Fotbal intern

REPORTAJ | Dificultatea, obstacolul și lupta din periferia fotbalului feminin. Povestea sportivului care antrenează de la vârsta de 14 ani

Fotbalul feminin este într-o continuă creștere la nivel global, iar România încearcă să prindă din urmă țări precum Marea Britanie, Franța sau Spania, deși lucrurile nu stau foarte strălucit nici pe plan masculin în țara noastră.

Dragos-Stefan Soneriu
Data publicarii: Vineri 06 Mai 2022, 09:45
Data actualizarii: Vineri 06 Mai 2022, 12:09

FIFA a implementat în octombrie 2018 un plan pentru creșterea fotbalului feminin de pe întreaga planetă. Proiectul FIFA Women’s Football Strategy dorește să îmbunătățească structura organizatorică a fotbalului feminin chiar de la rădăcinii și să înlăture discriminările de gen pentru acest sport.

Obiectivele cheie sunt cât se poate de clare: creșterea participantelor (peste 60 de milioane de jucătoare până în anul 2026), îmbunătățirea produsului comercial (obținerea de noi venituri pe toate planurile) și clădirea unei fundații (crearea unui ecosistem sofisticat pentru buna creștere a fotbalului feminin).

  • REPORTAJ | Dificultatea, obstacolul și lupta din periferiile fotbalului feminin. Povestea sportivului care antrenează de la vârsta de 14 ani

Deși pare că fotbalul feminin a luat naștere de puțină vreme, lucrurile nu au stau deloc așa. Prima oara când s-a disputat un meci oficial între două echipe de femei a fost în anul 1892, conform Federației Scoțiene de Fotbal, iar primul meci din Anglia s-a jucat la trei ani după.

Chiar atunci când fotbalul feminin ajunsese în epoca de aur și întâlnirile adunau peste 50.000 de spectatori, Federația Engleză de Fotbal publică o lege prin care interzice practicarea fotbalului profesionist pentru persoanele de sex feminin în anul 1921.  Iar această interdicție a rămas în picioare până în anul 1971.

În comparație la aceea vreme în fotbalul masculin Pele juca pentru ultima oara în tricoul echipei naționale a Braziliei. Timp de 50 de ani, fotbalul feminin a rămas în umbră tocmai în țara în care se inventase acest sport. Motivul pe care l-a emis FA pentru abolirea fotbalului feminin a rămas și astăzi principala etichetă care s-a împământenit asupra femeilor din acest sport: „jocul de fotbal este nepotrivit pentru femei și nu trebuie încurajat!”.

Totuși, în ultima vreme fotbalul feminin are o creștere substanțială, iar jucătoare precum Alex Morgan, Marta, Megan Rapinoe, Lieke Martens sau Sam Kerr au devenit legende și au dobândit o notorietate uriașă de pe urma sportului rege. De asemenea, Barcelona Femeni a stabilit recordul absolut de spectatori prezenți la un meci de fotbal feminin. Nu mai puțin de 91.553 de suporteri au luat parte la duelul împotriva rivalei Real Madrid. Echipa feminină a reușit astfel să depășească echipa de la fotbal masculin, care după ridicarea restricțiilor nu a mai strâns un număr atât de mare de fani la un meci, asta și în contextul rezultatelor slabe din ultimii ani.

Povestea fermecătoare din spatele fotbalului feminin din Sighișoara

Orașul Sighișoara este cunoscut pentru cetatea medievală din centrul vechi, dar nicidecum pentru fotbalul practicat în localitate. Din anii ‘74 şi până în ’90, Metalul Sighișoara a fost singura echipă care a făcut performanță la nivelul ligilor inferioare, însă nici aceasta nu a ieșit în evidență pe scena mare a fotbalului românesc. Fotbalul de odinioară s-a pierdut în negura desființărilor pe bandă rulantă, iar astăzi Sighișoara rămâne fără un club de fotbal la nivel de seniori.

Totuși, ambiția unui antrenor depășesc astfel de bariere. Cornel Câmpian de ani de zile se luptă din greu pentru obținerea unor rezultate pe plan local, deși circumstanțele nu sunt cele mai fericite de fiecare dată.

Echipa de fotbal feminin a fost creată la inițiativa unor fete din oraș care își doreau să practice acest sport și nu aveau unde. Cornel Câmpian, care nu era deloc străin fotbalului a acceptat această provocare și a fondat o grupă de fotbal feminin.

„Fotbalul feminin a fost o provocare pentru mine. Totul a pornit în toamnă de la manifestarea unor fete care și-au dorit să joace fotbal și m-au întrebat dacă nu există grupă de fete. Am fost surprins de această inițiativă a fetelor și m-a determinat să facem o grupă de fete. Eu văd până la urmă fotbalul feminin ca fotbalul masculin. Nu văd de ce ar fi o diferență, nu văd de ce nu ar putea practica fetele fotbal. Cunosc și cazul Ioanei Bortan, care a ajuns la naționala României provenind din orașul nostru. Ioana este un bun exemplu pentru toate fetele care vin la fotbal. Am pornit la drum cu cinci fete, iar în acest moment sunt 15, într-un timp foarte scurt, mai exact cinci luni. Numărul e foarte mare pentru un oraș ca Sighișoara”, a spus Cornel Câmpian.

Ioana Bortan este exemplul absolut pentru fetele din Sighișoara. Aceasta joacă pe postul de mijlocaș și în momentul de activează la una dintre cele mai mari echipe de fotbal feminin din România, Olimpia Cluj, acolo unde a jucat de peste 12 ani de zile, participând chiar în Liga Campionilor.

Cele 15 fete au făcut deplasarea la Târgu Mureș pentru a efectua primul lor amical. Fiecare dintre fete a primit un echipament de fotbal, iar fericirea a fost uriașă atunci când au simțit pentru prima oară că reprezintă o echipă.

„Ceea ce am apreciat foarte mult este bucuria pe care o arătau aceste fete. Chiar și simplu fapt că au jucat cu echipamente și cu numere pe spate a adus un plus uriaș pentru ele. Orice chestie mică le aduce zâmbetul pe față. Am avut un prim meci amical cu o echipă din Tărgu Mureș care practică fotbalul de mult mai mult timp ca noi și cred eu că le-au făcut față cu brio.”

Cornel spune că fetele sunt mult mai conștiincioase ca băieții și că de multe ori respectă cu religiozitate indicațiile de pe margine.

„Fetele sunt foarte serioase și îmi place să lucrez cu ele la antrenament. Pot să zic că sunt mult mai atente decât băieții. Pentru mine este ceva nou și până la urmă în cariera de antrenor sunt multe de învățat, dar cred că această experiență poate fi de bun augur. Fetele au fost de multe ori mult mai ascultătoare ca băieții și aplică cu mare atenție cea ce învățăm la antrenamente”

Totuși, deși devotamentul antrenorilor este unul gigantic, lucrurile nu stau excelent din punct de vedere al infrastructurii, iar uneori natura poate să le pună bețe în roate. Antrenamentele se practică în sală, doar că acolo sala are o mică problemă: „Din păcate am avut multe probleme din cauza infrastructurii. Sala în care ne antrenăm are o problemă pe care multe săli o au. Dacă plouă afară, plouă și înăuntru. Practic în sezoanele de toamnă-iarnă era plin de bălți în interior și de multe ori am fost nevoiți să anulăm antrenamentele. Era foarte greu pentru că aveam o dată pe săptămână antrenamente și atunci se anula, deci erau săptămâni la rând când exista șansa să nu mai ținem antrenamentul.”

Determinarea din spatele pasiunii acerbe și declinul carierei de fotbalist

Cornel Câmpian și-a dorit mereu să facă carieră din fotbal, dar lucrurile nu au stat neapărat așa cum și-ar fi dorit. De la o vârstă fragedă acesta s-a mutat din orașul său natal pentru a-și clădi viitorul. Deși rezultatele au fost de partea lui, un lucru l-a împiedicat să ajungă în vârful piramidei.

„Am făcut fotbal de performanță și de aici a pornit totul pentru mine pentru că a fost marea mea pasiune. Am jucat la Sighișoara până la vârsta de 14 ani, după care m-am transferat la Târgu Mureș și acolo am fost luat la echipa de la LPS. La vârsta de 16 ani am ajuns să joc în Liga a-III-a, la ASA Târgu Mureș, unde am primit și un salariu, iar părinții mei făceau eforturi mari ca să mă țină la internat, dar datorită acelui salariu am reușit să mă autosusțin financiar.

De la ASA Târgu Mureș am plecat la Cluj. Am jucat la Universitatea Cluj, unde am avut parte de o accidentare foarte urâtă care a dus la întreruperea activității, am avut o ruptură de ligamente. Pe parcursul carierei am suferit mai multe complicații, mi s-a spus că e entorsă dar a fost ceva mult mai grav. Timp de un an jumate nu am mai putut să fac fotbal pentru că nu mi-am revenit. Iar din cauza asta am renunțat la fotbal pentru că nu am mai putut să joc, eu tot timpul mi-am dorit să fac fotbal de performanță. Nu m-am mulțumit niciodată cu puțin așa că am vrut tot timpul să câștig, sunt o fire ambițioasă.”

Toate acestea lucruri puse cap la cap l-au determinat pe Cornel să tranziteze spre cariera de antrenor, o meserie pe care o practică de la 14 ani. De atunci, a învățat să fie adaptat la orice mediu pentru că oriunde se poate exersa fotbalul dacă îți dorești cu adevărat acest lucru.

„De când eram mic mie mi-a plăcut să lucrez cu copiii. Când eram tânăr la mine în cartier se juca foarte mult fotbal, iar eu pe când aveam 14 ani am făcut un cadru organizat pentru 20 de copii de 7-8 ani care să se antreneze la mine. Eu făceam de trei ori pe săptămână antrenamente cu ei în cartier, mergeam și făceam antrenamente pe zgură, făceam până și meciuri amicale cu echipe din alte cartiere. Eu încercam să le dăruiesc copiilor ceea ce eu învățasem până atunci, deși aveam doar 14 ani.

Eu pe la vârsta aia, bineînțeles nu eram antrenor. Dar copiii apreciau cum joc eu fotbal și doreau să îi antrenez. Îi duceam absolut peste tot, pe zgură, pe terenul sintetic, teren mare, parcări, unde găseam și eu loc, doar ca să îi antrenez. Era o plăcere pe atunci pentru mine, atunci nu realizam, dar acum analizând că aveam peste 25 de copii, era ceva fantastic. Eu eram în acel timp fotbalist, iar cariera mea la un moment dat era într-o accesiune și a trebuit să renunț la acești copiii din Sighișoara. Mi-a părut foarte rău ca a trebuit să îi las.”

Viitorul fotbalului feminin pe planurile suburbiei sportive

Echipa din Sighișoara nu câștigat meciul cu fetele din Târgu Mureș. Partida s-a încheiat 2-3 pentru adversari, însă până pe finalul partidei scorul era 2-0 în favoarea sighișorencelor. A fost primul meci din istoria acestor fete, un meci probabil pe care nu-l vor uita niciodată. De remarcat faptul că în echipa târgmureșencelor se aflau două jucătoare din Liga a-III-a, iar lotul avea în componență campioane la nivel local.

La finalul partidei, fetele au primit ocazia de a se antrena alături de o formație din Liga a-III-a. O ofertă pe care orice fotbalist tânăr nu ar ezita să o accepte. Traseul spre fotbalul mare a fost mereu acolo, însă a fost nevoie de cineva care să deschidă această poartă. Cornel Câmpian a fost unul dintre pionierii acestui sport pe plan feminin într-un oraș medieval care a uitat că se mai pot crea lucruri încântătoare și pe plan non-turistic.  

Modifică setările cookies