Fotbalul, înotul și gimnastica au făcut parte din viața poetului, iar mărturiile contemporanilor îl prezintă drept unul dintre primii români care au bătut mingea pe maidanurile din Cernăuți, cu mult înainte ca „sportul-rege” să devină fenomen global.
Primele „meciuri” de fotbal pe toloaca din Cernăuți
„Înaintea locuinței mele se întindea așa-numita toloacă a orașului, unde studenții jucau adese în orele libere mingea. Și Eminescu era adesea printre noi și juca cu noi mingea”, scria Theodor V. Ștefanelli, istoric și poet român (18 aug. 1849 - 23 iul. 1920).
La Cernăuți, între 1865 și 1869, Eminescu era elev al Liceului German și, sub influența profesorului Aron Pumnul, descoperea fotbalul.
Meciurile erau aprinse și se lăsau adesea cu bătăi, în care Eminescu nu se ferea să intre. George Călinescu îl descria drept un „focos goliard”, mereu prezent în disputele pentru supremația pe maidan.
