Nationala

Se poate și fără Chiricheș? Leo Badea, după Israel - România 2-2

Israel - România 2-2, într-un meci transmis în direct de Pro X și VOYO.

SPORT.RO
Data publicarii: Miercuri 30 Martie 2022, 06:57
Data actualizarii: Miercuri 30 Martie 2022, 07:06

de Leo BADEA

România a oferit un fotbal de calitate împotriva prietenilor din Israel, spun prieteni, deoarece, când ne-a fost mai greu și când am avut nevoie de meciuri amicale Israelul nu ne-a refuzat niciodată.

Din  păcate nu reușim la nivel de națională să facem două reprize la fel de bune. Aici trebuie să intervină și măiestria lui Edy Iordănescu deoarece e clar că inconstanța echipei pleacă de la faptul că nu avem încă un schelet de echipă cristalizată.

1. Deși pe final de meci cei trei fundași centrali: Nedelcearu, Burcă și cu Rus au dat impresia că este un ușor haos în apărare, cred că jocul a demonstrat că se poate juca și fără Chiricheș, care a fost schimbat la pauză. Rămân la părerea că Vlad Chiricheș are calități și evoluează mai bine pe postul de închizător.

2. Dacă Rus și Octavian Popescu au fost pentru meciul cu Grecia două reale câștiguri, meciul cu Israelul ne-a mai adus câteva confirmări și încet, încet, începe să se formeze un schelet de bază al echipei naționale. Câștigul numărul 1 după amicalul cu Israelul este Marius Marin – un jucător care merită toată atenția noastră, și nu degeaba joacă în Italia. Bănățeanul cred că și-a câștigat lupta cu oricare dintre ceilalți pentru postul de închizător clasic. 

3.Un alt câștig se poate numi Dennis Man, care, deși mai mult rezervă la echipa de club, se pare că aerul de la echipa națională îi priește. Un fizic bun amestecat cu un travaliu și o tehnicitate foarte bună, Edy Iordănescu și-a mai acoperit un post deficitar până acum. Mă bucură faptul că pe Man nu l-a apăsat foarte greu tricoul cu numărul 10, care fără îndoială este încărcat cu multe succese și reușite de-a lungul vremii de cei care au purtat numărul 10 la națională. 

4. Ca întreg fotbalul mondial, și mai ales cel românesc, ducem și la echipa națională lipsă de un vârf veritabil, nici Andrei Ivan și nici Denis Alibec nu au avut o evoluție care să ne liniștească.

5. În absența unui magician sau decar genul lui Gică Hagi, Edy Iordănescu și-a adaptat tactica după ce a avut la îndemână, și, consider că sistemul 4-3-3, la ora asta, este sistemul care ni se potrivește cel mai bine, și pentru care avem jucătorii potriviți. 

6. Postul de fundaș stânga rămâne încă neacoperit, Camora, Bancu sau Toșca reprezintă mai degrabă soluții de avarie și nu este niciul dintre ei o garanție. Camora nu este o soluție pentru echipa națională, naturalizarea lui nu a adus niciun plus echipei. Toșca nu are viteză pentru fundaș lateral, dar nici talie pentru fundaș central. Rămâne un jucător interesant dar atât. Bancu, în opinia mea, nu este fundaș stânga, în niciun sistem. 

7. Singurul jucător care a adus o oarecare constanță în evoluții, după cele două meciuri, cu Grecia și Israel este Cicâldău, un inter stânga sau dreapta, în funcție de nevoile selecționerului, de valoare. Un alt inter poate fi considerat de asemenea un câștig pentru echipa națională, este vorba de FCSB-istul Olaru, care încet și sigur candidează pentru un post de titular la națională. Dacă acum un an de zile nu reușeam să văd un prim 11 la echipa națională fără Stanciu și Ianis Hagi, iată că Cicâldău și Olaru, dublați de un Octavian Popescu reușesc să îi înlocuiască cu succes pe Nicușor și Ianis. 

8. Cu regret am remarcat faptul că Mihăilă a devenit ceea ce se spunea pe vremuri ”cap de linie”, adică orice minge ajunsă la extrema noastră este cu siguranță finalizată de acest jucător extrem de talentat și care are o viteză și explozie cum rar am putut să văd la un jucător român în istoria fotbalului românesc. Nu cred că transferul la Atalanta i-a adus un plus, mai degrabă mă gândesc că lustruind banda de rezervă în timp ce alții joacă se cam amăgește cu ideea că poate vine și vremea lui să joace la italieni. Este adevărat că fotbalul practicat la Atalanta este unul mai ridicat dar cu ce îl ajută pe Mihăilă că se uită la alții cum joacă?

9. Pentru mine este clar că Florin Niță a reușit să-l facă uitat pe prețiosul Ciprian Tătărușanu. Niță, chiar dacă nu are un fizic impunător, este agil ca o panteră și are reflexe de portar de handbal. În acest moment nu cred că poate ridica cineva pretenții în fața lui Niță pentru postul de titular. 

10. Între Rațiu și Manea există o luptă dreaptă, ca între Făt Frumos și Zmeul din poveste. În funcție de adversar, pot juca, ori unul, ori celălalt, niciunul dintre ei nefiind în acest moment câștigător detașat.

P.S.: pentru  nimic în lume nu aș fi plecat din Europa ca să joc în China, nu am cum să-l înțeleg pe Nicușor Stanciu pentru că prin acest transfer nu numai că s-a îndepărtat de fotbalul adevărat dar a și pierdut contactul cu echipa națională.

Deși aveam la un moment dat impresia că Edy Iordănescu este urmărit de ghinion, deoarece a avut de furcă cu Covid și la FCSB, și la echipa națională, adversarul numărul 1 al lui a fost virusul pandemic. În acest moment cred că Edy Iordănescu a realizat la ce muncă s-a înhămat și la ce responsabilitate uriașă a răspuns.

Pe principiul ”a great man doesn't seek to lead. He's called to it. And he answers”, adică, Edy nu a căutat să conducă, a fost chemat și a răspuns chemării. 

ARTICOLE PE SUBIECT
Modifică setările cookies