Anul trecut, i s-a propus să joace pentru echipa Spartans, în Campionatul Național feminin al Republicii Moldova. Și nu numai că a jucat, dar, la finalul sezonului, a fost desemnată „Cel mai bun pivot” din competiție!
Era chiar înainte de Campionatul European, Divizia C, din 2012, unde ar fi trebuit să participe cu naționala feminină a Republicii Moldova. Genunchiul a cedat în timpul unui meci. N-a mai putut să pună piciorul jos și a fost nevoită să se opereze. Visul ei de a performa în baschet s-a frânt brusc atunci, la numai 22 de ani: medicii i-au spus că nu va mai putea juca niciodată.
Sfârșitul unui vis
„A fost unul dintre cele mai dificile momente din viața mea. Baschetul nu era doar un hobby, ci un vis, o pasiune și o parte din identitatea mea. Nu durerea fizică m-a afectat cel mai mult, ci faptul că am fost nevoită să accept că nu mai pot continua drumul pe care îl visam în baschetul de performanță”, povestește acum Irina.
Au urmat tratamente, recuperări și multe terapii doar pentru a putea merge din nou corect: „În acea perioadă am simțit că trebuie să renunț la visul meu și să îmi construiesc viața într-un alt domeniu. Fiiind jurnalist de profesie, am început să activez ca ofițer de presă în cadrul Inspectoratului de Poliție Orhei”.
Anii au trecut și Irina s-a căsătorit, are doi copii, o familie pe carte o consideră „cea mai mare realizare”. Dar baschetul a rămas marea ei pasiune: „Când băiatul meu, David, avea 7 ani, priveam împreună un film documentar despre Michael Jordan. Fascinat de ceea ce vedea, David s-a îndrăgostit de baschet. Atunci am decis să apelez la prima mea antrenoare, doamna Olga Doros, care l-a acceptat cu mare drag în echipa sa, chiar dacă ceilalți copii aveau deja 10 ani. Niciodată nu mi-aș fi imaginat că băiatul meu va fi cel care mă va readuce în sportul pe care l-am iubit atât de mult. Venind zilnic la antrenamente și așteptând în hol finalul acestora, am început treptat să îmbrac din nou echipamentul sportiv și să intru pe teren. La început, doar de dragul vechilor amintiri. Eram convinsă că, după o pauză de 13 ani și după două nașteri, am uitat tot ceea ce știam despre baschet.
Însă dragostea adevărată pentru sport nu dispare niciodată. Încet-încet am început să le ofer sfaturi copiilor, să joc alături de băieții mai mari și să retrăiesc emoțiile pe care le credeam pierdute pentru totdeauna”.
Un nou drum
Chiar antrenoarea care i-a îndrumnat primii pași în baschet, Olga Doros, i-a propus să se apuce de antrenorat: „Nu mă văzusem niciodată în această ipostază. Curând după aceea, am fost contactată de domnul director Vitalie Patraș, care îmi fusese și profesor de educație fizică în liceu. Iar de atunci totul s-a schimbat foarte repede. Am intrat la master, la Universitatea de Educație Fizică și Sport, și, în același timp, am fost angajată în funcția de antrenor de baschet la școala unde, cândva, am început să visez”.
Din 2024, Irina este antrenor de baschet la Școala Sportivă Raională Orhei, același loc unde, la doar 10 ani, a făcut primii pași în lumea baschetului.
Noua ipostază a început să-i placă din ce în ce mai mult. Într-un micuț oraș din Republica Moldova, o antrenoare de 36 de ani încearcă să le insufle copiilor dragostea pe care ea o are pentru baschet: „Ador ceea ce fac și simt că sunt exact acolo unde trebuie să fiu. În prezent, am două grupe de copii, una de băieți și una de fete. Alături de ei, mă reîntorc de fiecare dată la copilul din mine. Încerc să le ofer ceea ce poate generația noastră nu a avut oportunitatea să trăiască pe deplin.
Mi-am pus drept scop să le ofer cât mai multă experiență de joc, să participăm la diferite competiții și turnee, indiferent de rezultat — victorie sau înfrângere. Pentru mine contează enorm experiența pe care o acumulează pe teren și modul în care învață să își controleze emoțiile în timpul jocului, deoarece aceste trăiri nu pot fi reproduse niciodată la antrenamente”.
Începutul unei povești minunate
Dar asta nu e tot. În octombrie 2025, la insistențele copiilor și ale apropiaților, a avut curajul să joace din nou baschet într-o competiție oficială! A acceptat propunerea antrenorului Andrei Cojuhari și a intrat din nou pe teren pentru echipa Spartans, în Divizia Națională Feminină de Baschet din Republica Moldova! Iar la finalul sezonului, a primit titlul de „cel mai bun jucător pivot” din competiție! „Un moment care a avut o însemnătate aparte, mai ales după tot drumul parcurs, după trauma care cândva părea că mi-a închis pentru totdeauna ușa către baschet.
Astăzi înțeleg că uneori viața nu ne ia visurile, ci doar ne schimbă drumul către ele. Iar ceea ce părea cândva sfârșitul unei povești a devenit, de fapt, începutul uneia și mai frumoase”.
În acest an, Irina Burdujan își ia opt dintre cei mai buni copii de la Școala Sportivă Raională din Orhei și vine cu ei în Cluj, la Campul de baschet organizat de Academia spaniolă CB Canarias în perioada 13-19 iulie.
Antrenamentele vor fi conduse de trei antrenori spanioli de la CB Canarias, ajutați de patru antrenori români. În afară de cele două antrenamente pe zi, vor fi și sesiuni de nutriție sportivă, o sesiune de yoga pe zi, ateliere de educație financiară pentru sportivi, activități de recuperare și relaxare, monitorizare constantă și evaluare individuală.
Campul va fi organizat și la București, între 5 și 11 iulie.
