Ceva se întâmplă în Bacău. Nu e doar o echipă care joacă bine. Nu e doar un scor care promite. Este o stare. O încordare care se întinde de la tribunele stadionului din Ruși Ciutea până în apartamentele în care băcăuanii trăiesc, din nou, cu speranță.
FC Bacău a câștigat turul finalei barajului de promovare în Liga 2, 3-1 cu Unirea Braniștea, și a aprins, într-un oraș obosit de uitare, focul visului.
Un vis cât un județ
Nu a fost ușor. A fost un meci din acela care, dacă nu ai inima tare, te clatină. Braniștea a lovit prima, prin veteranul Munteanu, fost jucător în Liga 1, și a adus un moment de tăcere grea peste stadion.
Egalarea a venit din gheata lui Aftanache, apoi Oasenegre a lovit înainte de pauză, pentru 2-1. În repriza a doua, Albu a pus sigiliul pe victorie.
Acest 3-1 nu e doar despre un meci. E despre un oraș care a știut cândva ce înseamnă fotbalul mare. FCM Bacău a fost, cândva, coșmarul echipelor bucureștene.
Bacău obișnuia să fie un nume de referință
Orașul nu a mai avut o echipă în eșalonul secund din 2021, când Aerostar Bacău a retrogradat.
În patru ani, fotbalul local a fost ținut în viață de nostalgie, în ciuda dificultăților financiare. La început de vară, FC Bacău se va afla la un pas de a rescrie istoria.
O istorie bogată, care pornește din 1950, odată cu nașterea FCM Bacău. În 1969, băcăuanii ajungeau în sferturile Cupei Orașelor Târguri, după ce eliminau echipe din Malta, Norvegia și Scoția. Doar Arsenal le-a oprit visul european.
Doi ani mai târziu, în sezonul 1972-1973, echipa termina pe locul 4 în Divizia A. Era o vreme când Dinamo, Steaua sau Craiova priveau cu seriozitate deplasările spre Bacău.
Anii ’90 au fost ultima mare epocă. Susținută de primarul Dumitru Sechelariu, echipa a câștigat Cupa Ligii în 1998 și a atins finala Cupei României în 1991. Stadionul devenise o cetate, iar tribunele vibrau. Apoi, a urmat tăcerea.
În 2014, FCM Bacău s-a desființat. Orașul a pierdut o parte din identitate. Stadionul ce își face veacul lângă spitale a devenit o adevărată ruină, pe care astăzi gospodarii își pasc vacile și oamenii străzii își găsesc adăpost.
