INTERVIU Magicianul Eric de Oliveira, de la foarfeca împotriva Fiorentinei: „Mi-am adus aminte în 30 de secunde tot”, până la momentele de groază ale carierei: „M-au amenințat că îmi rup picioarele”

Eric și-a povestit, în stilul său inconfundabil, amintirile carierei sale. O carieră în care principalul lui scop a fost să bucure oamenii din jurul lui și să ofere câte puțin din fericirea pe care o avea atunci când juca fotbal.

Fostul fotbalist brazilian a acceptat dialogul cu Sport.ro și ne-a vorbit despre ceea ce face în prezent la Academia ACS Mediaș, acolo unde lucrează cu viitoarele staruri ale fotbalului medieșean. 

Eric de Oliveira a avut un istoric fotbalistic incredibil, iar poveștile sale sunt pe măsura echipelor la care a jucat și a performanțelor pe care le-a avut de-a lungul carierei. Întrebat despre nivelul și rezultatele fotbalului românesc din prezent, jucătorul străin cu cele mai multe goluri în prima ligă a României a pus „sub lupă” fotbalul românesc și a răspuns fără ezitare.

Aventura de la ACS Mediaș! Ce greutăți a întâmpinat Eric în noua carieră

Cum ești, ce faci? Știu că te ocupi de academia lui ACS Mediaș.

Bine, acum stau în Mediaș, mă ocup de echipa de copii de acolo. Sunt membru fondator în continuare și încercăm să scoatem un copil medieșean în evidență.

Care sunt obiectivele și planul pe termen lung ale echipei?

Să aducem fotbalul medieșean pe primul plan, ceea ce este foarte greu. Încercăm să prindem play-off-ul, suntem acum pe locul patru și bineînțeles că baza sunt copii medieșeni. Copii pe care îi creștem și îi ducem la echipa mare, cum este Fabio Blaga care e plecat la Corvinul Hunedoara. Un copil crescut de noi și încercăm, încercăm, pentru că avem nevoie de ajutoare. Noi facem momentan cu ceea ce avem. Avem în palmares Cupa României la U16 din sezonul trecut. Cam astea sunt obiectivele, să creștem copiii și să ducem Mediașul pe primul plan al fotbalului în România.

Înțeleg că sunt niște probleme financiare în sensul în care se caută sponsori, nu e ajutată echipa. Cum vezi tu lucrurile?

Da, cum am spus, noi în continuare chiar dacă avem nevoie noi facem, chiar dacă nu avem, și tot obținem rezultate bune. E foarte grav, pentru că trebuie multă dăruire și bineînțeles trebuie înțelegerea foarte bună. Trebuie să împărțim foarte bine ceea ce facem. Acum se vorbește că se va scoate baza pe care desfășurăm activități. Va fi pusă la vânzare și atunci încep sa devină mai complicate lucrurile pentru că nu vom avea unde să facem activitățile noastre.

Planul tău de viitor care este? Îți dorești să devii antrenor la nivel înalt?

Acum termin Licența C, vedem când pot să încep Licența B. Obiectivul meu principal este bazat pe copii și juniori. Da, mi-am dorit foarte mult să iau calea asta pentru că văd că copilul român e talentat și are nevoie doar de îndrumare, o îndrumare mai bună de fapt.

Cum e experiența? Cum vezi lucrurile la copii și juniori ca antrenor?

S-a schimbat foarte mult, copilul din ziua de azi e mai fragil, mai sensibil. Este și o chestie foarte nasoală pe care o trăim în România, legat de relația copil-părinte. Sunt părinți care își doresc mai mult decât propriul copil și cred că chestiile astea strică copilul de astăzi. Si totuși, în jurul nostru încercăm să controlăm, încercăm să vorbim mult despre ceea ce facem noi și așa mai departe.

Ți se pare mai greu să fii pe margine sau în teren?

Azi îmi dau seama că e mai greu pe margine. Am fost la Hagi, acolo am învățat multe, dar e greu, e greu să stai în loul lui, e greu să stai pe margine, dar cineva trebuie să stea.

Ai avut în cariera ta antrenori importanți din fotbalul românesc. Care a fost cel pe care l-ai apreciat cel mai mult și poate chiar ai împrumutat ceva de la el?

Da, de la mai mulți. Cu Pustai (n.r. Cristi Pustai) am lucrat mare parte din cariera mea, inclusiv acum, recent, înainte să merg la Ceahlău, a venit la Mediaș și am mai învățat niște lucruri de la el. Cu siguranță și de la Hagi, tot ce știu despre antrenorat are baza de la Hagi. Am văzut cât de pasionat este în fiecare zi, nu doar cu mine când am fost jucător, dar când am fost și în staff-ul lui, și bineînțeles, eu îmi doresc pentru mine să ajung la cluburile mari la academiile mari sau chiar la Mediaș să facem ceva mai mare. Momentan sunt la Mediaș și sperăm să ne îndeplinim obiectivele noastre.

• Fostul fotbalist este membru fondator al echipei ACS Mediaș din Liga 3 și se ocupă de academia de juniori a echipei.
  

FOTO: Eric de Oliveira la un meci al echipei U16 al lui ACS Mediaș (2025)

Copilăria din Brazilia, deloc ușoară! Trecerea de la Metropolitano la Gaz Metan Mediaș

Bun, hai să ne întoarcem puțin în timp. Te-ai născut în Brazilia, cum a fost copilăria ta?

A fost o copilărie sănătoasă, ca a oricărui copil care își dorește foarte mult anumite lucruri, dar nu a avut. Mama s-a dăruit foarte mult ca să nu ne lipsească nimic. Am avut o copilărie din punctul meu de vedere sănătoasă. Nu aveam telefoane, dacă aveau copiii role, eu nu aveam, dar toți ne descurcam să facem ceva, împrumutam de la altcineva și așa mai departe. Totul era în jurul fotbalului acolo, trebuia să devin fotbalist, era inevitabil! Era doar o chestie de voință din partea mea și așa s-a întâmplat.

Bănuiesc că jucai fotbal de dimineața până seara când erai copil.

Da, da. Mergeam la școală, mâncam, apoi mergeam afară și veneam abia seara. Când venea mama ne bătea pentru că stăteam prea mult afară. Asta era ziua noastră. Nu făceam duș, dormeam așa și a doua zi iar fotbal.

Greutățile acestea prin care ai trecut te-au ajutat în carieră?

Mult, mult. De aceea mi-aș dori ca băiatul meu cel mic să stea în Brazilia vreo 3 luni, să prindă cum e creșterea acolo și sunt sigur că s-ar întoarce altul.

Nu crezi că s-au schimbat lucrurile și în Brazilia. În sensul în care e altă mentalitate acum?

E cam la fel. Azi, în România orice copil are telefon, în Brazilia nu e chiar așa. Din 10 copii probabil unul are telefon,sau poate doi. În România e invers, toți au câte un telefon. Noi încă avem fotbal pe stradă, asta-i partea bună.

Povestește-mi puțin despre perioada de la Metropolitano.

Eram la o echipă din divizia A, atunci mi-am rupt pentru prima dată ligamentul la genunchi și clubul bineînțeles nu mi-a dat tot suportul, din păcate s-a terminat contractul și nu am reînnoit. Am vrut să mă las de fotbal, dar am avut o oportunitate. Sergio Ramirez, un fost mare jucător de la naționala lui Uruguay, a văzut momentele mele pe YouTube și i-a plăcut de mine. El a fost prezent prin 1980 (n.r. 1976) la un meci dintre Uruguay și Brazilia pe Maracana, unde a avut loc o bătaie. Jucătorii s-au luat la ceartă, la bătaie și inclusiv antrenorul meu a dat cu piciorul. La echipa lui Sergio Ramirez am jucat câteva luni și am făcut un campionat bun. După aceea am avut oportunitatea de a merge la un turneu în Austria și restul este istorie.

• Eric de Oliveira a avut primul contact cu fotbalul mare în Brazilia, la Metropolitano.
• Mijlocașul a plecat de la formația braziliană și a semnat cu Gaz Metan Mediaș, în vara lui 2007.

Ai ajuns în România în 2007 la Gaz Metan Mediaș, cum s-a întâmplat acest transfer? A fost datorită acestui turneu?

Da, trebuia să merg la FC Lustenau, acolo aveam precontract ca să rămân acolo, doar că cei de la Gaz Metan au oferit o sumă mai mare la pentru clubul din Brazilia, iar clubul din Brazilia m-a trimis în România.

Cum a fost prima ta perioadă la Mediaș? Cum te-ai acomodat la stilul de viață din România

Cred că primele 6 luni a fost dezastru, pentru că eram obișnuit cu agitație. Eram tânăr și era prea liniștit în Mediaș și nu prea mi-a plăcut. În timp mi-am dat seama că era ceea ce îmi trebuia, doar când m-am întors din Brazilia din vacanța de iarnă mi-am dat seama că Mediaș e cel mai bun loc pentru mine. Era liniște, nu era presiune, puteam să muncesc și atunci mi-am revenit, am început să vorbesc română și mai bine. Atunci îmi zicea un prieten, care azi e preparator fizic la echipa mare, a jucat cu mine, Doru Dudiță: ‘tu o să rămâi în Mediaș’. Eu i-am zis: ‘ce să fac în Mediaș, mă duc în Brazilia’, dar uite că sunt aici.

Te-a ajutat liniștea în carieră, cine știe ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi rămas în Brazilia.

Da, sau dacă eram în alt oraș din România mai mare. Mie îmi plăcea să ies, mie îmi plăcea muzica, precum orice brazilian, cum e la noi. La Mediaș nu prea aveam, tot ieșeam dar era foarte diferit față de un oraș mare.

FOTO: Eric în tricoul lui Gaz Metan Mediaș (2011)

Ucraina, un dezastru de la primele zile! Clipele de coșmar trăite de Eric și probele de Wolfsburg

În 2011 ai semnat cu Karpaty Lviv, cum te-ai simțit acolo? Care ar fi diferențele față de România?

La nivel financiar și la nivel de media, Ucraina era peste România în toate sensurile, dar fotbalul de acolo nu era la un nivel mai bun. Cu 6 luni înainte să-mi termin contractul am plecat în Ucraina să negociez, dar nu aveam încredere în ceea ce era în contractul meu și m-am întors la Mediaș și am jucat în returul campionatului.

Atunci când m-am întors am zis că nu mă mai duc în Ucraina, pentru că nu mi-a plăcut cum m-au tratat acolo. Apoi, contractul meu se termina (n.r. în iulie 2011) în ziua în care jucam returul cu KuPS Kuopio în Europa League, la Mediaș. Aveam căteva cluburi precum RB Salzburg sau Hapoel Tel Aviv, care au venit să mă vadă, dar au zis să nu joc în Europa League cu Mediaș. Eu am zis că era mai bine să joc la clubul la care am crescut (n.r. meciul din Europa League), să nu îi las pe băieți.

Apoi ei nu m-au mai vrut și a apărut oportunitatea să dau o probă la Wolfsburg. Copilul meu s-a născut pe 24 iulie, iar eu pe 27 sau 28 am plecat din țară. Mi-am lăsat soția cu copilul mic aici. Antrenorul de la Wolfsburg era Felix Magath, atunci Tuchel dacă nu mă înșel a dat un interviu (n.r. înainte de Mainz – Gaz Metan), el spunea că trebuie să fim atenți la brazilian, că e cel mai periculos jucător de la Mediaș și interviul a atras atenția acolo în Germania.

Am stat o săptămână, a fost foarte bine, lui Magath i-a plăcut de mine, dar nu putea să mă aducă la echipă pentru că se certase cu Diego Ribas, care a plecat la Atletico Madrid împrumut. Magath mi-a explicat că dacă era împrumutat un jucător mare, cum era Diego, trebuia să vină altul mare și mutarea a picat. Am fost fericit chiar dacă nu am rămas, am ajuns de la un nivel mic, cum era la Mediaș, la un nivel foarte mare în lume, cum ar fi fost Wolfsburg pentru că ei au fost campioni în Bundesliga cu 2 ani în urmă (n.r. în 2009).

De acolo cum nu am rămas au început să nu mai apară oferte multe și au apărut iar Karpaty Lviv interesați de mine. Mi-au propus un salariu mai bun, și atunci am zis că mă duc. Cu o oră înainte să semnez contractul m-a apucat un plâns. Eram la cafenea cu cineva și i-am zis că nu mai vreau să semnez, avem o presimțire nasoală. Am semnat până la urmă, dar a fost un dezastru.

• Eric de Oliveira a semnat cu Karpaty Lviv, în iulie 2011, liber de contract după prima despărțire de Gaz Metan Mediaș.
• Pentru formația din Ucraina, mijlocașul ofensiv a bifat șase meciuri și a reușit doar o pasă decisivă.

Spui că nu ai avut încredere în contractul din Ucraina, la ce te referi?

Nu, erau ciudați ucrainenii, erau foarte ciudați, de fotbal vorbim. Și așa s-a întâmplat, nu mă băgau, nu mă plătea, nu îmi dădeau banii.

Ai primit explicații vreodată pentru asta?

Ce explicații? Când mergeam la ei trebuia să închid telefonul. Aveau paznici armați, trebuia să închidem telefonul și să intrăm fără telefon acolo. Dacă mergeam cu un traducător erau itimidați, pentru că de obicei traducătorii erau brazilieni care vorbeau foarte bine ucraineană, și nu îi lăsau să se exprime pentru că ei vedeau suferința noastră.

Așa a început să-mi vină în cap că nu-mi mai iau niciun ban, copilul meu s-a născut și eu mă tot gândeam la copilăria mea, la copilul meu, că trebuie să îi dau totul, că trebuie să îi ofer totul soției mele. Am început să intru în depresie, am început pentru prima oară să beau și așa a fost până în decembrie. În decembrie, înainte de ziua mea am avut un meci cu Dinamo Kiev. M-a chemat președintele clubului, cred că am și băut în ziua aia, și am început să vorbesc eu în ucraineană cu ei, am dat cu pumnul în masă, cred că în mintea mea m-am gândit că nu mai am nimic de pierdut.

A zis: ‘Vrei să joci? Eu zic că mai bine te duci acasă și când revii să faci pregătire cu toți jucătorii’. Atunci le-am zis: ‘Eu nu mai revin dacă plec, a doua zi vă dau în judecată și nu mă interesează dacă joc sau nu. Eu vreau să joc ca să-ți arăt că nu am venit pentru banii tăi aici, am venit să joc fotbal’. În mintea mea am plecat cel mai bun străin din România și speram să mă vadă Lucescu, care atunci era la Șahtior.

Atunci Mircea Lucescu aducea și foarte mulți brazilieni, putea să fie o oportunitate.

Și eu m-am gândit că poate Nea’ Mircea mă știe, și cine știe, poate mă ia la el. Eram tânăr, aveam 24-25 de ani. În meciul cu Dinamo Kiev am jucat 78 de minute, am pierdut 1-0, am fost ales jucătorului meciului, iar pe site-ul clublui era un sondaj: ‘Cine a fost cel mai bun jucător din prima parte a sezonului?’, iar eu eram pe primul loc detașat.

Deci chiar dacă a fost o perioadă proastă pentru tine, din cauza felului în care te tratau acolo, jocul tău a rămas același.

Da, am jucat împreună cu Lucas Perez, care anul trecut era la PSV, a fost la Arsenal, a fost la Deportivo la Coruna, eram noi doi, eu la mijloc și el pe bandă.

Am făcut o petrecere de sfârșit de an. Am băut până dimineață, dimineață am avut o ședință cu președintele, cu toți. Eu nu aveam niciun ban, dar pe mine mă interesa doar să am bilet de avion să mă duc acasă în Brazilia să-mi vadă familia și mai ales copilul. Toată familia mea nu-mi văzuse copilul și eram preocupat de biletul de avion. Am mers acolo la ședință cu ochelari de soare și am adormit la ședință. Ei ziceau: ‘Erik, vreau sa vorbesc cu tine’ și eu am zis: ‘unde e biletul de avion’, după care au continuat: ‘Așteaptă, așteaptă, vreau să vorbesc cu tine. Asta e situația, vreau să revii să faci pregătirea bine’.

Eu eram slab, arătam bine, dar capul nu eram bine deloc. Am plecat în Brazilia fără niciun ban de vacanță, nimic! Am mers pe plajă acolo și am primit un mesaj pe telefon că a intrat o sumă de bani și am început să plâng. Am început să plâng... Mi-am scos toată familia la masă. Am zis că mai rămân, poate au văzut după meciul ăsta că sunt fotbalist, dar când m-am întors au făcut aceeași chestie.

Crezi ca aveau ceva cu tine sau același lucru îl pățeau și colegii tăi?

Habar n-am! Aici la un moment dat m-au amenințat colegii. M-au amenințat că dacă merg la antrenament îmi rup picioarele, pentru că au fost geloși. După meciul pe care l-am jucat (n.r. cu Dinamo Kiev) toată lumea vorbea despre mine. Când am plecat de la stadion nu mi-am dat seama ce meci am făcut, parcă aveam ochii însângerați, negri. Să vedea că e alt Erik, băgam alunecare, se vede când un fotbalist e nebun, așa eram eu atunci.

Colegii cred ca au fost geloși, pentru că toată lumea numai de mine vorbea, că Erik acum revine, echipa revine. Și m-au amenințat și eu tot așa cred că am băut în ziua aia. La antrenament în general nu beam. Am băut în ziua aia și le-am zis ucrainenilor: ‘Bă, mă duc la antrenament și vreau să văd care e primul dintre voi care vine, că vă omor pe toți’. S-au speriat puțin, și tot așa le-am zis, că nu am nimic de pierdut. Și nu m-a atins nimeni, îți dai seama.

Am avut o istorie, la meciul cu Dnipro, când jucam la Pandurii, unul dintre ăia care m-a amenințat a jucat în acel meci.

Ți-a spus ceva?

Am zis că iau cartonaș roșu, iau cartonaș roșu. Prima minge pe care o iau, direct cu piciorul în gât îi dau.

Deci tu l-ai ținut minte și ai vrut să i-o întorci cumva.

Păi cum să nu. El se uita la mine, dar nici nu știam dacă vorbește cu mine sau nu. La începutul meciului am dat mâna cu el, dar nu am vorbit. La sfârșitul meciului a venit să-mi zică că îi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat, că l-au îmbârligat ăia. Nu mă interesa oricum, și l-am iertat.

FOTO: Eric în tricoul lui Gaz Metan Mediaș (2016)

Revenirea la Gaz Metan și transferul la Pandurii

Probabil mai bine așa. Deci revenirea la Gaz Metan după Ucraina a fost ca o gură de aer pentru tine

Da, situația la Mediaș deja era alta, m-am întors din Ucraina fără bani, a fost un prieten care m-a ajutat cu împrumutul de bani și am mai avut un prieten foarte bun care m-a luat să îi fac reclamă la magazinul lui că să am și eu ceva bani. Încet, încet mi-am revenit la loc, deși deja eram alt Erik, nu mai eram Erik cu zâmbetul pe buze.

Deja trecusei printr-o experiență de viață complicată

Da, da, da. Am zis că puteam să merg oriunde, dar am ales să mă întorc la Mediaș. Mă duc acasă, copilul meu trebuie să facă un an, e mai bine acasă, la Mediaș. Doar că după 6 luni Cristi Pustai a plecat și eu m-am supărat foarte tare pe el pentru că l-am rugat să nu plece în momentul în care am revenit.

• Eric de Oliveira a marcat 36 de goluri și a reușit 31 de assist-uri în 147 de meciuri jucate în tricoul lui Gaz Metan Mediaș.

Nu ți-a spus? Nu te-a anunțat?

A primit ofertă, ce să mă anunțe. Foarte bine că a plecat, dar eu m-am supărat că m-a lăsat acolo. Era ceva, eu am trăit deja vreo cinci ani acolo, la Mediaș. Când m-am întors nu mai era la fel, erau aceiași băieți dar nu mai era la fel, și atunci nu mai era bine. Am terminat sezonul și după șase luni Pustai a vrut să mă transfere la Pandurii

Deci până la urmă nu a uitat de tine, cumva a rămas cu gândul la tine.

Da, da, bine, acolo a fost un pariu nebun de-al lui că dacă cumva nu mergea bine ne dădea afară și pe el și pe mine, pentru că Pandurii nu a dat niciodată o sumă de bani în schimbul unui jucător și eu am fost primul. Am mers acolo și din păcate nu am jucat cu Mainz, din păcate Mediaș nu a ajuns în grupe (n.r. Europa League). Pentru mine a fost dovada că dacă eu eram cu băieții de la Mediaș până la sfârșit ajungeam sigur în grupă. Dovada a fost că am ajuns cu Pandurii în grupă.

FOTO: Eric pe vreamea când evolua la Pandurii

Eric despre experiența din zona arabă: „A fost pentru prima dată în viața mea când m-am simțit un jucător mare”

Am mers la Pandurii, de la Pandurii am avut ofertă din Arabia. A fost bine, până să mă accidentez, până la urmă iar nu mi-am primit toți banii. Lumea știe, peste tot pe unde am fost nu am primit toți banii.

Culmea, tocmai în Arabia unde merg toate starurile și primesc o grămadă de bani.

Exact! Exact!

Dar atunci cum era în zona arabă? Înainte să vină toate starurile?

A fost pentru prima dată în viața mea când m-am simțit un jucător mare, foarte mare. Oriunde mergeam mă oprea toată lumea, dar nu mă opreau cinci-zece oameni, chiar foarte mulți. Când mergeam cu familia să mănânc toată mâncarea din farfurie se răcea, pentru că toată lumea venea să facă poză. Când terminam masa cu familia și voiam să plătesc nota era deja plătită de suporteri, de oamenii care țineau cu echipa de la restaurant. Până în ziua de azi suporterii își aduc aminte de mine, au făcut anchete cu care e cel mai bun mijlocaș, la un moment dat eram pe primul loc, și totuși am jucat campionatul doar patru luni.

Dar în România nu ai pățit niciodată ceva asemănător ? Până la urmă ai fost un star și aici. Ai fost străinul cu cele mai multe goluri marcate în campionatul nostru.

În România oriunde merg mă oprește lumea, dar acum sunt copii mici care se uită la fotbaliștii de acum, sunt cu ‘Generația de Suflet’, dar ei nu știu ca noi am crescut cu câțiva (n.r. dintre cei din ‘Generația de Suflet’ și ei au crescut pe lângă noi. Dar foarte bine, foarte bine, cred că are nevoie de idoli copilul român.

Eu mă bucur, spre exemplu îmi amintesc o poveste cu Olaru (n.r. Darius Olaru) când era mic, când m-am întors în 2016 la Mediaș m-a întrebat: ‘îți mai aduci aminte de mine’. Și mi-a fost foarte rușine. Mi-a zis: ‘uite că am autograf de la tine’. Și chiar a adus autograful de la mine pe care i-l dădusem când era un copilaș, în urmă cu zece ani. Și eu sunt prieten bun cu Olaru.

Uite, că Olaru e numărul 27 de la FCSB, și eu atunci eram 27 de la Mediaș și Olaru la juniori juca cu numărul 27.

Crezi că are o legătură.  A ținut cont?

Da, eu asta cred dar el știe exact. Probabil da, probabil nu, nu știu dacă ziua lui e pe 27. Când eram la Mediaș toți copiii voiau să joace cu numărul 27, niciunul cu 10.

Eu am încercat să mă bucur de fotbal, nu altceva. Eu îmi amintesc că la Mediaș m-am certat foarte mult cu Horoba (n.r. Ioan Horoba). El voia să facă ceva cu contracte și nu îmi dădea banii și îmi povestea de alți jucători. Eu nu aveam treabă cu alți jucători, nu există eu să vin în România împrumutat în primul an să dau 11 goluri, 14 assist-uri, să promovez echipa și să nu se schimbe nimic.

FOTO: Eric de Oliveira pe când juca în Arabia Saudită la Najran SC

Golul care l-a făcut pe Eric să viseze și care a lăsat pe toată lumea cu gura căscată

Legat de perioada Pandurii vreau să îți mărturisesc că am văzut live golul tău cu Fiorentina și m-ai lăsat mască! Țin și acum minte execuția, crezi că ai putea să îmi descrii puțin golul?

Nu gândești așa ceva, tu doar reacționezi. Eu de exemplu mergeam spre careu, așteptam centrarea și Buleică a făcut o fază extraordinară acolo și când a centrat adversarul a deviat cu talpa puțin care era în întâmpinarea lui acolo. Eu doar urmăream mingea și m-am oprit și deja parcă totul era desenat. M-am oprit în poziție și când am sărit mi-a atins jucătorul, m-a împins cu șoldul și eu când am lovit mingea deja strigam 11 metri. Cred că împingerea adversarului m-a ajutat puțin, pentru că am nimerit puțin cu tibia și a fost unde trebuia, și restul e istorie.

A fost un mix de senzații, de fericire, de tristețe din copilăria mea, ca și cum am reușit în viață, mi-am adus aminte în 30 de secunde tot. Eu nu știam dacă plâng, dacă râd. Și inclusiv meciul a fost dat la televiziune în Brazilia și totă familia mea s-a uitat la meci. Nu știu cum de golul meu nu a nominalizat la ‘Puskas’ (n.r. premiul pentru cel mai bun gol al anului), dar știu de ce de fapt. Pentru că la câteva zile, în decembrie, Ibrahimovic a dat foarfeca aia magistrală și el a fost câștigătorul.

După aceea am avut o surpriză pentru că pe site-ul UEFA, la un moment dat golul meu era pe primul loc, alături de Hagi, după aceea m-a depășit. Hagi, era pe locul 2 cu un gol marcat la Galatasaray, un gol asemănător cu golul de la Cupa Mondială. Dupa m-au depășit Zidane, Ronaldo, dar atunci eram acolo, la mijloc. În fiecare lună, în fiecare an cei de la Europa League pun golul meu rețelele de socializare și e senzațional.

Cum te simți să fii lângă ei? Ai fost lângă Ronaldo, Zidane, Hagi grație acelui gol?

E ceva ce am visat toată viața, să fiu printre cei mai mari. Copilul meu acum joacă fotbal, seamănă foarte mult cu mine, e foarte talentat. Știu că cei doi copii ai mei sunt mândrii de mine. Am fost la meci la Ronaldinho la Cluj și vine un copil să primească autograf, deja organizau ei, copiii: ‘stai acolo, tati uită-te aici’. E ceva frumos, sunt foarte mândri copiii mei.

Mai ales acum că sunt la grupa de copii, am grupă de copii născuți în 2015, iar în câteva ore trebuie să le arăt ceva și să dau goluri, iar când dau goluti toți copiii zic ‘uaaau, domn’ professor!’. Când ajung acasă deja am videouri din partea lor, copiii mei (n.r. de la academie) vor să facă poză cu mine, unul dintre ei și-a pus poza cu mine la apărători, deci e ceva senzațional.

FOTO: Momentul execuției din foarfecă din meciul cu Fiorentina (2013)

Ce îmi poți povesti despre perioada petrecută în Japonia? Cum a fost acolo?

Japonia a fost altă lume, dacă noi vorbim de lumea a treia sau de lumea a doua, cred că Japonia este o singură lume, oameni educați, oameni care se țin de cuvât Japonia este singurul loc în care mi-am primit banii. M-am accidentat, am jucat finala Cupei Ligi, între Steaua (n.r. FCSB) și Pandurii și m-am accidentat la genunchi, după a doua operație din Arabia și deja aveam contractul semnat cu ei (n.r. cu Matsumoto Yamaga) și eram disperat că am crezut că am pierdut contractul și au zis ei să vin în Japonia că dacă trebuie să mă operez, mă operez la ei.

Adică ei s-au ținut de cuvânt și au fost acolo să văd, mi-am programat o recuperare de 45 de zile și după să încep cu echipa. Am început cu recuperare, alergam cu durere la genunchi mare și reveneam și tot așa și când am revenit am făcut ruptură al gambă. Am stat două luni și jumătate cu gamba ruptă, iar când mi-am revenit am făcut ruptură la coapsă și am mai stat încă două luni și jumătate, echipa a retrogradat, nu am jucat niciun meci și am primit salariu în fiecare în fiecare lună, am primit tot ce aveam nevoie în fiecare lună.

• Eric a semnat cu Matsumoto Yamaga din Japonia, dar din cauza accidentărilor nu a evoluat în nicio partidă pentru japonezi.

Antrenorul s-a gândit să rămân și în divizia B, pentru că eu mai avea un an de contract, dar după s-a răzgândit, pentru că i-a fost frică și au vrut să încheiem contractul. M-au întrebat ce vreau din contractul rămas și i-am zis că nu vreau nimic pentru că au fost prea corecți cu mine.

Cu banii din Japonia mi-am realizat visul, i-am luat casa mamei, pentru asta am plecat din Brazilia, am spus că nu mă las până să nu îi iau casă mamei mele. Ăsta e motivul pentru care nu am cerut nimic în plus de la ei, pentru că au fost prea corecți, dacă nu am muncit un an, nu meritam banii.

Copilul meu, Deric, a fost la o școală pentru brazilieni din Japonia și a învățat portugheză, deci am avut doar câștiguri, au fost foarte frumoase amintirile din Japonia, păcat că nu am jucat niciun meci oficial.

FOTO: Brazilianul la unul dintre antrenamentele lui Matsumoto Yamaga

Motivul supărării lui Eric pe Marin Condescu

Îmi poți spune cum a fost în general perioada de la Pandurii pentru tine?

A fost senzațională, dar eu sunt foarte supărat, pe domnul Condescu (n.r. Marin Condescu). Am muncit, mi-am plătit mașina și mi-a luat mașina apoi. Am mers pe cuvântul lui și asta se întâmplă când te bazezi pe cuvântul omului, te păcălește.

A fost încă o situație când nu ai primit ce meritai.

Da! Mi-a luat mașina, pur și simplu și am rămas fără mașină. Perioada la Pandurii a fost foarte frumoasă, lumea mă trata foarte bine, exact ca la Mediaș. De exemplu acum am jucat la Cărbunești la CS Mediaș, eu sunt antrenor secund și a fost un copilaș de la echipa adversă, iar copilul a venit și a cerut să facă o poză cu mine, iar când mă privea ochii străluceau și dintr-o dată, a zis: ‘hai să îți arăt ceva’. Copilul avea poza cu mine din 2015 de când era micuț. Acum mă uitam, eu eram afară iar el în teren. E un sentiment frumos.

Campionatul mare din Europa în care l-ar vedea Eric pe Darius Olaru

Cum era Darius Olaru la Gaz Metan? L-ai văzut de mic și acum e la nivelul la care este. Se vedea că va fi jucătorul care este astăzi?

Da, da! Foarte serios, era muncitor. Dacă era o masă care dura până târziu el mergea acasă, i-a plăcut școala. Tot ce s-a întâmplat în viața lui Darius Olaru e meritul lui.

Crezi că va putea face pasul către o ligă mai importantă în viitor? Tot așteaptă un transfer de la FCSB.

Cred că da, ar fi momentul să plece cât mai repede.

L-ai vedea în unul dintre cele cinci mari campionate ale Europei? Crezi că ar face față?

La ce fotbal joacă Darius, eu l-aș vedea în Italia. Sfatul meu pentru Darius e ca el să știe ce vrea pentru el, dacă vrea faimă, Cupă Mondială, Euro sau să-și facă viitorul lui. Dacă vrea să-și facă viitorul lui, să se ducă într-un campionat unde e bine plătit, pentru că viața de fotbalist e scurtă.

Cum a fost pentru Eric să lucreze cu și alături de Gică Hagi

Vreau să te întreb și de Viitorul, actuala Farul. În 2017 ai ales să mergi acolo, ce te-a atras la proiectul lui Gică Hagi la momentul respectiv?

La Hagi a fost o chestie de persoană. Eu am dat un interviu undeva, și interviul ăsta m-a deconectat și am vorbit lucruri pe care nu trebuia să le vorbesc. Toată țara a văzut și probabil că și Hagi a văzut. După câteva zile am primit telefonul lui, dacă vreau să vin să îi ajut acolo, aveau doi brazilieni și mi-au cerut ajutorul. Venirea mea acolo m-a adus cu picioarele pe pământ, am revenit și a fost un lucru foarte bun pentru mine. Am fost și campion al României, lângă el, în calitate de staff și mă bucur foarte mult.

• Eric a evoluat pentru FC Viitorul, actuala Farul, din și a făcut parte din staff-ul lui Gică Hagi în momentul câștigării titlului din 2023.

Cum a fost lângă Gică Hagi?

A fost bine, a fost mai bine pentru că atunci m-am apropiat de el cel mai mult, mai mult decât atunci când eram jucător. Stăteam cu el de vorbă înainte de antrenament, despre viață, familie, fotbal. Știu toată istoria despre care lumea vorbește altceva, eu știu adevărul din partea lui, nu din partea altcuiva. Sunt într-o relație foarte bună cu dânsul. Am avut și un AVC, iar după m-am gândit că cel mai bine ar fi să mă întorc acasă, nu mai aveam niciun interes... așa s-a întâmplat.

FOTO: Eric alături de jucătorii Farului, când constănțenii au câștigat titlul în sezonul 2022/2023

Dezamăgirea trăită la retragerea de la Gaz Metan Mediaș

După un an la FC Voluntari ai ales să te retragi de la Gaz Metan Mediaș. Cum ți-ai încheiat carierea?

Nu în cel mai frumos mod posibil, pentru că nu am jucat. Dumnezeu le știe pe toate, probabil dacă jucam în perioada în care spre exemplu, copiii medieșeni au fost umiliți la Rapid și eram și eu, deja făceam o prostie, pentru că știam tot ce se întâmplă la Mediaș și Bunul Dumnezeu a vrut să nu mai joc ca să nu fiu umilit și eu așa.

La momentul respectiv (n.r. în 2022), copiii medieșeni au jucat, dar nu pentru că erau cei mai buni, ci au jucat pentru că numai ei au rămas, iar mie îmi pare foarte rău pentru asta. Probabil că situația mea actuală se datorează și acestui lucru, pentru că Mediaș a dispărut din fotbal. Noi ne-am gândit că trebuie neapărat să facem o echipă nouă, ca să salvăm copiii din Mediaș, pentru că altfei ei nu mai aveau unde să joace.

Totuși lupți în continuare pentru Mediaș, e clar că e cumva a doua ta casă.

Da, dar la un moment dat voi pleca pentru că copilul meu are un talent deosebit și cred că la Mediaș nu va fi suficient pentru el, despre fotbal vorbind. Mediaș e în continuare casa mea.

Crezi că ar putea pierde timp prețios din carieră?

Nu cred că e vorba de timp, e vorba de faptul că nu va crește mai mult de atât. Copiii vor să joace in Divizia A, nu în Divizia C. Nu e nicio problemă că joci în Divizia C, fotbalistul de Divizia C e la fel precum cel din Divizia A, diferă doar condițiile și echipele. Eu cum am jucat fotbal văd ce e cel mai bine pentru copilul meu. Nu pot lăsa ca ceea ce s-a întâmplat rău cu mine să se întâmple și cu copilul meu.

FCSB și Dinamo au fost de mai multe ori „pe urmele” lui Eric

Nu pot să nu te întreb și despre interesul pe care l-au avut FCSB și Dinamo de a te transfera. Ce îmi poți spune drespre asta?

De la Dinamo am avut mai multe oferte. De la FCSB am avut câteva, mai ales că pe vremea respectivă vorbeam foarte mult cu Anamaria Prodan. Ea m-a ajutat cu transferul în Arabia, a fost ceva extraordinar din viața mea, dar pentru o perioadă scurtă. Suntem prieteni până în ziua de azi. M-a respectat ca om, mi-a respectat familia și eu sunt foarte mulțumit și îi voi mulțumi toată viața.

La Dinamo au fost mai multe oferte, inclusiv în 2017 când a fost și ultima, când erau Mutu și Contra. Nu s-a întâmplat în cele din urmă.

La FCSB ai fost aproape de a încheia un contract?

La FCSB am fost de mai multe ori aproape, în 2013, iar în 2016 s-a încercat iar. Dar nu am vorbit cu Becali, cu Gigi Becali nu am vorbit niciodată.

Nu știi de ce nu s-a ajuns la o înțelegere?

Nu, lumea are impresia că mie nu îmi place Steaua (n.r. FCSB). Mie îmi place galeria lui Dinamo, a Rapidului, țin cu Farul pentru că am lucrat, dar am și jucat acolo. Mie îmi place fotbalul, nu am treabă cu FCSB-ul. M-am bucurat foarte mult când Olaru a fost campion. I-am spus că mi-aș dori să îl văd campion. Nu poți să ai dușmănie cu Steaua (n.r. FCSB). În meciul cu Manchester United, când a murit marele Duckadam, Dumnezeu să-l ierte, și cei de la FCSB au făcut mozaicul acela frumos l-am dus și pe copilul meu acolo și el a rămas încântat. N-am nimic, am fost și pe Arenă (n.r. Arena Națională) la meciul cu Manchester United, nu am treabă, toți cei de acolo făceau poză cu mine, foarte ok. Din contră, noi mai glumim pe internet... Trei puncte! (n.r. râde).

FOTO: Eric în tricoul lui Gaz Metan Mediaș la un meci contra lui FCSB (2016)

Prietenia cu Wesley! Brazilianul care a făcut spectacol la FC Vaslui

Știi ce mai face Weasley?

Sunt prieten foarte bun cu el, a fost ziua lui recent. Mi-a dat mesaj, mai schimbăm niște idei, mă simte când sunt supărat și îmi spune că va fi totul bine, să am încredere în Dumnezeu. Este mai mare decât mine și când jucam amândoi îmi povestea multe, are un caracter senzațional și vom rămâne prieteni mereu.

Niciodată nu a existat nicio rivalitate între noi, nici măcar în glumă. Nouă nu ne pasă care e mai bun. E un băiat deosebit, un caracter mare, are acum o academie de fotbal și mă bucur pentru el.

• Wesley a jucat 137 de meciuri în tricoul lui FC Vaslui și a reușit 76 de goluri și 12 pase decisive.
  

FOTO: Eric alături de Wesley

Cum vede Eric șansele României la barajul cu Turcia

Vreau să te întreb și de echipa națională a României. Cred că ai văzut ultimele meciuri și faptul că jucăm cu Turcia semifiala de baraj. Cum crezi că va fi duelul acesta?

În primul rând, trebuie să spun faptul că marele regret al carierei mele e că nu am putut să joc pentru naționala României. Cred că puteam să dau un plus echipei.

A fost o problemă cu cetățenia atunci?

Da! Eu o să fiu încrezător că România va ajunge la Mondial, ceea ce nu este ușor deloc. Mai ales că sunt oameni care au fost colegi cu mine. Mi-aș dori foarte mult să îi văd și pe ei la Cupa Mondială, ca un brazilian-român, normal că țin cu România la orice. Uneori dacă am altă părere nu vreau să vorbesc despre părerea pe care o am, dar eu țin cu România și sper să treacă de Turcia, iar apoi să treacă tot așa (n.r. de Kosovo sau Slovacia). Să dea Dumnezeu, în cariera lor, cred că ăsta e vârful carierei, dacă ai o Cupă Mondială, ești ce trebuie.

Crezi realist că sunt șanse ca România să ajungă la Campionatul Mondial?

50-50

Cum ți se pare locul 3 obținut de Mircea Lucrescu într-o grupă pe care mulți o considerau accesibilă?

Eu zic că România trebuia să termine cel puțin pe locul doi, nu avea ce căuta pe locul trei.

Deci Bosnia ar fi trebuit bătută. Ar fi trebuit să câștigăm măcar un meci și probabil egal la ei?

Da, hai să zicem că în meciul cu Austria era altă treabă, dar cu Bosnia nu aveai voie. Chiar dacă au și ei jucători de valorare, eu zic că nu aveai voie, cu tradiția pe care o are România, nu aveai voie să fie în spatele Bosniei.

Crezi că Mircea Lucescu ar fi unul dintre vinovați pentru asta?

Nu. Nu știu cine e vinovat dar nu e Mircea Lucescu.

Deci nu consideri că ar fi trebuit schimbat pentru ascest baraj?

Eu cred că nu.

FOTO: Eric de Oliveira în tricoul naționalei României pentru care și-ar fi dorit să joace

Cum o vede Eric pe Farul în acest sezon + Cum va arăta play-off-ul

Vreau să te întreb și despre Superliga. Bănuiesc că o susții pe Farul.

La începutul sezonului nu am avut încredere că Farul va face parcursul ăsta, din cauza plecării lui Gică, dar știu că Zicu e un profesionist desăvârșit. Am înțeles că acum e și mai și, de când s-a făcut antrenor (n.r. Ianis Zicu), dar eu personal știu cum e când echipa e pregătită de Gică, și când e fără Gică. Nu e vorba de Zicu, ci personal de Gică Hagi, și am crezut că nu va face un sezon bun.

Deci te-a surprins Zicu?

Da, știam că Zicu e un antrenor bun, nu degeaba Hagi l-a adus, dar eu am avut sentimentul că situția e sub control cu Hagi acolo.

Altă echipă în afară de Farul te-a surprins în Superliga?

Botoșani! Eu cred că titlul se joacă între Rapid, Dinamo sau Craiova.

Te așteptai să meargă atât de prost FCSB și CFR?

Nu, chiar nu. La începutul sezonului am crezut ca FCSB va lua campionatul detașat.

Unde crezi că e problema?

FCSB-ul a dat o importanță prea mare pentru Europa League, și acolo s-a pierdut. La un moment dat am crezut că nu va prinde play-off-ul, dar acum cred că îl vor prinde liniștiți.

Cine crezi că intră în play-off?

Rapid, Craiova, Dinamo, Botoșani, pentru că în fiecare an o echipă mai mică prinde. ”U” Cluj cred că va prinde, iar apoi între Farul, FCSB și poate Slobozia.