Mulți copii români au plecat, după începutul anului 2000, în străinătate, acolo unde părinții încercau să le ofere o viață mai bună. Printre ei și Petrișor Voinea, care a părăsit țara la vârsta de opt ani, zburând în Italia, acolo unde tatăl său muncea de ceva timp. Mama l-a luat de mână și a decis să plece alături de Petrișor lângă soț, dintr-o localitate din județul Galați, din Ivești.
Copilul de la acel moment, acum adult în toată regula, în vârstă de 35 de ani, a devenit la rândul său soț, iar de câțiva ani e tată. E un nume foarte puțin cunoscut în fotbalul românesc, dar care a reușit să aibă succes peste granițe, în Italia, Vietnam, Malaysia, China (Hong Kong), Arabia Saudită sau San Marino.
Petrișor Voinea a jucat în multe țări, dar a rămas marcat de Vietnam și Hong Kong
A ajuns să joace chiar și în prima ligă din Arabia Saudită, are multe meciuri și goluri în Serie C, a evoluat în Liga Campionilor Asiei, dar în România a jucat doar pentru jumătate de an, la Petrolul, în 2015.
Într-un interviu pentru Sport.ro, Petrișor Voinea a vorbit despre perioada care l-a marcat cel mai mult în cariera de fotbalist și nu numai, în Asia, mai ales că a fost prima experiență din fotbal după ce a făcut junioratul și a debutat la profesioniști în Italia.
Vietnam și China au fost primele țări în care a jucat după plecare, la Ninh Bihn FC sau Pegas, iar cultura și modul în care sunt organizate societățile îl fac să rememoreze momentele ca și cum s-au întâmplat ieri.
Petrișor Voinea: "La 8 seara eram în pijamale" / "Mâncam numai sandwichuri la școală"
”În copilărie și în adolescență am făcut multe sacrificii, mâncam numai sandwichuri la școală și înțelegeam că tot sacrificiul mă poate face să ajung undeva. Asta chiar dacă eram la început, eram tânăr încă.
Apoi, când am crescut, nu știam cum arată cluburile de noapte. Nu mergeam în astfel de locuri. Când colegii mei mergeau, eu eram acasă. La ora 20:00 eram în pijamale.
Am fost profesionist de mic, voiam să fac lucrurile profesionist. L-am avut aproape și pe tata, fost sportiv, a făcut lupte libere. Mi-a spus: ’dacă vrei să ajungi sus, trebuie să ai un program profesionist’. Eu nu am fumat în viața mea, voiam să ajung să am o viață frumoasă.
(N.r. – Ai primit multe sfaturi din partea tatălui tău care te-au ajutat?) Da, dar venea mereu la meciuri (n.r. – când era junior), îmi dădea mereu indicații. Aveam discuții cu el acasă apoi, pentru că din tribune încerca să mă dirijeze. I-am și zis până la urmă: 'mă lași să joc sau... . Nu mai veni la fotbal!'. Da, erau discuții între mine și el, dar a fost un mentor pentru mine.
(N.r. – Ce s-a întâmplat apoi, până să ajungi în Vietnam?) Apoi, după ce am făcut junioratul în Italia, au mai urmat câteva cluburi la profesioniști, am jucat și la Sambenedettese, care era și aproape de casă.
Visul meu era să ajung în afara Italiei, să plec. Am vorbit cu cineva în acest sens, cum să fac să ajung în altă țară. M-a sfătuit să pun un video pe YouTube, cu goluri, acțiuni... așa m-a văzut un impresar.
M-a sunat, a dat de mine, m-a întrebat dacă vreau să dau probe în Vietnam. I-am spus că vreau și a început să îmi vorbească de sume de bani. Atunci, aveam 2.000 de euro pe lună în Italia la echipa la care jucam. Când am auzit ce sume îmi vehiculează, i-am spus: ”da, vreau, sunt dispus să merg în Vietnam! Cum să nu?”.
Am ajuns până la urmă în Vietnam, am dat probe la o echipă, dar n-am fost oprit. Am dat randament bun la probe, dar eu sunt un atacant mai mobil, nu sunt un atacant de careu, iar clubul voia altceva.
M-a dus impresarul la altă echipă, la Ninh Binh FC, care juca în Liga Campionilor Asiei. Am jucat în cupele asiatice europene, în cinci meciuri am dat patru goluri, am și pasat decisiv de două ori, iar acolo m-a remarcat cineva din Hong Kong. Dar, până atunci, am jucat și la Song Lam Nghe An FC în Vietnam.
"Nu vedeai șobolani pe stradă, erau la rotisor"
(N.r. – Cum a fost pentru tine șocul cultural din Vietnam?) Foarte mare, plecam prima dată din Italia. (N.r. – Ce te-a surprins prima dată cel mai tare?) Era foarte multă lume, haos! Sute de motociclete, nu reguli, nu nimic! Cine ajunge primul în intersecție trece, cazi de pe motocicletă, te ridici, ai plecat... . Fără trecere de pietoni, trebuia să treci printre mașini.
(N.r. – Cu mâncarea cum te-ai descurcat?) Mulți mănâncă șobolani la rotisor. Nu vedeai șobolani pe stradă, erau la rotisor (n.r. – râde). Mâncam porc, pui, vită, aveau și mâncăruri normale.
(N.r. – Nu ai încercat din specialitatea lor) Doamne ferește! Nu, niciodată! Colegii mai făceau mișto de mine. Erau la marginea străzilor șobolani pe sticlă, la rotisor, iar colegii îmi ziceau să mă opresc, să iau și eu. Mă tachinau.
(N.r. – În schimb, cum erau condițiile în Vietnam?) Lângă stadion, președintele clubului avea un hotel, el avea lanțuri de hoteluri de fapt, și eram cazați acolo. Stadion, sală, hotel, acesta era traseul pe care îl făceam în fiecare zi.
A fost o perioadă bună pentru mine, m-a ajutat mult Dumnezeu! Am mers și singur acolo, în Vietnam. Toți mă întreabă, acum, cum am avut curaj să merg singur acolo. Dacă stau să derulez, să dau timpul înapoi, zic: ’băi, frate, chiar am avut curaj’. Aveam 22-23 de ani, poate că era și inconștiența vârstei”, a rememorat primul contact cu Vietnamul atacantul.
Petrișor Voinea a zburat în papuci
Singur, pentru prima dată departe de casă, în același timp și destul de tânăr, Petrișor Voinea a trecut și prin momente amuzante. A zburat în papuci la o distanță de două ore și jumătate și nu a avut la el nici haine de schimb.
Atacantul nu s-a înțeles cu impresarul, care i-a spus doar că e important să aibă pașaportul la el.
(N.r. – Ai o amintire amuzantă de acolo pe care ți-o amintești ca și cum s-a întâmplat recent?) Da, îmi amintesc momentul când am ajuns prima dată în Vietnam. Am aterizat în Vietnam, am mers la hotel, iar jos, la recepție, impresarul mi-a zis: 'du-te și ia pașaportul'. Eu mă gândeam că mergem aproape la antrenament. Apoi am văzut că trebuie să merg la aeroport iar, urmând să zbor peste două ore.
M-am dus acolo doar cu ghetele și cu pașaportul. Eu credeam că dau proba în capitală, în Hanoi. Nu știam limba, nu știam nimic, iar în avion mă întrebam: 'băi, unde mă duc?'. Impresarul mi-a spus doar 'go, go, go! Te așteaptă cineva acolo'. A fost groaznic, el nu a mers cu mine la probă.
Am luat doar ghetele la mine, rucsacul și un prosop. Eram în papuci. Nu aveam tricou de schimb, am stat acolo o săptămână. A trebuit să fac cumpărăturile ca să am ce să iau pe mine”, și-a amintit Voinea în timpul interviului.
Trecerea în Hong Kong a lui Petrișor Voinea, ca o premoniție
Într-o deplasare în Hong Kong, cu Song Lam Nghe An FC, a rămas surprins de regiune și și-a promis că, până la urmă, va ajunge să joace acolo. Visul i s-a îndeplinit imediat! A făcut un meci foarte bun și a fost transferat.
În sezonul 2014-2015, după câțiva ani petrecuți în Vietnam, Petrișor Voinea a ajuns în China, în Hong Kong, unde își dorea să ajungă după un meci disputat în timpul petrecut în prima țară.
A avut o prestație solidă alături de Song Lam Nghe An FC, iar un reprezentant al clubului Orion FC, din Hong Kong, l-a remarcat și l-a contactat. A spus, fără ezitare, că acceptă propunerea.
”(N.r. – Cum s-a transferat în Hong Kong) Jucasem în Liga Campionilor Asiei, pe Hong Kong Stadium. N-ai idee ce senzație mi-a dat stadionul de acolo, dar și toți zgârie norii văzuți de unde eram cazați. Am fost cazați la al 40-lea etaj, iar de sus era o priveliște de vis!
În cameră aveam perete din sticlă. M-am pus jos și mi-am imaginat cum ar fi să joc acolo! Am fost mereu un visător, mereu am visat și am atras. Mă vedeam acolo, deși nu trăiam practic acolo și nu aveam vreo idee cum ar fi. Mereu am gândit pozitiv, iar cu ajutorul lui Dumnezeu am făcut și un meci wow a doua zi!
La partidă a asistat și un antrenor, al unei echipe din Hong Kong, care venise să vadă efectiv jocul. Mi-a sunat impresarii și așa am ajuns în China. Semnasem cu ei un precontract, pentru că mai aveam contract în Vietnam încă jumătate de an. Nu voiau să mă piardă.
Strada cu Bruce Lee
(N.r. – Cum ți s-a părut Hong Kong după ce ai ajuns efectiv acolo?) Foarte aglomerat, dar civilizat și frumos! A fost o experiență foarte frumoasă.
(N.r. – A fost un loc în care te-ai regăsit cumva?) Cumva, da! Repet, m-am simțit foarte bine în acea perioadă. Țin minte și acum că am vizitat o stradă care era dedicată multor eroi de exemplu, printre care și Bruce Lee. Îmi amintesc de el pentru că eram fan din copilărie. Tatăl meu, practicând lupte libere, se uita pe casete la Bruce Lee și m-a marcat.
Cultura lor era foarte frumoasă, am făcut ceva de Anul Nou Chinezesc, rosteam urări în limba lor... .
(N.r. – Cum te descurci la limba chineză?) Dacă mă întrebi acum, nu mai știu nimic (n.r. – râde)! Dar, la vremea aceea știam să număr până la 20, să îmi scriu numele, lucrurile esențiale, bună ziua, mulțumesc, da, nu... .” , a mai spus Voinea în dialogul cu Sport.ro.
- În carieră, Voinea a jucat pentru Sangiustese, Sambenedettese, Manduria (toate din Italia), Ninh Binh FC, Song Lam Nghe An FC (ambele din Vietnam), Orion FC (China – Hong Kong), Wej SC, Afif FC (ambele din Arabia Saudită), FC Khanh Hoa (Malaysia) sau La Fiorita (San Marino).
