Incredibil, dar adevărat: Steaua, printre cele mai bune formații din istoria handbalului românesc, tocmai a retrogradat în liga a doua.
Acest deznodământ tragic din punct de vedere sportiv a fost un șoc și pentru iranianul Alireza Mousavi, pivotul clubului CSM Bacău, la ora actuală. Alireza Mousavi a fost primul handbalist iranian ajuns în Liga Zimbrilor, în 2015. El a fost, practic, un deschizător de drumuri, în condițiile în care, ulterior, foarte mulți handbaliști iranieni au „aterizat“ și ei în Liga Zimbrilor, la diferite formații.
Revenind la Alireza Mousavi, el a evoluat, pe rând, pentru Dinamo (2015-2022) și Steaua (2022-2024), iar acum se pregătește să încheie acest sezon, la CSM Bacău. Dintre aceste experiențe românești, gustul cel mai amar l-a avut după perioada petrecută, la Steaua.
Sport.ro: Ce reacție ai avut, când ai aflat că Steaua a retrogradat?
Alireza Mousavi: Frate, e șocant, de-a dreptul, când vezi că o echipă, de talia Stelei, merge în liga a doua (n.r. – oftează lung). Adică, vorbim despre un club care are în spate o istorie uriașă, o tradiție. Steaua, din ce știu, are 35 de titluri în campionatul masculin de handbal. Repet: am fost șocat, când am văzut că a retrogradat...
Totuși, urmărind rezultatele din acest sezon, n-ai simțit că aici se va ajunge?
Nici nu mă gândeam că Steaua va retrograda! În primul rând, pentru că echipa lor are niște handbaliști foarte buni. Sincer, n-am nicio explicație pentru atâtea înfrângeri la rând... Sincer, mi se pare că au cedat în niște meciuri mult prea ușor. Dar poate că Steaua va avea, totuși, o șansă de a evolua în prima liga și în viitorul sezon.
„Cum să schimbi antrenorii pe bandă?! Nu suntem la fotbal!“
Păi, cum? La ce te referi?
Păi, îți explic. Bacău, unde joc acum, nu mai vrea să aibă o echipă de handbal, în prima ligă, în viitorul sezon. Și dacă CSM Bacău va renunța la locul ei în Liga Zimbrilor, poate că va fi înlocuită de Steaua. După părerea mea, asta poate fi salvarea Stelei.
Alireza, ai fost la Steaua, între 2022-2024. Deci, ai plecat de acolo nu de foarte mult timp. Cum se poate ca o formație cu o tradiție atât de mare să aibă o asemenea prăbușire? Ai văzut niște semnale alarmante, când erai acolo?
Sincer, în primul meu an acolo, rezultatele au fost bune. Am terminat pe 4 în campionat. Apoi însă, în al doilea sezon, echipa a ajuns la baraj. Am terminat pe 11 și doar după baraj ne-am salvat de la retrogradare. Chiar și așa, mă șochează că, anul ăsta, Steaua n-a ajuns nici măcar la baraj. Ca un om din afara clubului, la ora actuală, eu simt că Steaua n-a avut un grup unit. Că n-au tras toți în aceeași direcție. Poate că greșesc, dar eu asta simt. Apoi, mai e ceva.
Te rog...
Conducerea Stelei trebuie să dea niște răspunsuri. Adică, cum e posibil ca o echipă să aibă patru antrenori în doar doi ani?! Adică, scuză-mă, dar nu suntem la fotbal. Frate, patru antrenori în doi ani! E prea mult! Debandadă! Antrenorul care a fost acum pe bancă, Ştefan Laufceac, el a fost principal doar în ultimele 3 luni. Până să apuce el să facă ceva, Steaua a și retrogradat...
„Steaua m-a abandonat după ce m-am accidentat“
Tu ai plecat de la Steaua, după ce ai avut o accidentare gravă. Din ce știu, clubul nu s-a purtat tocmai bine cu tine pe durata perioadei de refacere...
(n.r. – face o pauză lungă). Așa e. Lucrurile n-au fost OK. Dar spun cu mâna pe inima: niciodată n-am dorit răul acestui club din acest motiv. Sincer, îmi pare rău că Steaua a retrogradat acum.
Concret, ce s-a întâmplat după ce te-ai accidentat jucând pentru Steaua?
Păi, uite ce s-a întâmplat. Eu sunt jucător iranian într-o țară străină. M-am accidentat pentru Steaua. Accidentare gravă! Și, după operație, nu m-a căutat nimeni de la club! Am simțit că sunt abandonat de club. Uite, îți dau un exemplu. Tot din România. Cât am jucat la Dinamo, n-am avut accidentări. Dar am avut colegi care s-au accidentat. Și clubul avea grijă de ei, frate! Se interesa de soarta lor, de recuperarea lor. Ceea ce nu s-a întâmplat cu mine, la Steaua. Adică, n-am primit un telefon, cât timp mă chinuiam să mă refac. Ah, au fost fix două telefoane. Ambele din partea antrenorului. În rest, din partea conducerii clubului Steaua, nici măcar un oficial nu m-a căutat să vadă ce fac, cum îmi decurge recuprarea. Și a mai fost ceva.
Ce anume?
Ca să primesc de la Steaua banii pe care i-am dat pentru operație, totul a durat un an. Mai mult decât atât, pentru că m-am accidentat, au tăiat 50 la sută din contractul meu! Au fost niște lucruri care m-au dărâmat mental. Nu mai aveam nicio motivație. Am tras mult de mine, ca să ajut Steaua, după ce am parcurs etapele recuperării, dar n-am putut. Crede-mă! Eram apt din punct de vedere fizic, dar văzând cum s-a purtat clubul cu mine, n-am putut să mă refac mental, astfel încât să mai fiu de folos Stelei. De asta am și plecat. La starea mentală pe care o aveam nu mai puteam juca pentru Steaua. Clubul, la cum s-a purtat cu mine după ce m-am operat, m-a jignit profund. Bine, cu o singură excepție!
La cine te referi?
La Ionuț Georgescu! Fostul nostru căpitan de echipă care, ulterior, a devenit antrenorul Stelei pentru o perioadă. Când clubul nu-mi dădea banii, el mi-a dat banii din buzunarul lui. Ionuț Georgescu m-a ajutat enorm! Te rog mult, să scrii asta! Și, încă o dată spun: deși Steaua s-a purtat urât cu mine, nu mă bucur acum de retrogradarea echipei. Pentru că mai am mulți prieteni acolo, în cadrul lotului. Problemele mele au fost cauzate de cei care conduc Steaua, nu de stafful tehnic și de jucătorii echipei pentru care îmi păre rău acum. Sincer! Mai ales că nu aici ar fi trebuit să ajungă o echipă de talia Stelei. Steaua, după părerea mea, ar trebui să fie pe podiumul handbalului românesc, an de an.
„Sunt câine până la moarte!“
Să închidem capitolul Steaua. Ce zici de Dinamo? A fost primul club la care ai evoluat în România, vreo 7 ani. Și tocmai a mai luat un titlu...
Dinamo e campioană (n.r. – cu mare satisfacție). Dinamo e un club profesionist, în adevăratul sens al cuvântului. Își ridică nivelul, an de an, iar asta se vede în rezultatele echipei, în Europa. Îmi doresc din tot sufletul ca să facă un lot și mai puternic pentru viitoarea ediție a Ligii Campionilor.
Ai jucat la Dinamo, dar și la Steaua. De care echipă te simți mai apropiat?
Frate, eu sunt „câine până la moarte“. Dinamovist convins până la finalul vieții. Ce întrebare mai e și ăsta? (n.r. – râde). Vreau să felicit clubul, pe această cale, pentru titlul câștigat, în acest sezon.
Ce planuri ai pentru sezonul următor?
În primul rând, îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-am revenit complet după operația pe care am avut-o și că acum nu mai am nicio problemă medicală. Sunt într-o formă fizică excelentă. M-am refăcut și mental. Mi-am recâștigat încrederea. Aici, trebuie să-l pomenesc și pe antrenorul meu de la Bacău, în acest sezon, pe domnul Leonard Bibirig. M-a ajutat enorm! El mi-a redat încrederea necesară și m-a susținut, astfel încât să fiu la înălțime și din punct de vedere fizic. Am mai multe oferte acum. Și de la echipe din România, dar și de afară. Dar prima mea opțiune e să rămân în România și să joc handbal aici.
De ce ești atât de atașat de România?
Sunt român, frate (n.r. – râde). Sunt aici de atâția ani. Prefer să joc aici, în continuare. Și, dincolo de glume, în curând, o să-mi iau și cetățenia română și o să fiu român și în acte.
