Florin Maxim e de 5 ani la Corvinul, a intrat pe 1 iulie în al 6-lea. Este exemplul concret că atunci când ai continuitate pe banca tehnică poți crește o echipă de jos. A preluat trupa hunedoreană în Liga a treia, a dus-o în doi ani în eșalonul secund, apoi, în al treilea an, a câștigat Cupa României, trecând și un tur în Europa League (ungurii de la Paksi au fost victime), pentru ca în sezonul 2025-2026 opera să fie desăvârșită cu promovarea în prima divizie.

Dar Florin Maxim nu se oprește aici, vrea mai mult. Mi-a spus-o clar într-un interviu pentru Sport.ro că se gândește chiar la câștigarea titlului, dar nu se hazardează, știe că e mult de muncă pentru a ajunge acolo, așa că termenul este de patru ani. 

Importanța stabilității pe banca tehnică

După ce am văzut-o pe Corvinul jucând în primele cinci etape, eu cred că acest obiectiv măreț poate fi atins chiar mai repede. Bineînțeles că nu anul acesta, ar fi prea de tot, dar la anul sau poate peste doi ani, hunedorenii pot deveni o forță, în condițiile în care sunt puține echipe care au liniște din partea conducerii, sunt puțini conducători de club care gândesc pe termen lung, puține cluburi unde antrenorul are deplină libertate de acțiune și este cel mai important pion în dezvoltarea echipei. El face strategia din punct de vedere tactic, el își impune principiile de joc, el schimbă sistemul, dacă e nevoie, el face schimbările în primul 11 și pe parcurul unui meci. Chestiuni normale într-un fotbal normal, dar care se întâmplă rar în haosul de la noi.

Nu cred că exagerez spunând că băieții lui Maxim produc în acest moment cel mai frumos fotbal din Liga 1. Nimic nu e întâmplător în jocul lor, există trasee bine stabilite, fotbaliștii respectă sarcinile trasate de antrenor, progresia spre poarta adversă se face în viteză, acțiunile sunt finalizate cu șuturi la poartă. De exemplu, contra CFR-ului, hunedorenii au trimis 22 de șuturi spre poarta lui Vâlceanu, dintre care 9 pe poartă! Sunt cifre care explică într-un fel și scorul de pe tabelă, dar și poziția a 4-a în clasament înaintea jocurilor de azi.

Buni în atac, buni în apărare

Corvinul are al patrulea atac al campionatului în acest moment, cu 7 goluri marcate, și una dintre cele mai bune defensive, cu doar trei goluri primite. Și nu e vorba doar de cifre, ci, după cum spuneam, jocul prestat este plăcut, eficient, modern. 

Niciuna dintre primele șase clasate nu a avut constanța în joc a corviniștilor. La niciuna nu am observat această plăcere a jocului și această dezinvoltură a jucătorilor, care se simt bine pe teren și care știu ce au de făcut în orice situație. Eu cred că nu este o întâmplare și mai cred, de asemenea, că echipa lui Maxim va mai crește în evoluții odată cu trecerea etapelor.

Cât despre adversara hunedorenilor învinsă fără drept de apel cu 3-0, anume CFR Cluj, se apropie ziua judecății, cum se spune. Au fost prea multe „haiducii” în ultimii ani, prea mulți jucători păcăliți, și mă refer la celelalte perioade de insolvență, prea multe transferuri făcute aiurea, prea mulți bani aruncați în neant. Și când cineva începuse să facă ordine și să scape de datorii, ba chiar să pună clubul pe o linie corectă în raportul venituri/cheltuieli, și mă refer la Cristi Balaj, ce credeți?, n-a fost plătit nici el și, forțat, astfel să plece. Pentru că așa știe domnul Varga să-și conducă afacerile.

CFR, „pe aparate”, Șumudică disperat

Actuala echipă a CFR-ului e întreținută artificial în viață, e pe aparate la Reanimare, fiind greu de crezut, aproape imposibil, că-și mai revine. S-a ajuns la punctul minim, în care nici jucătorii nu mai rezistă, dovadă că 9 dintre ei și-au depus memorii pentru restanțele financiare.

CFR se prezintă la meciuri doar ca să facă act de prezență, să tragă de timp în speranța unui miracol. Trebuie să fii disperat din multe puncte de vedere ca să preiei o astfel de echipă ca antrenor. L-am văzut pe Șumudică dându-și palme și smulgându-și părul din cap pe parcursul meciului cu Corvinul și la final. S-a băgat într-o ciorbă din care va ieși, probabil, din nou opărit.