Sunt mulți care spun că îi „umflăm” pe unii tineri fotbaliști de la noi după o singură apariție sau după un gol marcat. Dar eu sunt de părere că trebuie să remarcăm astfel de copii, pentru că oricum sunt prea puțini cei care ies la suprafață.

Stoian, floare rară. Dați-i încredere! Caramavrov scrie despre puștiul de la FCSB

Așa cum am scris acum 4 ani de Ianis Stoica, atunci când acesta avea doar 19 ani, și se pare că nu m-am înșelat, sper să n-o fac nici acum cu acest puști, Alex Stoian, pe care l-am văzut prima oară la un turneu de juniori, Țara Hațegului Junior's Cup, în urmă cu vreo 5-6 ani. Puștiul era excepțional la 11-12 ani, înăltuț, blond cu părul lung, o figură aparte, cu personalitate, dar și înscriind goluri pe bandă rulantă. Era căpitan și golgheter și se gândea de atunci la Barcelona, dacă nu mă înșel. 

L-am văzut apoi în câteva meciuri la Farul și apoi la FCSB și mi-a plăcut cum s-a prezentat, ca aspect fizic, însă am apreciat și curajul lui, tupeul fotbalistic, cum se spune. Și sâmbătă seara, contra celor de la Hermannstadt, n-am văzut nicio apăsare pe figura lui când a intrat pe teren în minutul 81. Ba din contră, am citit pe fața lui ambiție, poftă de joc și dorința de a arăta în numai câteva minute că e valoros și că merită mai mult.

Golul reușit confirmă ce am spus mai sus. Dar și dacă nu ar fi înscris, aprecierile mele ar fi rămas. Sunt puține motive de bucurie în fotbalul românesc. Știu că uneori ne entuziasmăm prea tare, cum a fost și în cazul lui Octavian Popescu sau al lui Adrian Mazilu, pierduți printre speranțe. Dacă un puști reușește câteva drblinguri, îl considerăm fenomen, pentru că sunt puțini jucători români care mai driblează.

Cifre pe care alții nu le ating într-un meci întreg!

Dar statisticile lui Stoian din partida cu Hermannstadt mi se par remarcabile, ținând cont de faptul că a intrat abia în minutul 83: 1 gol, 1 șut pe poartă, 1 dribling reușit, 3 pase precise din 4 încercate, o centrare corectă din două încercate, un duel la sol câștigat – singurul în care a fost implicat. Vă spun sincer că sunt fotbaliști care nu reușesc aceste cifre nici dacă joacă o repriză întreagă sau chiar un meci! Da, da, sunt atacanți care nu driblează niciodată în 90 de minute!

L-am văzut apoi pe Stoian la interviul de după meci. Cu zâmbetul pe buze, fără stres, răspunsuri scurte și la obiect, nici nu are cum să se lanseze în explicații detaliate la 17 ani. Băiatului îi merge mintea, e pozitiv și își cunoaște propria valoare. E printre puținii atacanți care înaintează un număr de goluri pe care vrea să le marcheze într-un sezon, ceilalți se fofilează la astfel de întrebări, speriați de superstiții și de obiective prea înalte. Puștiul a zis 10, eu sper să dea și mai multe și să-l vedem rapid la U21, iar apoi la naționala mare.

Dați-i încredere, atât are nevoie. În rest, pare a avea foarte multe calități. Succes, Alex Stoian!