Una dintre gimnastele care au bucurat puternic România în noul mileniu, Monica Roșu, lasă impresia că nu regretă nimic din ce a făcut pentru sportul de performanță.
Își amintește de „miile” de sărituri pe care le-a executat la antrenamente pentru a putea dezvolta calmul imperturbabil pe care l-a demonstrat la Atena, dar pare că nu le-ar fi schimbat pentru nimic în lume.
Monica Roșu: „Dacă aș putea, probabil că aș lua-o de la capăt și aș face și mai bine anumite lucruri.”
„Merită să-ți sacrifici copilăria pentru o medalie de nivel înalt în gimnastică?”, a fost una dintre întrebările adresate Monicăi Roșu de Andru Nenciu, moderatorul emisiunii Poveștile Sport.ro.
Fără să ezite, Monica Roșu a replicat: „Da, clar. E un sentiment aparte și o mândrie să știi că ai muncit tu, de mică, și ai ajuns să îți îndeplinești acel vis. Și dacă aș putea, probabil că aș lua-o de la capăt și aș face și mai bine anumite lucruri. Exista loc și de mai bine, fără doar și poate.
Dacă nu aveam accidentarea din 2005, mai aveam două medalii puse în palmares. O medalie pierdută la Europene, în 2005, la Debrețin, din cauza faptului că nu am fost la Campionatul Mondial din 2005. Sunt multe lucruri.
Îmi pare rău că generația noastră nu a prins mai multe Campionate Europene și Mondiale. Dar așa erau atunci structurate competițiile. Frecvența era redusă,” a punctat Monica Roșu, la Poveștile Sport.ro.
„E un sentiment aparte și o mândrie să știi că ai muncit tu, de mică, și ai ajuns să îți îndeplinești acel vis.”
„Acum sunt în fiecare an campionate individuale, pe echipe. Atunci, aveai un Campionat Mondial la doi ani. Era și acea limită: ai mers la Jocurile Olimpice, mai faci după, poate, un European și Mondial, și acolo era sfârșitul carierei.
Dar mă bucur pentru tot ceea ce am realizat, mă bucur că s-a întâmplat așa. Visul s-a împlinit. Altfel, lucrurile ar fi stat diferit,” a adăugat Monica Roșu, în exclusivitate pentru Sport.ro.
