salva nimeni din situația actuală. Nici Lucescu, nici Hagi, nici Iordănescu, tatăl sau fiul. Problemele sunt mult mai profunde, mult mai grave decât numirea unui selecționer, oricare ar fi el.
Să dea Domnul să reușească Hagi ceva. Vom trece peste compromisul și peste trădarea lui. Dar șansele României fotbalistice sunt infime.