Regula nr.1: ca sa existe miracole, TREBUIE SA CREZI in ele! El a fost EROUL eroului Stelei! Fotbalistul la care Piovaccari s-a gandit dupa golul cu Legia:

Autor: Sport.ro
Miercuri 28 August 2013, 09:30

	Regula nr.1: ca sa existe miracole, TREBUIE SA CREZI in ele! El a fost EROUL eroului Stelei! Fotbalistul la care Piovaccari s-a gandit dupa golul cu Legia:

A venit de nicaieri si a ajuns pe primele pagini ale celor mai importante ziare de pe planeta. Apoi, ascensiunea sa fulgeratoare s-a incheiat la fel cum a inceput. Povestea lui Salvatore "Toto" Schillaci, eroul unei tari, al unei generatii, al celor care iubesc cu adevarat fotbalul. Fotbalistul despre care fanii Stelei spun acum, dupa calificarea in fata Legiei, ca este cel care l-a "creat" pe Piovaccari, dar si alti atacanti ai Italiei.

Era 9 iunie 1990, era Roma, era seara dinaintea meciului de debut al Italiei la Campionatul Mondial, meci impotriva Austriei, iar fanii azzuri se gandeau deja cum sa profite de meciul slab facut de Argentina, campioana en-titre, in fata Camerunului (0-1). Toate sperantele stateau in Gianluca Vialli, titularul absolut al atacului, si in Ancelotti sau Giannini.

Italia a inceput greu meciul. Presiunea esecului argentinienilor cantarea greu. In 75 de minute, italienii si-au creat nenumarate ocazii, Ancelotti a lovit bara, Giannini a trimis cu capul la o palma de poarta. Disperarea crestea in tabara albastrilor, iar Vicini trebuia sa faca neaparat o mutare. Iar inspiratia a facut sa-l aleaga pe "anonimul" Toto Schillaci, un fotbalist care jucase aproape toata cariera in Serie B.

Si nu a avut nevoie decat de trei minute. A intrat si a "ucis". La prima atingere de balon, in minutul 78, a reluat perfect, cu capul, o centrare, aruncand Olimpico in aer. Era 1-0 si prima victorie a Italiei la Mondialul gazduit chiar de ea. Dar mai presus de toate, era momentul in care un fenomen se nastea.

Toto CINE?
Toto Schillaci, nascut pe 1 decembrie, 1964, nu doar intr-unul dintre cele mai sarace orase din Italia, ci intr-unul dintre cele mai sarace cartiere ale celui mai sarac oras din Italia - Palermo. Fara prea multe posibilitati, dar cu un talent imens, tanarul a facut totul pentru a ajunge fotbalist. Iar sansa i-a suras. In 1982, cand avea 18 ani, semna primul contract de profesionist cu Messina, marea rivala a lui Palermo. Un "Palermitano" ajunsese sa joace in tricoul dusmanilor. De fapt, asta a fost cariera lui - un palermitano in Messina, un sicilian in nord, la juventus, si, mai tarziu, un italian in Japonia. OUTSIDER, a fost cuvantul care l-a marcat, si la propriu, si la figurat.

7 ani avea sa petreaca in tricoul Messinei. In Serie C2, in C1, apoi in B, perioada in care a jucat peste 200 de meciuri si a inscris de 61 de ori. O statistica deloc iesita din comun, insa care a atras atentia gigantilor de la Juve, marele Dino Zoff vazand in el atacantul perfect pentru lupta cu Milanul lui Van Basten sau Napoli-ul lui Maradona, chiar daca fanii spuneau ca e o nebunie.

Pentru el, insa, era momentul pe care il asteptase o viata intreaga, avea in sfarsit sansa sa arate cine este. A inscris 15 goluri in 30 de meciuri la Juve si a dus Cupa UEFA la Torino, fapt care nu putea fi trecut cu vederea de selectionerul Vicini.

Notti Magiche
Asa a venit momentul "Notti Magiche", meciul cu Austria. Momentul in care fotbalul avea sa isi arate partea frumoasa si "inocenta". Toto celebra fiecare gol cu o pasiune de nedescris, se bucura ca si cum ar fi fost ultimul lucru pe care il face: "Era o nebunie, eu unul nici nu mai stiam cine si unde sunt. Alergam de nebun, nu stiu unde, dar m-am trezit in bratele lui Tacconi", avea el sa-si aminteasca.

Imediat a devenit eroul italienilor. Golul si laudele fanilor nu erau, insa, deajuns pentru Vicini, care avea sa-l lase pe banca si in meciul cu Statele Unite. Soarta avea sa-i ofere sansa in ultimul meci al grupei, cu Cehoslovacia. Simtea ca e sansa lui, stia ca trebuie sa inscrie si a facut-o. Italia a castigat cu 2-0 si isi asigurase calificarea mai departe.

Cu doua goluri in 2 meciuri, Vicini nu-l mai putea ignora si il baga titular cu Uruguay. Din nou, Toto era de neoprit, contribuind la inca o victorie a tarii sale. Inca un gol, inca o victorie, inca o noapte magica pe strazile din peninsula.

A inscris si in sferul cu Irlanda, 1-0, iar apoi mergea la Napoli pentru a juca impotriva Argentinei. Se juca chiar pe terenul lui Maradona, locul in care el era mai iubit decat nationala Italiei si decat orice de pe pamant. Faza de atac a gazdelor, Vialli suteaza in blocaj, dar Toto este pe faza si inscrie. Era al 5-lea gol deja. Cu toate astea, italienii nu au putut sa tina de rezultat si au fost egalati, meciul ajugand in prelungiri.

"Aveam o intindere musculara si eram la pamant din punct de vedere fizic, nu mai puteam nici sa respir bine din cauza oboselii. Imi pare rau ca nu am apucat sa bat", isi aminteste el acum.

Italia a fost invinsa dupa ce Donadoni si Serena au ratat, dar gloria lui Toto Schillaci avea sa mearga mai departe. Atacantul a recidivat si in finala mica, cu Anglia (2-1), si a devenit golgeterul turneului.



 

De la Notti Magiche la Notti da incubo
Noptile magice ale lui Schillaci nu s-au incheiat cu gloria pe care o visa, dar a reusit sa-si asigure celebritatea. Fanii isi numeau copiii dupa el si purtau tricouri cu numele sau.

Nu a mai apucat, insa, niciodata sa mai ajunga la nivelul ala. Accidentarile l-au "hartuit" in urmatoarele doua sezoane, in care a mai punctat doar de 11 ori si a mai bifat 8 selectii, fara sa-si poata ajuta echipa sa se califice la Euro 92'.

Tot in acel an a plecat la Inter, dar inca o data s-a accidentat si a stat 2 sezoane mai mult in afara terenului. Singura bucurie in tot dezastrul pe care il traia avea sa fie castigarea Cupei UEFA, in 1993/1994, insa realizarile individuale erau inexistente.

O vara nebuna, urmata de 4 ani de cosmar. Asta a insemna perioada 1990-1994 pentru Toto, care desi a bifat aparitii pentru Juve si Inter, nu a mai putut sa isi pastreze locul de titular.

Asa a ales sa plece tocmai in Japonia, din dorinta de a se putea bucura din nou de fotbal. A semnat cu Jubilo Iwata si a inceput din nou sa joace la nivel inalt, inscriind de 56 de ori in 71 de meciuri si reusind sa castige titlul de campion al Japoniei, ultimul din cariera.

Toto Schillaci s-a retras in 1999, dupa alt sezon in care s-a confruntat cu nenumaratele accidentari. Trecusera aproape 10 de ani de la meciurile care il faceau cunoscut in intreaga lume, dar finalul de cariera avea sa il trimita in anonimat complet. S-a intors de unde a plecat. Si la propriu, si la figurat. In 2000. s-a intors la Palermo si a infiintat o academie de fotbal, pentru ca mai apoi sa devina consilier local.

Desi cariera lui nu a durat decat "o vara", Toto Schillaci ramane pentru totdeauna in memoria suporterilor, pentru golurile sale, pentru celebrarile nebune, pentru pasiunea sa, dar mai ales pentru noptile in care a tinut Italia treaza.

Joshua vs Ruiz: sambata, 00:45, PRO TV! Supergala BATALIA CONTINENTELOR incepe la 20:00 la PRO X!

Dezastrul lăsat în urmă de Dăncilă, în PSD. Partidul este înglodat în datorii uriașe
BRAT