Stamford Bridge este stadionul pe care Chelsea își dispută meciurile de acasă încă de la înființarea clubului, în 1905. Arena din vestul Londrei are însă o istorie mai veche decât echipa, fiind inaugurată în 1877 pentru competiții de atletism.
Cu o capacitate actuală de 40.044 de locuri, stadionul legendar a devenit prea mic pentru clubul pe care îl găzduiește.
De-a lungul anilor, Stamford Bridge a trecut prin mai multe reconstrucții și a fost la un pas să fie pierdut de Chelsea din cauza problemelor financiare.
Stamford Bridge se află pe Fulham Road, în cartierul Fulham din vestul Londrei, și este unul dintre cele mai vechi stadioane folosite în fotbalul englez.
Arena a fost inaugurată pe 28 aprilie 1877, cu aproape trei decenii înainte de înființarea lui Chelsea Football Club. În primii ani, stadionul a fost folosit în principal de London Athletic Club pentru competiții de atletism, un sport foarte popular în Marea Britanie în perioada victoriană.
În 1904, terenul a fost cumpărat de frații Henry Augustus Mears, cunoscut drept Gus Mears, și Joseph Theophilus Mears, care intenționau să transforme arena într-un stadion pentru fotbalul profesionist.
Cei doi i-au încredințat proiectul arhitectului scoțian Archibald Leitch, cunoscut pentru contribuția sa la construirea și modernizarea mai multor stadioane britanice, printre care Ibrox, Craven Cottage și Villa Park.
Noua tribună din est avea aproximativ 5.000 de locuri pe scaune. Restul stadionului era format din terase descoperite, destinate spectatorilor care urmăreau meciurile în picioare.
Pentru amenajarea acestor sectoare au fost folosite inclusiv materiale excavate în timpul construirii liniei Piccadilly a metroului londonez.
Proiectul inițial prevedea o capacitate de aproximativ 100.000 de spectatori, ceea ce ar fi făcut din Stamford Bridge unul dintre cele mai mari stadioane ale vremii.
Spre deosebire de majoritatea cluburilor engleze, Chelsea nu a fost înființată înainte de construirea stadionului. Lucrurile s-au petrecut în ordine inversă.
După ce au cumpărat Stamford Bridge, frații Mears au încercat să convingă clubul Fulham FC să se mute pe noua arenă.
Fulham, care evolua deja în apropiere, pe Craven Cottage, a refuzat propunerea. În aceste condiții, Gus Mears a decis să înființeze un club care să folosească stadionul.
Chelsea Football Club a luat naștere pe 10 martie 1905, în urma unei întâlniri organizate într-un pub aflat vizavi de Stamford Bridge.
Localul se numea atunci The Rising Sun și există și astăzi, sub numele The Butcher's Hook.
Înainte de alegerea denumirii Chelsea, fondatorii au luat în calcul mai multe variante, printre care Stamford Bridge FC, Kensington FC și London FC.
Numele Chelsea a fost ales după cartierul londonez aflat în apropierea stadionului.
Clubul a început să joace pe Stamford Bridge în sezonul 1905-1906. Primul meci de campionat disputat acasă a avut loc împotriva lui Hull City, pe 11 septembrie 1905, și s-a încheiat cu victoria gazdelor, scor 5-1.
Chelsea a atras rapid un număr mare de spectatori și a promovat în prima divizie a Football League în 1907, la numai doi ani după înființare.
Numele Stamford Bridge poate fi asociat cu una dintre cele mai cunoscute bătălii din istoria Angliei, desfășurată în 1066, când regele Harold al II-lea i-a învins pe invadatorii vikingi conduși de Harald Hardrada.
Bătălia a avut însă loc în Yorkshire, la sute de kilometri de Londra, și nu are legătură cu denumirea stadionului lui Chelsea.
Originea numelui este una locală, legată de un curs de apă și de podurile care existau cândva în această parte a Londrei.
Pe hărțile din secolul al XVIII-lea apare un pârâu numit Stanford Creek, care traversa zona din apropierea actualului stadion și se vărsa în Tamisa.
În apropiere existau două poduri: Sanford Bridge, numit și Little Chelsea Bridge, pe Fulham Road, și Stanbridge, pe King's Road.
Denumirile acestora și numele pârâului au evoluat în timp, până la forma Stamford Bridge, folosită ulterior pentru stadion.
Potrivit istoriei publicate de Chelsea FC, un pod se află și astăzi în apropierea intrării principale Stamford Gate, de pe Fulham Road.
Chelsea a avut nevoie de 50 de ani de la înființare pentru a câștiga primul titlu de campioană a Angliei.
Performanța a venit în sezonul 1954-1955, sub conducerea antrenorului Ted Drake.
În 1970, Chelsea a câștigat prima Cupă a Angliei, după o finală cu Leeds United care a avut nevoie de rejucare. Un an mai târziu, londonezii au obținut primul trofeu european, Cupa Cupelor, după victoria împotriva lui Real Madrid.
Au urmat perioade dificile, marcate de probleme financiare, retrogradări și schimbări repetate la nivelul conducerii.
Chelsea a revenit printre echipele importante ale fotbalului englez în anii 1990, iar cumpărarea clubului de către Roman Abramovich, în 2003, a fost urmată de investiții importante în lotul de jucători.
Sub conducerea lui José Mourinho, Chelsea a câștigat Premier League în 2005, după o pauză de 50 de ani de la precedentul titlu.
Londonezii au cucerit UEFA Champions League de două ori, în 2012 și 2021.
Primul trofeu a fost obținut după o finală cu Bayern München, câștigată la loviturile de departajare, pe stadionul echipei germane.
Al doilea a venit în 2021, când Chelsea a învins Manchester City cu 1-0, prin golul lui Kai Havertz.
Palmaresul și principalele perioade din istoria clubului sunt prezentate pe site-ul oficial Chelsea FC, în secțiunea dedicată istoriei echipei.
La începutul anilor 1970, Chelsea a demarat un proiect de modernizare a stadionului, care prevedea reconstruirea tribunelor și transformarea arenei într-un complex cu aproximativ 60.000 de locuri. Prima etapă a vizat East Stand, tribuna din est.
Lucrările au început în 1972, dar costurile au crescut mult peste estimările inițiale, pe fondul problemelor economice din Marea Britanie, al scumpirii materialelor și al întârzierilor în construcție.
Noua tribună a fost inaugurată în 1974, însă clubul nu a mai avut resursele necesare pentru continuarea proiectului.
Datoriile acumulate au contribuit la declinul financiar al lui Chelsea, care a fost nevoită să renunțe la jucători importanți și a retrogradat în a doua divizie în 1975.
Problemele au continuat și în anii următori, iar pentru a obține bani, conducerea a separat proprietatea stadionului de cea a clubului. O parte din drepturile asupra terenului au ajuns ulterior la dezvoltatori imobiliari, care intenționau să construiască locuințe sau spații comerciale.
În 1982, omul de afaceri Ken Bates a cumpărat Chelsea pentru suma simbolică de o liră sterlină, dar tranzacția nu includea și stadionul.
A urmat un conflict juridic de aproximativ zece ani pentru recuperarea drepturilor asupra Stamford Bridge.
Suporterii au lansat campania „Save the Bridge”, prin care au încercat să sprijine clubul în lupta pentru păstrarea arenei.
Situația s-a schimbat la începutul anilor 1990, când dezvoltatorii imobiliari au intrat în dificultate financiară, în urma prăbușirii pieței imobiliare.
În 1992, Chelsea a reușit să recupereze controlul asupra stadionului și să înceapă pregătirile pentru reconstrucție.
După recuperarea stadionului, Chelsea a început transformarea vechii arene într-un stadion cu locuri pe scaune pentru toți spectatorii. Lucrările au fost influențate și de noile reguli de siguranță introduse în fotbalul englez după tragedia de la Hillsborough din 1989.
Reconstrucția a început cu North Stand, unde vechile terase au fost înlocuite cu o tribună modernă, pe două niveluri.
Noua tribună a fost deschisă în 1994, iar doi ani mai târziu a primit numele Matthew Harding Stand, în memoria fostului vicepreședinte al clubului, care murise într-un accident de elicopter.
A urmat demolarea vechii tribune Shed End și în locul acesteia a fost construită o tribună acoperită, inaugurată în 1997.
Ultima etapă importantă a fost reconstruirea West Stand. Lucrările au început în 1997, dar au fost întârziate de probleme legate de autorizațiile de construire. Noua tribună, cu o capacitate de aproximativ 13.500 de locuri, a fost finalizată abia în 2001.
Odată cu această construcție, Stamford Bridge a căpătat configurația pe care o păstrează și astăzi, cu patru tribune acoperite, amplasate aproape de teren.
Reconstrucția a inclus și dezvoltarea complexului Chelsea Village, unde au fost amenajate hoteluri, restaurante, spații comerciale, săli de conferințe și un centru de sănătate.
Stamford Bridge are o capacitate de 40.044 de locuri în sezonul 2026-2027, conform datelor publicate de Premier League despre stadioanele celor 20 de echipe.
Stadionul are patru tribune: Matthew Harding Stand, East Stand, Shed End și West Stand.
Matthew Harding Stand se află în partea de nord și poartă numele fostului vicepreședinte al clubului, care a contribuit financiar la reconstruirea arenei în anii 1990. Tribuna are două niveluri și este ocupată în mare parte de suporterii lui Chelsea.
East Stand este tribuna principală a stadionului și cea mai veche dintre construcțiile actuale. Inaugurată în 1974, are trei niveluri și găzduiește vestiarele, tunelul de acces al jucătorilor, spațiile pentru presă și zonele rezervate oficialilor.
Shed End, situată în partea sudică, și-a păstrat numele vechii terase unde se adunau unii dintre cei mai vocali suporteri ai echipei. În prezent, o parte a tribunei este destinată și fanilor formațiilor vizitatoare.
West Stand este cea mai mare tribună a stadionului, cu aproximativ 13.500 de locuri. Construcția are trei niveluri și include loje, restaurante, spații VIP și săli folosite pentru evenimente.
Terenul de joc măsoară aproximativ 103 metri lungime și 68 de metri lățime.
Stadionul se află într-o zonă dens construită a Londrei, între Fulham Road, căi ferate și clădiri rezidențiale. Acest amplasament limitează posibilitățile de extindere fără modificări importante ale structurii existente.
Cea mai mare asistență oficială înregistrată pe Stamford Bridge datează din 12 octombrie 1935.
La partida dintre Chelsea și Arsenal, din campionatul Angliei, au asistat 82.905 spectatori, de peste două ori mai mulți decât poate primi arena în prezent.
Recordul a fost stabilit într-o perioadă în care majoritatea spectatorilor urmăreau meciurile în picioare, pe terasele întinse din jurul terenului.
Un alt meci a atras un public și mai numeros, deși cifra nu figurează ca record oficial de asistență.
În noiembrie 1945, la scurt timp după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Chelsea a întâlnit Dinamo Moscova într-un amical disputat pe Stamford Bridge.
Partida s-a încheiat 3-3, iar estimările istorice indică prezența a peste 100.000 de oameni. Spectatorii au ocupat inclusiv zone care nu erau destinate publicului, unii ajungând lângă teren sau pe acoperișurile tribunelor.
Capacitatea actuala, de puțin peste 40.000 de locuri, a devenit una dintre principalele probleme ale stadionului Chelsea, mai ales în comparație cu arenele altor cluburi importante din Premier League.
În 2015, Chelsea a prezentat un proiect de reconstruire completă a Stamford Bridge, care prevedea o capacitate de 60.000 de spectatori.
Noul stadion fusese proiectat de firma elvețiană Herzog & de Meuron, cunoscută pentru realizarea Allianz Arena din München.
Proiectul prevedea demolarea actualelor tribune și construirea unei arene cu o arhitectură inspirată de clădirile istorice londoneze, cu numeroși piloni din cărămidă.
Autoritățile locale au aprobat proiectul în 2017, însă Chelsea a anunțat suspendarea lucrărilor în mai 2018, invocând condițiile nefavorabile pentru investiție.
După schimbarea proprietarilor clubului în 2022, discuțiile despre viitorul stadionului au fost reluate.
Au fost analizate atât reconstruirea actualei arene, cât și posibilitatea mutării pe un alt amplasament din vestul Londrei.
Unul dintre terenurile luate în calcul a fost cel de la Earl's Court, unde exista însă un proiect de dezvoltare imobiliară de mari dimensiuni.
În septembrie 2026, dezvoltatorii de la Earl's Court au precizat că nu intenționează să modifice planurile aprobate pentru a include un stadion de fotbal.
Clubul continuă să analizeze soluțiile pentru o arenă cu o capacitate mai mare. Până în octombrie 2026, Chelsea nu a anunțat un proiect definitiv și un calendar oficial de construire a unui stadion nou sau de extindere a actualului Stamford Bridge.
Chelsea își dispută meciurile de pe teren propriu pe Stamford Bridge, stadionul pe care joacă încă de la înființarea clubului, în 1905.
Toate meciurile lui Chelsea din Premier League, sezonul 2026-2027, pot fi urmărite în direct, exclusiv în România, pe VOYO.
Platforma transmite toate cele 380 de partide din campionatul Angliei, inclusiv meciurile disputate de Chelsea pe Stamford Bridge și în deplasare.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
