Costel Pană, campion al României cu o echipă invincibilă a lui Dinamo în sezonul 1991-1992 alături de fratele său Marian Pană, a fost invitatul lui Andru Nenciu la emisiunea Poveștile Sport.ro.
În vârstă de 58 de ani, fostul mijlocaș a evoluat, în afară de Dinamo, la Flacăra Moreni (echipă de cupele europene atunci), Neuchatel Xamax, FCM Bacău, FC Argeș și FC Brașov, iar în ultimele două decenii a antrenat ca principal mai multe echipe, ultima fiind Chindia Târgoviște din Liga 2.
Constantin Pană III (cum apărea în presa vremii) are și 6 selecții și 1 gol la naționala României (chiar la debut, 7-0 cu Insulele Feroe în 1992), în prima parte a anilor '90.
Costel Pană despre colegii săi de la Dinamo
”La mijloc Marius Cheregi era închizător, în dreapta eram eu, în stânga Dorinel Munteanu, și Sulejman Demollari în fața noastră. Jucam un 4-4-2 în romb și sus erau Moga cu Gerstenmajer, plus linia de patru fundași, Zoli Kadar sau Iulică Mihăescu, Adrian Matei, Gică Mihali și în stânga Marian, fratele meu, sau Tibor Selymes. În poartă era Florin Tene, asta era echipa noastră de bază”, și-a amintit Costel Pană echipa-tip a lui Dinamo din acel sezon de vis.
Fostul mijlocaș al ”câinilor” i-a caracterizat apoi pe fiecare jucător din lotul dinamovist în parte:
”Rândul de sus, de la stânga la dreapta:
Marius Răduță
Un mijlocaș foarte bun și un tip în afara terenului senzațional. Un băiat foarte sociabil și foarte glumeț.
Sebastian Moga
Sebi Moga - vârf, extremă stânga super, un băiat calm, la locul lui, foarte echilibrat.
Adrian Matei
Un fundaș central adevărat, 100%, adică: duel aerian, duel unu contra unu. Mulți spuneau că e dur, el era într-adevăr foarte agresiv, dar prin forța pe care o avea, pentru că el juca mingea. Și un tip OK.
Marius Cheregi
Mijlocaș central defensiv foarte bun, foarte bun, dar un tip mai retras. Nu era foarte sociabil, ci mai introvertit, dar un foarte bun închizător. Citea foarte bine jocul, stătea foarte bine în teren.
Iulian Mihăescu
Iulică Mihăescu - super! La început extremă, dar noi l-am prins la Dinamo fundaș lateral dreapta. AJuta foarte mult și atacul, centra foarte bine și în afara terenului un tip super OK și foarte haios.
Gheorghe Mihali
Gică Mihali - serios, foarte bun fotbalist, singura lui chestie era când o trăgea pe la spate și i s-a mai întâmplat cu atacanții adverși. Per total însă, că a jucat și la echipa națională atâta timp, super!
Viorel Hizo (antrenor secund)
Antrenorul secund, nea Viorel Hizo, un tip spartan, pe muncă și disciplină.
Rinus Israel (director tehnic)
Directorul tehnic olandez care la 5 contra 2 se băga și el cu noi, nea Vasile Ianul l-a adus. Foarte OK, vorbea foarte puțin, dar ce trebuia. La 5 contra 2 era tehnic, dar mai dur.
Tudorel Cristea
Tom Cristea - tot închizător, un jucător foarte util și un tip foarte pedant, foarte OK.
Perlat Musta
Musta - portarul de rezervă albanez, care a jucat foarte puțin, dar un tip la locul lui.
Eugen Anghel
Urmează Anghel. Eugen, care era al treilea portar, că Musta era al doilea. Un tip care era OK, dar apăra foarte puțin.
Florin Tene
Cred că a jucat cel mai mult în perioada respectivă. (n.r. - Foarte spectaculos, unul dintre cei mai valoroși portari ai României) Exact! Am fost coleg cu el și la Moreni, foarte, foarte OK ca portar și ca om... Avea tot ce-i trebuie, doar că nu a avut fizic foarte bun, avea o poziționare în poartă fantastică.
Gabor Gerstenmajer
Știu că e rămas în Elveția, s-a stabilit acolo. Unul dintre cei mai buni atacanți cu care am jucat: dacă avea zece centrări, dădea opt goluri. Din ce știu, el e din Satu Mare, a jucat la Brașov și de la Brașov a ajuns la noi.
Florin Cheran (antrenor secund)
Nea Florin Cheran - antrenor secund, super!
Florin Halagian (antrneor principal)
Nea Florin Halagian, care a format cu Vasile Ianul echipa asta. Profesorul Halagian, ce să zic, îi port recunoștință pentru că el m-a îndrumat către antrenorat, eu aveam altceva în cap.
Rândul de jos:
Cristian Sava
Un atacant foarte bun, care juca și număr 9, și 7, și 11. Cred că are zece ani de când e antrenor secund la Gică Hagi.
Nelson Mesah
Un atacant, număr 9, de culoare... A zis nea Vasile Ianul: <<Dom'le, trebuie să avem și un negru printre noi>>. S-a acomodat în București, cred că a venit în noiembrie sau decembrie și l-a prins ninsoarea în espadrile, că el venea din Ghana. Râdeam cu el, în sfârșit... Juca și el 20 de minute atunci când conduceam, un băiat foarte OK.
Dorinel Munteanu
Cel mai ambițios coleg de echipă pe care l-a avut în viața mea. Nu-mi imaginam să ajungă la numărul de selecții la care a ajuns. Dar vă spun: și eu am fost ambițios, dar nu ca el. Era la extrem! Ca el a mai fost Mirel Rădoi, în ceea ce privește procesul de antrenament, peste normal.
Costel Pană
(n.r. - Următorul după Dorinel Munteanu ești tu, spune-mi un regret al tău din carieră) Regret în cariera mea? Nu pot să spun, nu am. (n.r. - Atunci spune-mi o echipă la care ți-ai fi dorit să joci și nu ai ajuns sau un campionat puternic) Din ce-am auzit după câțiva ani, după ce am jucat cu Sporting au vrut să mă cumpere, dar nu s-au înțeles la bani cu nea Vasile (n.r. - Ianul), am aflat mult mai târziu. Eu, înainte să ajung la Dinamo, am fost în pregătire cu Craiova. Când eram copil, am ținut cu Craiova, '77-'78, perioada lui Balaci. Balaci, Donose, Irimescu, Cârțu, Cămătaru... Știam echipa pe de rost. Și în vara lui '90 Sorin Cârțu m-a luat, am stat o lună, dar nu m-am acomodat, nu mi-a plăcut atmosfera. Semnasem cu ei, dar am rupt contractul, le-am dat înapoi ce mi-au dat și am venit la Dinamo. Apoi, jucând cinci ani la Dinamo, nu pot să spun că îmi pare rău că n-am ajuns să joc la Craiova, așa a fost situația.
Marian Pană
Fratele meu, stabilit de zece ani în Austria, e bine și el, cu toată familia, OK. Marian ne-a ajutat foarte mult în atac, era un fundaș stânga foarte ofensiv care centra foarte, foarte bine.
Sulejman Demollari
N-avea secrete, când venea mingea la el eram în siguranță, știam că nu poate să piardă mingea niciodată. Și un tip extraordinar, am mai vorbit de câte ori cu el, acum am înțeles că lucrează în cadrul federației albaneze, la sectorul de tineret.
Tibor Selymes
Tot așa, foarte, foarte bun fundaș stânga. Mai bun decât Marian (n.r. - Pană) pe fază de apărare, Marian era mai bun însă pe faza de atac. Cu toate că și Tibor urca foarte mult, centra și el, dar nu avea calitatea centrărilor lui Marian.
Zoltan Kadar
Și Zoli Kadar, un băiat deosebit, acum e la Young Boys. Fundaș lateral dreapta, urca și el foarte, foarte bine în atac, centra foarte bine. Și un băiat în afara terenului... jos pălăria! După care a plecat și el în Elveția, a jucat puțin. Și foarte bun prieten cu Gabor Gerstenmajer, ei au rămas împreună în Elveția”.
