Ziua in care fotbalul a murit: Triumful si tragedia unui zeu!

True Story

SPORT.RO

Data publicarii: Joi 10 Octombrie 2013, 07:22

Data actualizarii: Joi 10 Octombrie 2013, 20:51

Printul din Rio a devenit regele unui azil, acolo unde a mancat taieturile din ziare cu articolele despre succesul sau.

TAGS:

#Heleno de Freitas#true story

Pele si Maradona se bat pe titlul de regele fotbalului, dar printul vine tot din Brazilia. Mai exact din Rio, acolo unde s-a nascut si a cunoscut o aventura demna de o ecranizare la Hollywood.

Era 1958 iar Brazilia castiga Cupa Mondiala acasa la Suedia, pe stadionul Rasunda, si isi lua revansa dupa umilinta suferita in fata Uruguay-ului pe teren propriu, in fata a 200.000 de spectatori pe Maracana. Pele a fost eroul brazilienilor, desi avea doar 17 ani! In acelasi timp, intr-un azil din Barbacena un barbat baga in gura toate tigarile din pachet in incercarea de a se sinucide! El trebuia sa se afle in Suedia si sa devina eroul natiunii!

Pele al anilor '40

Cu 10 ani in urma, Heleno de Freitas era cel mai tare atacant din lume. Visa sa castige Cupa Mondiala cu Brazilia, avea talentul necesar, dar soarta l-a impins spre o alta lume. Pentru el, succesul tanarului Pele a fost prea mult. A fost oprit sa se sinucida, insa dementa i-a cucerit gandurile definitiv. A mancat toate taieturile din ziare cu articole despre el, lipite cu grija de o asistenta pe peretele salonului din azilul in care statea. A murit dupa doar un an, la varsta de 39 de ani.

"Heleno de Freitas era un tigan", povesteste poetul uruguayan Eduardo Galeano. "Avea temperamentul unui caine turbat, dar pe teren stralucea! Si-a pierdut toata averea la cazino intr-o noapte. Intr-o alta noapte, cine stie unde, si-a pierdut dorinta de a trai".

Heleno a ajuns si subiect de film, iar actorul Rodrigo Santoro (cel care a interpretat rolul Regelui Xerxes in filmul 300) a fost ales pentru asemanarea izbitoare cu starul brazilian.

Impresionat de povestea fostului atacant, Santoro a mers la Rio in incercarea de a gasi oameni care l-au cunoscut personal pe Heleno. Dorea sa stie tot ce se poate despre el si a gasit un fan de 96 de ani al lui Botafogo, care l-a vazut in mai multe ipostaze. Nu toate bune. "Nu conta daca oamenii il urau sau il iubeau, omul asta si-a lasat amprenta".

A gasit acolo frustrarea unui talent irosit, furie pentru felul in care Heleno trata oamenii, mai ales femeile, si adoratie pentru un jucator genial!

"Omul asta e un mit. S-a pierdut in timp, a fost cea mai mare celebritate a anilor '40, cand fotbalul s-a nascut in realitate. Pana atunci nu era la moda sa fii fotbalist, fotbalul nu avea o reputatie asa buna. Heleno era bogat, era printul in societatea din Rio, dar a lasat totul in urma pentru a juca fotbal", povesteste Santoro.

Heleno a ajuns la Botafogo cand avea 17 ani, dupa ce a fost vazut cand jongla cu portocale pe o plaja din Rio. A debutat la echipa mare dupa doi ani si a inceput sa dea goluri pe banda rulanta, dar in acelasi timp isi hartuia colegii si adversarii iar legenda sa incepea sa se nasca! In acelasi timp si-a luat diploma de avocat, insa era deja un star la Botafogo, la inceputul anilor '40. Fanii il adorau. Au adaptat cantece de carnaval pentru el, iar el le raspundea cu samba pe teren dupa fiecare gol. Si dadea goluri. Multe!

Poetul Galeano povesteste un gol unic marcat de Heleno contra lui Flamengo, in 1947. "Heleno se afla cu spatele la poarta iar o minge venea de sus catre el. A oprit-o pe piept, fara sa o lase sa cada. Si-a arcuit corpul, mingea era tot pe pieptul sau, a survolat zona si s-a intors. Erau mai multi jucatori de la Flamengo intre el si poarta decat in toata Brazilia. Daca mingea atingea pamantul, era pierduta! Asa ca Heleno a inceput sa mearga calm spre poarta cu corpul arcuit si cu mingea pe pieptul sau. Nimeni nu putea sa il atace, daca o faceau era fault si penalty. Cand a ajuns pe linia portii, Heleno s-a indreptat, iar mingea a cazul in poarta! A fost gol!"

Dar la acea vreme, declinul deja incepuse. Heleno era un jucator mare, dar si un bautor invederat, dependent de jocurile de noroc si un afemeiat. Avea un sarm aparte, dar facea si multe prostii. A devenit dependent de eter, isi imbiba batista in el si inhala pentru o stare euforica temorara, dar devastatoare. S-a imbolnavit de sifilis, dar a refuzat tratamentul, pentru ca se temea ca ii va fi afectata cariera de jucator si ca va ramane impotent.

A fost golgheter la Copa America din Chile 1945, dar Brazilia a pierdut finala cu Argentina. Cand a revenit in tara, a intrat cu motocicleta pe terenul de antrenament al lui Botafogo si urma sa le vorbeasca colegilor despre importanta unitatii in urmatorul sezon. In schimb, Heleno a ajuns sa se bata cu ei dupa ce le-a reprosat ca nu erau la fel de buni ca el. Din fotbal, doar fanii il iubeau. Dar nu toti, pentru ca la un meci contra lui Fluminense, Heleno si-a dat jos pantalnii si le-a aratat testiculele fanilor adversi. A aratat spre tabela, care indicat 1-1 facand semn ca urmeaza golul 2. La faza urmatoare, Teixeirinha a facut 2-1 pentru Botafogo din pasa lui Heleno.

Dar in ciuda numarului impresionant de goluri marcate, Heleno n-a reusit sa aduca titlul la Botafogo. Echipa a terminat de trei ori la rand pe locul 2 in campionat iar Brazilia a avut doua finale pierdute la Copa America. Heleno a devenit obsedat de doua lucruri: Cupa Mondiala si campionatul Carioca.

In sezonul urmator, Botafogo era tot pe locul 2 si se lupta in ultimele meciuri s-o ajunga pe Vasco. In meciul direct, Heleno a ratat penalty iar meciul s-a incheiat 2-2. Acesta s-a enervat si a distrus tot la vestiar. Si-a acuzat colegii ca sunt prea slabi si a refuzat prima de joc. Conducerea a decis ca e momentul sa-l vanda si l-a cedat la Boca Juniors. Botafogo a devenit campioana in sezonul urmator, Heleno era distrus.

A rezistat doar un an in Argentina, ura frigul de acolo si se antrena cu paltonul pe el. Se spune ca a avut si o aventura cu Eva Peron, insa n-a mai suportat. A revenit in Brazilia, dar Botafogo nu l-a primit inapoi. S-a dus la Vasco, alaturi de care a cucerit titlul. El nu juca insa, din cauza atitudinii sale. Dupa ce a fost trimis acasa de la un antrenament, a revenit la stadion cu un pistol, i l-a pus la tampla antrenorului Flavio Costa si a tras. Pistolul nu era incarcat!

S-a mutat in Columbia, la Atletico Junior, dar stia ca nu mai are nicio sansa sa joace la nationala, chiar daca aceasta ratase din nou Cupa Mondiala din cauza Uruguayului. Omul caruia ii pusese pistolul la tampla fusese numit selectioner. Visul sau de a juca la o Cupa Mondiala era prea mare insa, asa ca a revenit la Rio in 1951 si a semnat cu America, hotarat sa demonstreze ca mai are multe de aratat. Le-a vorbit fanilor despre titluri si succes, si-a facut debutul pe Maracana, insa totul s-a terminat dupa un singur meci.

Heleno era confuz si dezorientat si a fost internat la nebuni.

Despre Heleno de Freitas s-au scris mai multe carti. "N-a mai exista un om ca Heleno" si "Ziua in care fotbalul a murit: Tiumful si tragedia unui zeu" sunt cele mai cunoscute.

In 2011, povestea a fost ecranizata de regizorul brazilian Jose Henrique Fonseca sub titlul "Heleno".

&lt;br /&gt;