Campioana României ne-a adus aminte în acest meci de echipa care subordona orice adversar în sezonul trecut. Maturitate, efort aproape de limite, fără frică de adversar.
E drept că acest „Go Ahead Eagles” mi-a părut un fel de Înainte Modelu de la noi, chiar dacă exagerez puțin. Cu dorință, dar fără să aibă vreo forță deosebită. De condiție modestă, chiar dacă vine dintr-un fotbal olandez care se updatează permanent la tendințele fotbalului modern și chiar inovează de multe ori.
Miculescu, cel mai bun
Cel mai mult mi-a plăcut Miculescu, și nu doar pentru faptul că a marcat golul victoriei. Când a venit la FCSB, nu înțelegeam ce e cu el pe acolo, de unde vine și unde se duce, ce joacă și ce poate să joace. Dar mie mi se pare că a crescut enorm. Și din punct de vedere fizic, și din punct de vedere tactic. E fotbalistul român care cred că ar putea juca fără probleme într-un campionat puternic. Probabil că nu la o echipă de cupe europene, dar ar fi acolo, în Italia sau Spania. E puternic, câștigă multe dueluri, apare destul de des la finalizare. Eu nu l-aș scoate niciun minut din echipă atunci când e apt sută la sută de luptă. Nici de la FCSB și nici de la națională. Veți zice că exagerez, dar el are cifre bune aproape meci de meci. În Olanda: gol marcat, două șuturi pe poartă, 5 dueluri la sol câștigate din 8 în care a fost implicat, două duleuri aeriene câștigate din patru, trei tacklinguri și un efort imens pe care l-a depus. Miculescu nuj e spectaculos, dar e fotbalist.
