CSM București a transferat-o pe Cristina Neagu, în 2017, cu promisiunea că, având cea mai bună handbalistă a lumii în echipă, va cuceri trofeul Ligii Campionilor. Nu doar că nu s-a întâmplat acest lucru, dar formația finanțată de Primăria Capitalei, cu un buget care a variat, anual, între 3,5 și 3,8 milioane de euro, a ajuns să furnizeze dezamăgiri pe bandă.
Deși pare incredibil, CSM tocmai a bifat a 7-a eliminare la rând, în sferturile Ligii Campionilor, după dubla cu Esbjerg (52-55, la general). Această contraperformanță a venit acum, când urmează retragerea Cristinei Neagu (36 de ani) din activitate, la sfârșitul acestui sezon.
Sport.ro a luat legătura cu legendarul Vasile Stîngă (68 de ani), un om care a prins alte vremuri pentru handbalul românesc, într-o tentativă de a găsi explicații pentru rateurile repetate ale CSM-ului în cea mai tare competiție intercluburi din lume.
Sport.ro: Unde credeți că s-a pierdut și această dublă cu formația daneză?
Vasile Stîngă: Meciurile cu Esbjerg au fost pe muchie de cuțit. Diferența a făcut-o arbitrajul! Esbjerg a fost avantajată în două momente cheie. Danezele au primit două mingi, „cadou“ din partea arbitrilor, care, de fapt, ar fi trebuit să fie ale noastre. Cu acele două mingi, Esbjerg s-a dus la două goluri și s-a terminat meciul-retur. Asta a fost diferența. Nu poți să spui că a fost o diferență de valoare.
Și, totuși, în această echipă a CSM-ului s-au făcut niște investiții. Nu cele mai mari din Europa, dar suficient de mari, ca să câștigi Liga Campionilor, măcar o dată, în ultimii 7 ani...
Sunt, într-adevăr, investiții mari dar, fără ele, n-aveai cum să ajungi nici măcar în faza ăsta. Dacă e să vorbim strict de sezonul actual, așa cum s-a calificat Esbjeg în Final Four, putea să se califice și CSM-ul. Și atunci nu mai aveam acum această discuție legată de investiții, de obiective ratate. Noi trebuie să reținem că, fără bani, nu mai poți să faci nimic în sport în ziua de astăzi. Asta e un lucru clar, incontestabil! Iar dacă investești mai mulți bani, îți mărești șansele să faci performanțe mai mari. Aduci jucători mai buni și, vorba aia, ai și influența mai mare pe plan internațional. Din păcate, noi avem niște probleme mari, la ora actuală...
La ce vă referiți?
Nu mai contăm în handbal! În Europa, nu contăm nici la nivel de echipe de club, nici la nivel de echipe naționale. România nu mai are valoarea pe care o avea înainte, iar oamenii nu te mai respectă. Când n-ai valoare, nici oamenii nu te mai respectă, ăsta e adevărul, din păcate. Măcar CSM are, cât de cât, un buget și a reușit să-și facă o echipă cu care să fie competitivă, la nivel european. Și așa, prin rezultatele CSM-ului, cele care au fost, mai ieșim și noi puțin la suprafață.
Sunt, totuși, niște rezultate care ne-au costat foarte mult. Bugetul CSM-ului se apropie de 4 milioane de euro pe an...
Păi, astea sunt bugetele pentru handbalul de performanță de nivel înalt. La băieți, vă zic eu, bugetele marilor cluburi sunt de 15, 16, 17 milioane de euro pe an! La noi, Dinamo, echipa de băieți, are vreo 3-4 milioane. E un buget mic față de ce există în Europa. N-ai cum să te bați cu echipele fruntașe cu 3-4 milioane. La fete, zicem noi că e mare bugetul CSM-ului, dar Gyor, de exemplu, are buget anual de 5-6 milioane de euro! De asta aduce cele mai bune jucătoare din Norvegia, din Danemarca. Și, de aceea, are și performanțe. Păi, Gyor ia Liga Campionilor, se califică, an de an, în Final Four...
