Șumi-gol a ratat Cupa și Europa, cele două mari obiective ale stagiunii, a bifat doar intrarea în play-off și a "condimentat" aventura în Grant cu o serie interminabilă de conflicte, atât cu oamenii din propriul club, cât și cu rivalii. La final, tehnicianul iese pe minus și sportiv, dar și ca imagine în fața propriilor susținători.
- Ce i-a lipsit lui Șumi în încercarea de a reda strălucirea clubului de suflet?
Relația șubredă cu jucătorii
Așa cum a promis și cum era de așteptat, fostul campion al României cu Astra a pus rapid pe picioare formația preluată de la Lennon, a recuperat punctele care-l despărțeau de primele șase și a ajuns în play-off, însă problemele au apărut fix în cele mai importante momente ale sezonului, când Rapidul nu a mai găsit aceeași inspirație în principal pe final de meci.
Primul moment de acest gen a venit la Sibiu, pe 8 martie, în ultima etapă a sezonului regular. Atunci, Rapidul întâlnea Hermannstadt după 0-0 în derby-ul cu FCSB, pierdea în prelungiri după o eroare a lui Ignat și rata șansa de a rămâne pe trendul ascendent pe care se afla. O făcea fără ca jucătorii să mai arate zvâcul și dorința puse pe masă înaintea atingerii obiectivului, iar eșecul în fața formației lui Marius Măldărășanu avea să conteze mult în viitorul pe terme scurt. Mai ales că fotbaliștii s-au văzut criticați public de propriul antrenor:
"M-a deranjat atitudinea de azi, suntem în vacanță deja, iar cu mine nu e loc de așa ceva. Nu se poate! E o problemă, voi discuta cu ei, n-am crezut că vom arăta în halul ăsta. Și dacă am fi luat de la juniori nu am fi arătat în halul ăsta", a fost declarația dură, neinspirată, prin care fostul vârf din Giulești "și-a pus în cap" o parte a vestiarului. Precedată de un conflict cu Emmers la antrenament, care i-a reproșat că “scurge” presei informații care-l pun pe antrenor într-o lumina mai bună.
Au urmat acel 3-3 spectaculos cu FCSB de pe Arena Națională, înfrângerea cu Craiova pe Giulești la ultima fază, o victorie de moral cu Dinamo (1-0) și un egal la Cluj (1-1 cu CFR). Apoi sezonul s-a rupt definitiv într-un interval de patru zile: 0-2 pe Giulești cu U Cluj într-un meci în care Sabău l-a depășit clar din punct de vedere tactic și 1-2 la Sibiu în semifinalele Cupei, meci pierdut din nou în prelungiri. Și atunci Șumudică a dat în propriii jucători, reproșând numărul mic de faulturi făcute de aceștia într-o partidă decisivă. A fost și momentul rupturii definitive între antrenor și fotbaliștii săi.
Giuleștiul nu a ajutat, așa cum a promis la venire
În conferința de prezentare, Dan Șucu a vorbit despre cum nu poate suporta ca echipa sa să fie dominată în fața propriilor fani, iar Șumudică s-a grăbit să promită că-i va reînvăța pe jucători să adune puncte pe Giulești, o armă redutabilă a vișiniilor de-a lungul istoriei. Și, dacă începutul a fost bun, cu succese în fața echipelor din a doua jumătate a clasamentului, "fortăreața" a căzut în play-off.
Într-un sezon în care fanii au fost divizați și au intrat într-un conflict deschis cu Victor Angelescu, Șumudică nu a reușit să se folosească de ei pentru a aduna puncte esențiale în meciurile jucate acasă. Pe lângă un insucces în sezonul regular cu U Cluj, feroviarii au fost de-a dreptul lamentabili în meciurile decisive jucate în play-off cu Peluza Nord în spate: 1-2 cu Craiova, 1-2 cu FCSB, 0-2 cu U Cluj și 1-4 cu CFR la meciul de retragere al lui Săpunaru. Ceea ce trebuia să fie un atu s-a transformat într-un factor suplimentar de presiune pentru fotbaliștii Rapidului, totul în contextul conflictelor iscate și întreținute de omul de pe banca tehnică, al unei demisii inițial neacceptate și al unui joc care a lăsat de dorit.
Fricos, ghinionist, nu le-a oferit fanilor victoria cu FCSB
Față de predecesorii săi, care-și făcuseră un obicei plăcut fanilor de a învinge FCSB în aproape orice circumstanță, Șumudică a rupt tradiția ultimilor ani și i-a ajutat pe roș-albaștri să treacă peste complexul numit Rapid. În cele două meciuri din sezonul regular s-a mulțumit de fiecare dată cu rezultate de egalitate, 0-0 pe Arena Națională, aducând în discuție forța de joc și omogenitatea superioare ale adversarului.
În turul play-off-ului, Rapidul a ieșit cu adevărat la joc doar după eliminarea lui Borza, a condus până aproape de final, a fost egalată la gafa lui Stolz și putea chiar să piardă dacă Musi era inspirat la ultima fază. Șumudică a invocat ghinionul, a scos în evidență lucrurile bune pe care le-au făcut ai lui, însă întreaga construcție a antrenorului s-a dărâmat la returul de pe Giulești.
Atunci, FCSB a dominat copios prima repriză din cauza unei greșeli tactice a tehnicianului, s-a dus repede la 2-0 și repriza a doua foarte bună a Rapidului a contat doar pentru a-l ajuta pe Șumi să mute eșecul în spatele arbitrului Radu Petrescu. Însă înfrângerea a rămas înfrângere și i-a obligat pe fani să vadă cum rivala de moarte face marele pas spre titlu chiar în Giulești!
La final de aventură, Șumudică poate trece la capitolul plusuri progresul înregistrat de Petrila și Borza, cele două produse de export ale lui Șucu, dezvoltarea lui Ignat și transformarea lui Christensen într-un jucător de bază, dar realizările se termină aici. În schimb, starea de tensiune continuă, conflictele cu Victor Angelescu și Daniel Sandu, declarațiile neinspirate, greșelile tactice, depărtarea de suporteri și obiceiul de a spăla rufele în public vor atârna ca pietre de moară pentru șansele ca Șumudică să revină în Giulești cu actuala conducere la butoane.
