Giuleștenii încheie încă un sezon fără obiectivul principal fixat: accederea în cupele europene.
Rapid a terminat încă o stagiune într-o manieră execrabilă, în ideea în care la finalul sezonului regulat vocile rapidiste susțineau că titlul merge chiar în Grant. Era un moment în care nu putea fi tăiat elanul lor, iar victoria cu Dinamo din prima etapă exacerba, cumva, susținerile fanilor.
După jocul cu Dinamo a venit însă instaurarea regimului fantomatic în Grant.
Meciuri fără ocazii, fără idei și fără perspective. În fapt, de la joc la joc se configura o secetă din ce în ce mai mare de fotbal în echipa pregătită de Costel Gâlcă, antrenor care, contrar așteptărilor, nu a reușit să se impună în fața conducerii și nici în fața vestiarului. Altfel, Dobre nu mai pupa niciun minut după scandalul pe care l-a făcut acum o lună.
Ce va face veșnicul nemulțumit?
Apropo de Dobre, veșnicul nemulțumit, cu care vedem, parcă, același film la fiecare echipă. Rapid nu știa în ce se bagă? Va fi interesant de urmărit cum va reuși Daniel Pancu să lucreze cu el, ținând cont că antrenorul moldovean este, așa cum îl știm, iute la mânie, iar căpitanul fără banderolă nu se ferește să spună lucrurilor pe nume și atunci când este bâzâit de o musculiță.
Nici transferurile nu l-au ajutat pe Gâlcă. Ultima mutare de impact pe care a făcut-o Rapid rămâne kosovarul Albion Rrahmani, care a plecat mult prea repede din Grant. Dacă era un Rrahmani acum la club, probabil somniferul Rapid - FC Argeș 0-0 (de departe cel mai plictisitor meci din acest sezon) nu avea efect din primele două secunde.
Rapid duce lipsă de un vârf autentic și nu ar fi singura problemă. Un atacant bun maschează anumite carențe și poate transforma un 0-0 chinuit într-o victorie de serviciu. Nu poate, însă, construi singur o idee de joc. Iar Rapid, în acest moment, pare o echipă care nu știe exact ce vrea să fie.
Rapid, fără aer de cupe europene nici în 2026
Giuleștenii au avut, pe hârtie, un lot suficient de bun pentru mai mult. Moruțan, Dobre, Keita, Christensen, Ciobotariu, Manea. Sunt nume care ar fi trebuit să aducă în Grant măcar un aer de cupe europene.
Rapid a ajuns, din păcate, să trăiască mai mult din amintirea stadionului plin decât din ceea ce produce efectiv pe teren. Publicul împinge, cântă, cere, speră, dar echipa răspunde rar. Prea rar.
Iar când un club cu o asemenea energie în tribune ajunge să ofere meciuri fără ritm, te simți ca într-un serial: te gândești mereu la următorul sezon.
