Fostul mare boxer Leonard Doroftei a declarat într-un interviu pentru AGERPRES că boxul românesc nu traversează o perioadă foarte bună, dar s-a arătat încrezător că această disciplină îşi va reveni şi că vor reapărea sportivi capabili să se lupte pentru medalii la Europene, Mondiale sau Jocurile Olimpice.
”Am avut antrenori care nu au ştiut să pregătească sportivii”
"Trecem într-o perioadă mai grea. Eu sper că ne vom reveni într-o bună zi şi vom reuşi din nou să aducem boxul pe culmile cele mai înalte, aşa cum ne-am obişnuit, cu campioni mondial, campioni europeni, cu medalii olimpice", a afirmat Doroftei, campion european, mondial (la amatori şi profesionişti) şi dublu medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice.
În anul în care boxul românesc sărbătoreşte centenarul, Doroftei a identificat drept cauză a scăderii rezultatelor pe plan internaţional absenţa antrenorilor care să ştie să-i pregătească pe boxerii români în funcţie de adversarul întâlnit în ring şi ţinând cont de stilul acestuia.
"Problema e alta, că am avut antrenori care nu au ştiut să pregătească sportivii. Noi ne-am pregătit pentru olimpiade, nu ne-am pregătit pentru cei care vin la olimpiade. Noi ne-am pregătit doar pentru competiţia în sine, nu pentru toţi cei care vin la competiţie. Şi asta e o greşeală pe care am făcut-o noi de-a lungul acestor ani", a spus acesta.
Performanțele lui Doroftei
Cu performanţe atât la amatori (campion european, mondial şi dublu medaliat cu bronz la JO), cât şi la profesionişti (campion mondial WBA), Doroftei alege clar a doua categorie. De ce? Pentru că la profesionism sportivul este mult mai motivat, atât la antrenamente, cât şi în meciuri, pentru că există factorul financiar, pe când la amatori "timpul trece, leafa merge, noi muncim cu drag".
Cel mai greu moment al carierei sale consideră că s-a petrecut în 1996, când trebuia să demonstreze că aurul mondial, obţinut cu un an înainte, nu a fost o întâmplare şi să urce pe cea mai înaltă treaptă şi la Europene. Ceea ce s-a şi întâmplat, în 1996 Doroftei devenind campion european şi obţinând medalia de bronz la JO de la Atlanta şi titlul de cel mai valoros boxer la 60 kg.
Dacă ar fi să aleagă un meci din cariera sa pe care să-l retrăiască, Doroftei ar opta să-l reîntâlnească cu Arturo Gatti, singurul pierdut în cariera de profesionist, care a însemnat practic şi retragerea din activitate. Ar vrea să evite o singură greşeală, "o mică greşeală", după cum spune, care a costat însă enorm.
În privinţa carierei sale, Leonard Doroftei spune că este un boxer împlinit, care a reuşit să fie cel mai bun atât la amatori, cât şi la profesionişti: "Nu mă consider cel mai bun, mă consider doar un om care a muncit şi a reuşit".
Ca antrenor a rămas la fel de pasional ca şi în vremea în care urca în ring. Cu o excepţie, acum munceşte mult mai mult decât o făcea ca sportiv, pentru că îşi doreşte să evolueze ca antrenor, pentru a reveni în boxul de înaltă performanţă. Dar va reveni doar atunci când va fi "foarte, foarte bun".
Interviul realizat de Agerpres cu Leonard Doroftei
AGERPRES: Se împlinesc 100 de ani de box în România, spuneţi-mi ce înseamnă pentru dumneavoastră acest moment aniversar şi cum cum vedeţi evoluţia boxului românesc în acest secol?
Leonard Doroftei: Nu poate să fie decât o bucurie, pentru că este sărbătoarea boxului românesc, a tuturor lucrurilor pe care le-am învăţat mai mult în copilărie. În ceea ce priveşte evoluţia boxului, de câţiva, poate mai mulţi ani, trecem într-o perioadă mai grea. Eu sper că ne vom reveni într-o bună zi şi vom reuşi din nou să aducem boxul pe culmile cele mai înalte. Aşa cum ne-am obişnuit, cu campioni mondiali, campioni europeni, cu posibile medalii olimpice.
AGERPRES: Unde s-ar situa Leonard Doroftei în această istorie de 100 de ani a boxului românesc?
Leonard Doroftei: Păi pot să spun că sunt unul dintre cei care am reuşit. Până la mine a fost Vaştag campion mondial. Al doilea campion mondial am fost eu şi s-a spart gheaţa apoi, au început să curgă campionii mondiali. Acum trebuie să începem şi să demonstrăm că suntem capabili din nou să fim campioni mondiali. Campion european avem, mai avem un pas pentru medalia olimpică de aur. Dar problema e alta, că am avut antrenori care nu au ştiut să pregătească sportivii. Noi ne-am pregătit pentru olimpiade, nu ne-am pregătit pentru cei care vin la olimpiade. Noi ne-am pregătit doar pentru competiţia în sine, nu pentru toţi cei care vin la competiţie. Şi asta e o greşeală pe care am făcut-o noi de-a lungul acestor ani. Spre exemplu ne-am pregătit mai mult pentru stilul european decât pentru celelalte ţări. Noi ne-am gândit mereu la Cuba...
AGERPRES: Spuneţi-mi cam pe unde s-ar situa boxul românesc în lume la ora actuală?
Leonard Doroftei: După părerea mea, nu suntem nici la coadă, dar nu suntem nici fruntaşi. Suntem undeva după jumătatea clasamentului la ora actuală, ca să spun aşa. Cred că nu suntem nici codaşi, dar nici fruntaşi. Dar e loc de urcat şi ne vom reveni, sigur. Eu atât sper, pentru că sportivi şi copii doritori de a face box avem.
AGERPRES: Schimbând un pic registrul, referitor la cariera dumneavoastră, care consideraţi că a fost cel mai greu moment al carierei şi cel mai frumos?
Leonard Doroftei: Cel mai greu moment a fost ca amator, atunci când am devenit campion european. Pentru că trebuia să demonstrez că am valoare, că titlul mondial nu a fost doar o întâmplare, că eram cel mai bun din lume cu adevărat. Şi am ieşit campion european, am luat şi medalie la Olimpiadă în anul acela, am demonstrat că sunt o piesă de bază. Şi clasamentul mondial m-a clasat pe locul întâi atunci, la categoria 60 de kilograme. Atunci cred că a fost cel mai greu moment al carierei mele, dar şi cel mai frumos.
AGERPRES: Se poate spune că boxul, sportul în general, v-a schimbat ca om, ca personalitate?
Leonard Doroftei: Bineînţeles, m-a educat şi m-a ajutat să stau departe de lucruri care puteau deveni vicii. Şi vorbesc despre băutură, ţigări, nu mai spun despre droguri sau alte prostii, pentru că atunci nu erau. Le poţi ţine departe, dar asta doar dacă îţi doreşti să faci ceva.
AGERPRES: Ce înseamnă să devii campion mondial, ce simţi atunci când devii cel mai bun din lume?
Leonard Doroftei: Simţi că aia e satisfacţia supremă a muncii tale şi sunt rezultatele muncii tale. Cum a fost şi la profesionişti, spre exemplu, când am ieşit campion mondial. După care am vrut mai mult, am vrut să mă bat cu alt campion. Deşi eu nu am ţintit să mă bat pentru bani. Ţinta mea nu a fost banul. Ţinta mea a fost performanţa. Şi întotdeauna mi-am dorit mai mult, am vrut să mă bat cu alt campion. Asta înseamnă să fii campion. Nu doar să te baţi cu unul şi cu altul ca să faci nişte meciuri.
AGERPRES: Aţi fost mereu român în ring?
Leonard Doroftei: Întotdeauna am simţit că sunt român, că reprezint ţara. Întotdeauna. Şi am şi demonstrat acest lucru. Tot timpul am avut tricolorul românesc cu mine. Nu am fluturat alte steaguri în afara tricolorului.
AGERPRES: Aţi fost şi preşedinte al Federaţiei Române de Box, care au fost cele mai provocări din acea perioadă?
Leonard Doroftei: Am luat o federaţie fără bani, blocată financiar şi cred eu că m-am descurcat. Am readus Centura de Aur, atunci am făcut două ediţii ale Centurii de Aur. Una ne-a costat 20.000 şi una nu ne-a costat nimic. Şi am reuşit. Adică am demonstrat că se pot face lucruri atunci când îţi doreşti. Da, poate că n-au fost mai multe, poate n-am avut experienţa necesară, dar eu am vrut să fac box.
AGERPRES: Dacă aţi analiza azi situaţia din boxul românesc, ce credeţi că lipseşte?
Leonard Doroftei: Nişte oameni competenţi. Ce poate să lipsească? Şi nu mă refer la federaţie, mă refer la loturile naţionale. Oameni care să ştie să lucreze cu sportivi şi să le arate calea frumoasă a boxului, despre ce este vorba în box. Antrenorii ar trebui să fie şi psihologi. Dar din păcate, antrenorii noştri sunt doar cei care sunt tari în gură. Dar ca experienţă nu prea ştiu să demonstreze nimic.
AGERPRES: Credeţi că boxul a fost ţinut pe loc, să spun aşa, şi din pricina acestor disensiuni, certuri, care apar mereu?
Leonard Doroftei: Probabil sunt orgolii, pentru că în loc să îi promovăm pe cei care au muncit şi cei care au făcut ceva frumos, ne gândim numai la boxerii străini. În orice sală te duci, inclusiv la mine, la sală la Ploieşti, auzeam un copil spunând 'idolul meu este Mayweather'. Deci, noi ca români nu reprezentăm nimic pentru boxul românesc, cam asta e ideea. Şi nu copiii sunt de vină, ce ştiu ei, săracii? Antrenorii ar trebui să ştie şi să le explice. Ei visează să ajungă ca Mayweather. Ei nu pot să se ajungă măcar ca noi, dar ca Mayweather...
AGERPRES: Consideraţi că marii boxeri ai României sunt un pic daţi la o parte în momentul actual?
Leonard Doroftei: Păi uitaţi-vă în Federaţia Română de Box sau în loturile naţionale de box, dacă există vreun sportiv care a făcut performanţă. Probabil sunt alte... Eu am fost plecat o perioadă de cinci ani, nu mai ştiu ce se întâmplă. Acum mi-am făcut o sală, sunt singur, nu am treabă cu nimeni. Merg pe comerţ, nu merg pe performanţă. Cine vrea să facă performanţă, să se ducă la un club, până voi face treaba asta. Deocamdată îmi văd de treabă, învăţ să devin un antrenor cât mai bun.
AGERPRES: Dar intenţionaţi să reveniţi în sportul de performanţă, bănuiesc...
Leonard Doroftei: Da, într-o zi când când voi vedea că sunt un antrenor bun şi capabil, probabil voi reveni. Deocamdată, mă formez ca antrenor. Ca un antrenor foarte bun, nu bun. Foarte bun. Pentru că de asta are nevoie boxul românesc, de antrenori foarte buni.
AGERPRES: Unde vedeţi boxul românesc peste 10-20 de ani?
Leonard Doroftei: Îl văd mergând în sus, să avem boxeri profesionişti, să avem campioni mondiali profesionişti, să avem medalii europene, mondiale, la Olimpiadă. Trebuie să sperăm toţi, să credem.
AGERPRES: Are România forţă să obţină o medalie la următoarele Jocuri Olimpice?
Leonard Doroftei: Da. Dacă la loturi se vor găsi antrenorii perfecţi, da, vom reuşi. Antrenori care să ne înveţe, să înveţe sportivul că la Olimpiadă sunt cinci adversari din cinci continente, cu cinci stiluri diferite. Dar trebuie un antrenor care să ştie lucrurile astea, să te înveţe despre lucrurile astea. Să-ţi explice ce şi cum să abordezi fiecare luptă. S-a terminat cu 'rupe-l, îl numără, pune-l pe colţ, dă-l pe spate'. S-a dus vremea.
AGERPRES: Aţi mai precizat mai devreme că sunt importante stilurile celorlalţi. Consideraţi că asta este marea problemă a boxului românesc, că nu luăm în considerare stilurile diferite de box din celelalte ţări?
Leonard Doroftei: Bineînţeles, dacă observaţi şi dacă ne gândim, cu sud-americanii mai avem probleme, nu? Ruşii ne mai pun beţe în roate câteodată, asiaticii... Trebuie să lucrăm pentru întâlnirile cu ei, să ştim cum să abordăm lupta cu ei. Nu merge doar 'hai, rupe, ia-l!'. Pentru că toţi se pregătesc la ora actuală, toţi studiază, toţi ştiu despre noi. Şi te duci ca un miel la tăiere la un meci.
AGERPRES: Şi probabil că beneficiază şi de fonduri mai mari spre deosebire de România...
Leonard Doroftei: Probabil, dar ce fonduri mai mari ne trebuie? Da, au un preparator fizic, au mai mulţi antrenori care stau, ştiu să pregătească nişte meciuri, nişte lucruri. Dar la noi a pus unul mâna pe lot şi s-a terminat. El ştie, el face, el e cel mai bun. Exact cum i-am spus lui nea Titi (Tudor), 'da, bre, m-ai învăţat box, dar m-am învăţat acum 40 de ani. Acum s-au schimbat lucrurile'. Mai trebuie să împrospătăm, nu?
AGERPRES: Deci, e nevoie de o schimbare în România?
Leonard Doroftei: S-a făcut schimbarea asta, doar că se merge foarte încet. S-a făcut schimbarea, dar sunt tot aşa, oameni fără performanţă, care nu au idee de ceea ce înseamnă locul întâi. Ne interesează doar participarea. Păi hai să ne uităm, să analizăm antrenorii. Care sunt performanţele pe care le-au avut ca antrenori. Şi atunci îţi dai seama, nu? Bă, ce vrem să facem? Să fim participanţi sau să fim campioni? Nu şi despre lucrurile astea trebuie să vorbim? Ce poţi să le spui la copiii ăia? 'Bateţi-vă, e bine, luptaţi?' Păi... Tu ce ai făcut ca antrenor? Am fost şi un participant, nu?
AGERPRES: Credeţi că ar trebui să existe şi o implicare a statului mai mare în box? Mă refer la buget...
Leonard Doroftei: Păi dacă nu ştiu să gestioneze banii pe care îi au... Păi se plâng, pentru că sunt probleme cu banii. Acum nu mai ştiu ce bani, câţi bani au avut, ce buget au avut. Dar atâta timp cât ai nişte loturi naţionale şi le ţii în pregătire, trebuie nişte bani, sigur. Bani trebuie cu siguranţă.
AGERPRES: Referitor la boxul profesionist, credeţi că ar trebui dezvoltat şi acest sector mai mult în România?
Leonard Doroftei: Păi fără această latură nu se poate. Pentru că toţi cei care muncesc în boxul amator trebuie să înţeleagă că acesta este viitorul, boxul profesionist. Pentru că aici poţi să-ţi faci nişte bani. În boxul amator câştigi nişte medalii, îţi faci un nume după care poţi să performezi, să faci bani, la profesionism. Te găseşte un sponsor, un manager, care să investească în tine, să aibă răbdare cu tine, să te ducă la meciuri mari şi să poţi face performanţă şi să faci bani.
AGERPRES: Vreţi să spuneţi că deşi vorbim despre acelaşi sport, boxul profesionist diferă cu totul de cel amator?
Leonard Doroftei: Bineînţeles. Total. Începând de la pregătirea meciului până la viaţa pe care o ai. E mult mai relaxant. Pentru că eşti mult mai focusat pe ceea ce faci, eşti mult mai conştient de lucrul pe care îl faci. Contează faptul că îţi schimbi viaţa cu adevărat, pentru că lupţi pentru nişte bani. Pe când amatorii s-au învăţat 'timpul trece, leafa merge, noi muncim cu drag'.
AGERPRES: Aţi avut succes şi în boxul amator, dar şi la profesionism. Care consideraţi că vă defineşte?
Leonard Doroftei: Profesionismul. Pentru că eşti mult mai liniştit şi spun de ce: oamenii vin conştient că vor să facă ceva. Şi nu trebuie să te rogi tu de ei, să roagă ei de tine. Îţi cer ei mai mult. Asta e diferenţa. După când la amatori, trebuie să... 'Haide, haide, haide, haide'. Ca antrenor, te rogi de ei să muncească.
AGERPRES: Că tot am revenit la cariera dumneavoastră, dacă aţi putea retrăi un meci, care ar fi acela şi de ce?
Leonard Doroftei: Aş spune simplu, meciul cu Gatti. Pentru că aş fi mult mai atent de data asta. Am făcut o greşeală, o greşeală mică, dar a costat.
AGERPRES: Spuneţi-mi cum aţi vrea să fie amintit un Leonard Doroftei în istoria boxului românesc?
Leonard Doroftei: Păi, sunt... campion. Şi la amatori şi la profesionişti. Sunt un boxer împlinit. Chiar sunt numărul unu ca boxer. Există boxeri amatori, există boxeri profesionişti, există şi boxeri. Şi doar prin muncă şi determinare am reuşit să ating vârful celor două lumi, al boxului amator şi al boxului profesionist. Le-am atins şi sunt un om împlinit. Nu mă consider cel mai bun, mă consider doar un om care a muncit şi a reuşit. Să ştii, chiar mă simt un boxer împlinit şi sunt mândru de asta. Pentru că m-am bătut cu inima. Când nimeni nu-mi dădea nicio şansă, nici la amatori, nici la profesionişti, am reuşit. Şi am reuşit pentru că, o dată, a vrut Dumnezeu, şi, a doua oară, am avut şi inimă. Şi m-a ajutat şi inima ca să îmi împlinesc visul ăsta bun.
AGERPRES: Şi acum, ca antrenor, tot cu inima mergeţi mai departe?
Leonard Doroftei: Acum sunt mai nebun decât am fost ca sportiv. Gândeşte-te că atunci făceam o oră antrenament dimineaţa, o oră şi jumătate, seara. Iar acum fac patru-cinci ore dimineaţa, patru-cinci ore seara. Şi muncesc non-stop, ţopăi non-stop. Când era sportiv ziceam că de abia aştept să scap de box, să nu mai văd sala. Acum muncesc ca un nebun să evoluez în fiecare zi. Vreau să evoluez în fiecare zi, aş vrea mai mult şi mai mult. Îmi cer mie să evoluez mai mult în serie, în pregătire, în viteză, cu copiii, pe braţe... Doamne, ce fac cu ei...
AGERPRES: E nevoie şi de studiu pentru dezvoltarea ca antrenor?
Leonard Doroftei: Bineînţeles. Dar nu poţi de unul singur să faci treaba asta. Ai nevoie de un preparator fizic, pe anumite exerciţii, pentru că sunt anumite perioade de pregătire, pregătirea de iarnă, de primăvară, de vară, pe timp de căldură, tot felul de nebunii, pentru alimentaţie, pentru vitaminizare. Nu mai merge cu 'lasă, bă, că ştiu eu, că am făcut eu'. Tot timpul ai nevoie de oameni cu care să faci un proiect şi un program de pregătire pentru anumiţi sportivi. Ştii ce s-a întâmplat? La noi a mers, pe vremea mea, pentru că erau mai mulţi. Pe vremea mea se cernea sita, rezistau cei puternici şi mergeau mai departe. Acum nu mai ai, antrenorul care trebuie să muncească cot la cot cu copilul, ca să progreseze, nu? Şi dacă antrenorul nu are o experienţă bună şi nu ştie ce să facă cu un sportiv... Că nu mai merge să muncească toţi la fel. Îţi dau cuvântul meu, înainte munceam toţi la fel. Că erai mare, că erai mic, că erai gras, că erai slab, aceeaşi stângă înainte, aceeaşi dreaptă, acelaşi un-doi, stânga, stânga, revenire stânga, un, doi, trei, revenire stânga. Dar trebuie să ştii cu cine îţi merg lucrurile astea, când merg lucrurile astea. Trebuie să ţi le explice cineva cum să le pui în practică, să le abordezi. Nu când începe meciul mă duc şi sar cu stânga pe ăla. Nu merge, trebuie să-l cauţi, să-l duci pe colţ, să-l duc din jumătatea ringului spre colţ... Doamne, cât e atât de frumos sportul ăsta, nu te plictiseşti niciodată. Eu personal, de când am început antrenamentele în România, niciodată n-am făcut a doua zi acelaşi antrenament. Tot timpul l-am schimbat. Tot timpul, sunt înnebuniţi elevii mei.
AGERPRES: Ce mesaj aţi avea de transmis tinerilor boxeri?
Leonard Doroftei: Bineînţeles că am un mesaj pentru tineri boxeri: Titlul de campion este pentru fiecare. Trebuie doar să ştie să-l ia, să-l caute. Şi cu siguranţă dacă îşi doreşte acest lucru îl va găsi.
Povestea lui Leonard Doroftei: de la Prahova Ploiești la titlul la profesioniști
În vârstă de 55 de ani, Leonard Doroftei început boxul la 14 ani la clubul Prahova Ploieşti. Pe plan naţional a cucerit cinci titluri de campion în 1992, 1993, 1994, 1996 şi 1997. Pe plan mondial, Doroftei se mândreşte cu titlul european, titlul mondial şi două medalii de bronz la Jocurile Olimpice, la Barcelona 1992 şi Atlanta 1996.
În palmaresul său de la amatori are 239 de victorii şi 15 înfrângeri.
În 1997, Leonard Doroftei a trecut la profesionism, iar pe 5 ianuarie 2002 a cucerit titlul de campion mondial la categoria semiuşoară a versiunii WBA, după ce l-a întrecut la puncte pe argentinianul Raul Balbi. Pe 31 mai, la Bucureşti, Leonard Doroftei a luptat din nou împotriva lui Balbi şi a câştigat din nou. În meciul cu americanul Paul Spadafora, pentru unificarea titlurilor WBA şi IBF, la categoria semiuşoară, deşi Doroftei a punctat de 344 de ori, în timp ce Spadafora de 259 de ori, cei trei judecători au dat decizia de egalitate.
Titlul de campion WBA l-a pierdut pe 24 octombrie 2003, după ce meciul programat la Bucureşti împotriva panamezului Miguel Callist a fost anulat pentru că romanul a depăşit greutatea categoriei sale la cântarul oficial.
Pe 24 iulie 2004, Doroftei s-a retras din activitatea, după lupta pierdută cu canadianul Arturo Gatti, contând pentru centura WBA de la o categorie superioară, super-uşoară.
