Mulți ani la rând, CSM București a părut o echipă de mercenare care au venit să-și ridice banii din paradisul românesc. Bugete imense pentru România, vedete aduse pe bandă rulantă și un handbal chinuit, de parcă handbalistele din teren jucau cu un sac de bani atârnat pe spate. 

CSM București - editorial Florin Caramavrov

Din 2018 până acum, adică de la ultima participare în Final-Four-ul Ligii Campionilor, „tigroaicele” fără colți au alergat strâmb spre un obiectiv care, teoretic, le stătea la îndemână, însă de fiecare dată au sfârșit eșuând.

Nici Cristina Neagu, cea mai bună handbalistă a lumii în câteva rânduri, nu a reușit să coaguleze un grup care să simtă ceva pentru București, pentru CSM, pentru publicul din tribune care venea la Sala Polivalentă să vizioneze handbal de calitate mondială, însă vedea doar vedete mondiale preocupate să-și ducă un contract superavantajos până la capăt.

Practic, o echipă din România, cea mai săracă țară din UE, plătea cel mai bine din Europa. De unde bani? Să ne spună cei de la Primăria Capitalei.

Marele merit al schimbării de atitudine

Și actuala echipă e plină de vedete cu salarii mari. În plus, dintre primele șase marcatoare din partida cu Esbjerg, de duminică, doar una este româncă, anume Crina Pintea (5 goluri contra danezelor). Dar jocul CSM-ului s-a schimbat substanțial. E mai multă dinamică, mai multă implicare, mai multă plăcere, au dispărut sacii imaginari din spatele jucătoarelor, banii sunt doar în cont, nu și în mintea lor. Și cred că marele merit pentru această modificare de comportament și de evoluții este al antrenoarei Bojana Popovici.

Am observat-o în câteva meciuri cum se agită pe margine, cum transmite energia ei fetelor din teren, cum vorbește cu emoție la time-out. E fenomenală. Știe să motiveze, să țină grupul unit, știe meserie după ani de performanțe la nivel înalt ca jucătoare. Cine a avut ideea să o aducă pe sârboaică la echipă merită felicitat.

Speranțe pentru viitor

Revenind la bugetele foarte mari ale CSM-ului, mi s-ar fi părut normal ca, în opt ani, să se fi ridicat măcar o handbalistă de la junioare care să se bată pentru un loc de titular și să joace constant. Nu s-a întâmplat asta până cum, dar există și aici o speranță, poate mai multe. Echipa de junioare a clubului s-a calificat și ea în Final Four-ul categoriei de vârstă, care se va disputa tot la Budapesta în aceeași perioadă cu competiția senioarelor (6-7 iunie).

Mi-ar plăcea să văd în campionatul următor măcar o tânără jucătoare luată în lotul mare de Bojana Popovici. Maria Antonescu (9 goluri), Maria Sprîncenatu (8) și Maria Petrache (7) sunt cele mai bune marcatoare din victoria care a dus echipa de junioare în Final Four. Dacă una din ele sau poate alte fete din lot vor ajunge să joace în câțiva ani pentru formația mare a CSM-ului, atunci vom putea spune că sacii de bani din spatele nenumăratelor vedete care s-au perindat prin București au avut un rost.