Maestrul pe care l-au plans 200.000 de oameni! Povestea celui mai mare antrenor din Est! A MURIT pe banca dupa o viata pentru fotbal: Lobanovski

Maestrul pe care l-au plans 200.000 de oameni! Povestea celui mai mare antrenor din Est! A MURIT pe banca dupa o viata pentru fotbal: Lobanovski

Valeri Lobanovski - omul care a adus calculatorul in vestiar. A inventat fotbalul total la Dinamo Kiev si a dat lumii cei mai mari campioni din Est. Povestea completa a "Generalului" plans de intreaga Ucraina.

Proteste, foc si moarte. Ucraina astazi. Un peisaj de razboi, pe o harta insangerata a Europei de secol XXI. Protestele de la Kiev, interventiile militare, "armata e cu noi", plecarea presedintelui, amenintarea Rusiei si toate cate vor mai urma nu au putut sa distruga un simbol - Valeri Lobanovski. Statuile sale din Kiev au fost protejate atat de fortele statului, cat si de protestatari. O recunoastere istorica a unui simbol national.

Povestea lui 'Loba'

In 1942, Germania avea mari ambitii de cucerire a lumii. Intre altele, tinta era Rusia, cel mai puternic stat european, tara de care Hitler se temea cel mai mult in tentativa de a ajunge un dictator mondial. Distrusa, destabilizata si inghenuncheata, harta Europei avea steagul nazisto- fascist in cea mai mare parte a sa. In timp, soldatii germani aveau ambitia de a-i domina pe cuceriti si in cele mai ascunse ganduri - fotbalul facea parte din plan.

Dinamo Kiev era o formatie puternica in Europa acelor ani - avea in palmares trei Cupe SSR, actuala Cupa a Ucrainei. Asa ca nemtii s-au gandit cum ar fi sa-i provoace la un meci: soldatii germani vs. Dinamo Kiev. Fara a tine cont de urmari, fotbalistii profesionisti au batut, asa cum era normal, insa cu un scor umilitor pentru SS: 8-0!

Drept razbunare, dupa acea data de 16 august, trupele de ocupatie germana si-au facut dreptate cum stiau mai bine: Gestapo a arestat echipa lui Dinamo. In februarie 1943, nemtii aveau sa execute, fara proces, trei jucatori de la Dinamo Kiev, parte dintr-o aberanta crima de razboi indusa Europei de germani: Trusevici, Kuzmenko si Klimenko.

Marturie a crimelor de atunci e recunoasterea nationala a celor trei drept eroi anti-fascisti, plus monumentul ridicat in incinta stationului Olimpic de la Kiev.

Lobanovski era pe atunci doar un copil. In 1942, la data meciului fatidic, el avea doar 3 ani. Peste timp, se apuca de fotbal, iar la 18 ani debuta in tricoul celei mai bune echipe din est - Dinamo Kiev.

Era 1957, iar atacantul ajuns la varsta majoratului impresiona prin tehnica si disciplina tactica. Mai mult, surprinzator pentru un jucator de fotbal din acele vremuri, Lobanovski era profesionist, legitimat oficial la clubul pentru care juca. Mai mult, avea sa isi termine studiile superioare in timp ce juca la Kiev, obtinand o diploma in inginerie termala, dovada a priceperii si pasiunii sale pentru fizica, mecanica si matematica.

Maslov si pressingul

Dupa ce a trecut razboiul, Ucraina a ramas parte a Uniunii Sovietice, un stat important pe harta rosie desenata de Stalin, pictura care a rezistat pana in 1991, cand URSS s-a destramat. Politia secreta sovietica - NKVD - una dintre cele mai sangeroase aparate de represiune din istorie, pusese ochii pe Dinamo Kiev - jucatorii figurau pe statele de plata ca ofiteri ai Ministerului de Interne al URSS, felul in care statul controla si acest aspect al societatii, sportul.

In 1964 incepe cu adevarat povestea lui Dinamo Kiev. In vremea in care Lobanovski era deja un jucator consacrat, Victor Maslov devine antrenor al echipei, cu intentii clare, definitorii pentru societatea sovietica - "cresterea elementelor tinere". Nu numai ca Dinamo Kiev trebuia sa-si domine adversarii, nu doar victoriile erau importante, cat destructurarea adversarilor.

Maslov juca 4-4-2, cu jucatori de mare viteza, un orgoliu dominator, specific URSS - o societate 'perfecta', la fel cum si fotbalul trebuia sa o arate. Inovatia lui Maslov, preluata si perfectionata mai tarziu de Lobanovski era jocul ultra ofensiv, in sistem 4-4-2, bazat pe forta, viteza. Elementul supriza inventat de Maslov era pressingul.

'Loba' era scos din planurile lui Dinamo, chiar in acel an - 1964. Sapte sezoane petrecute in atactul de la Kiev, 144 de partide si 42 de goluri marcate. Am putea spune cu usurinta ca nu a fost un jucator legendar, insa nimeni nu prefigura cum avea sa arate filosofia antrenorului Lobanovski.

Remarcabile pentru el, ca jucator, erau doua elemente: dragostea pentru matematica si precizia suturilor - obisnuia sa inscrie din lovituri libere, insa si direct din cornere - performante pentru care jucatorii de astazi primesc aplauze la scena deschisa.

Valeri mai prinde doi ani la Chornomorets Odessa, apoi inca doi la rivala de astazi - Sahtior Donetsk. Se retrage la doar 29 de ani, alege sa renunte la cariera de jucator, iar un an mai tarziu Lobanovski devine antrenor. O alegere ciudata, careia nimeni nu-i dadea prea mari sanse de reusita. Cu doar doua trofee in toata cariera - o Cupa si un titlu al URSS, cu Dinamo Kiev - 'Loba' era un jucator prea putin important. Filosofia sa si gandirea matematica aveau sa-l faca un antrenor urias.

Big BOSS in URSS

In 1970, Valeri era antrenor la Dnepr, o echipa neimportanta, la care 'Loba' doar isi facea mana, asa cum se spune. E bine sa incepi 'de jos', ar spune toti marii antrenori ai lumii, iar ucrainianul nu este o exceptie de la regula. Patru sezoane la echipa nimanui, fara trofee, fara eroi, dar cu viziune. Inainte de inceputul sezonului din 1974, revenea la Kiev, de data asta ca antrenor.

Avea 35 de ani, varsta la care jucatorii de astazi inca mai trag de contractele de milioane de euro garantate de seici sau nostalgici. Cazuri rare de jucatori sclipitori avem si dupa aceasta varsta, insa prea putine. Revenind la eroul nostru, trebuie spus ca Dinamo Kiev nu conta cu adevarat in URSS. O mare de cluburi controlate politic, o imensa cortina trasa peste fotbalul sovietic, o lume in care papusarii alegeau campionii. Lobanovski avea sa schimbe totul!

L-au lasat sa straluceasca, desi 'ora exacta' se dadea de la Moscova, chiar si in fotbal. URSS construia in acei ani primele calculatoare. Erau imense, folosite doar pentru calculele complicate din economie, insa lui Loba i-a venit ideea: ce-ar fi sa combine stiinta cu fotbalul? Asa ca a inceput sa studieze parametrii jucatorilor dupa analizele oferite de calculatoare. Retineti, era mijlocul anilor '70...

In plus, disciplina sa, alaturi de tot ce-l invatase Maslov - sistemul 4-4-2, pressingul, viteza - era imbinate perfect cu cerintele organismului uman; Valeri era primul antrenor din lume si la alt capitol: initiase regimul de nutritie asistata pentru jucatori, un fapt obligatoriu astazi in sportul de performanta.

L-a chemat pe marele sprinter, Valeriy Borzov, sa le arate jucatorilor de la Dinamo Kiev cum trebuie sa alerge si care sunt tehnicile pentru sprinturile corecte. Ce mai, 'Loba' era revolutionar de-a dreptul!

Cum arata Dinamo Kiev in viziunea presei, iata ce nota El Pais dupa finala Cupei Cupelor '86, Dinamo Kiev 3-0 Atletico Madrid, jucata la Lyon: "Rusii au jucat ca o echipa din viitor, n-am mai vazut asa ceva!". Cam asta era impresia cand Dinamo Kiev intra pe teren.

Lobanovski a facut istorie la Kiev timp de 17 ani, atentie, doar cu jucatori din URSS. Conform politicii de stat in acei ani, transferurile din strainatate NU erau permise. Adica, glumind putin, 'Loba' lucra doar cu materialul clientului :)

Tot cu 'materialul clientului', Dinamo Kiev distrugea tot in URSS: 8 titluri, 6 cupe sovietice, 3 supercupe sovietice; de mentionat ca antrenorul a reusit sa castige titlul in URSS inca din primul an... In plus, pe plan european, Lobanovski facuse o echipa redutabila.

In sezonul '74-'75, al doilea sau la Kiev, 'Loba' castiga Cupa Cupelor, fiind prima echipa est care cucerea un trofeu european. Avea doar 36 de ani, insa pe drum 'le pierduse' pe TSKA Sofia (2-0 la general), Eintracht Frankfurt (3-2 si 2-1), Bursaspor (1-0 si 2-0) si PSV (3-0 si 1-2). Finala era castigata fara emotii: 3-0 cu Ferencvaros, o forta a Europei in acei ani.

Cateva luni mai tarziu, 'Loba' lua si SuperCupa Europei, in dubla mansa cu Bayern Munchen (1-0 in Germania si 2-0 la Kiev). Meciurile lui Dinamo erau un adevarat eveniment, de vreme ce 102.000 de oameni venisera sa vada returul SuperCupei europene la Kiev, meciul in care Blokhin avea sa reuseasca o dubla in fata marilor Sepp Maier, Beckenbauer, Roth, Schuster sau Rummenigge. Lobanovski era erou national!

Datoria fata de tara URSS nu putea sa aiba un asemenea diamant fara sa profite de el. Adorat, admirat si priceput, antrenorul Lobanovski era chemat la nationala. In '75 prinde un sezon ca selectioner, cat si ca antrenor la Kiev, iar in '82 un altul in care rusii i-au impus sa renunte la Dinamo. Cum nu avea voie sa refuze, 'Loba' s-a conformat, insa a inceput sa bea de suparare, fapt confirmat spre finalul vietii sale.

In 1984, dupa un an in care a stat departe de Kiev, Valeri se intoarce la Dinamo, mai hotarat ca niciodata. Castiga titlul in '85, apoi mai ia o noua Cupa a Cupelor in 1986. Parcursul, unul de exceptie: 5-3 cu Utrecht, 2-2 si 3-0 cu Craiova, 1-4 si 5-1 cu Rapid Viena, apoi 3-0 si 1-1 cu Dukla Praga. In finala o zdrobeste cu 3-0 pe Atletico Madrid, echipa din care faceau parte Ramos, Marina sau Prieto, antrenata de Luis Aragones.

Nu a reusit sa ia si SuperCupa Europei, pentru ca intr-o seara de februarie a lui '87, Steaua castiga la Monaco prin golul lui Hagi ultimul trofeu european al Romaniei.

URSS si plecarea

Intre 1986 si 1990, antreneaza in paralel si URSS. Jucatorii incep sa ii fuga, la propriu, de sub comanda, unii dintre ei alegand sa-si incerce ilegal norocul in Vest.

La CM 1986 URSS era furata grosolan de arbitrul Erik Fredriksson, care ii bloca drumul spre sferturi, in dauna Belgiei lui Scifo, o rusine de manual in fotbalul mondial. Nimic mai simplu pentru 'Loba', care nu se plangea niciodata, el doar muncea. Mai mult... 

La CE 1988 ajunge cu URSS pana in finala, pierduta cu 0-2 in fata Olandei lui Van Basten, Gullit, Koeman sau Kieft. Cum era de asteptat, marii sai eroi din teren selectionati pentru URSS erau tot cei cu care defila la Kiev. In 1990, dupa CM, renunta la nationala, legat de maini dupa ce mai multi jucatori au fugit in tara in Vest, asa cum scriam mai sus.

Tot in acel an pleaca si de la Dinamo in plina glorie, victorios in campionatul Uniunii Sovietice.

Exil si revenire. Drama

Pentru 'Loba', finalul unei era politice la Moscova si in intreaga Europa era ceva inevitabil. El alege destinatiile exotice, asa ca intre '90 si '94 conduce nationala Emiratelor Arabe United. Inca doi ani e selectioner in Kuweit, insa in 1997 se intoarce acasa - la Dinamo Kiev.

De data asta nu mai erau sovietici, nu mai exista URSS, nici presiunea politica a Moscovei. Era doar fotbal. Pentru antrenorul ajuns atunci la 58 de ani, era un nou inceput, sau o continuare, daca vreti, a ceea ce facuse timp de 17 ani. Cu patima alcoolului tot mai pronuntata, 'Loba' nu mai era acelasi om de altadata: fizicul i se schimbase, era gras, suferea de inima, insa nu-si uitase nimic din prestanta si metodele care-l consacrasera.

Inventase jucatori ca: Blokhin, Demyanenko, Buryak, Mihailicenko, Muntian, Protasov, Racz, Zavarov, Rebrov sau Shevchenko.

Ultima sa prestatie din teren a fost de cinci ani si s-a terminat intr-o seara de mai, in 2002, pe banca. A luat cinci titluri din cinci posibile cu Dinamo, intre 1997 si 2002, iar pentru un an a fost selectioner al Ucrainei, pe care nu a reusit sa o califice la CM 2002, insa.

Initial, cand s-a intors la Kiev, clubul era sub sanctiunea UEFA de excludere din competitiile europene pentru tentativa de a mitui un inalt oficial. Dupa ce totul a trecut, Dinamo a redevenit o forta in Europa: in 1999 devenea primul club din spatiul ex-sovietic ce ajungea intr-o semifinala de Champions League. Insirase pe drum mari echipe, ca Arsenal, Panathinaikos sau Real Madrid. Se opreste in semifinale, dupa 3-3 si 0-1 cu Bayern, nu insa fara a oferi un jucator de referinta pentru Europa: Andrei Shevchenko, creatie 100% a lui Lobanovski.

In 2002, 'Loba' implinise deja 63 de ani, insa anii de frig, nervii, bolile si patima pentru alcool isi spuneau cuvantul. Dinamo Kiev mergea la Metalurg Zaporoje pentru o deplasare grea, pe 7 mai.

Romanul Cernat deschidea scorul pentru Dinamo, in timp ce pana la pauza se facea deja 1-1. In vestiar, Lobanovski era agitat, ca intotdeauna, si le cerea jucatorilor sai sa dea mai mult, sa incerce mai mult, pentru ca trebuie sa castige neaparat.

Reveniti pe teren, cei de la Kiev inscriu de alte doua ori, iar spre final de joc toata lumea era multumita: 3-1 pentru Dinamo si Lobanovski fericit. In minutul 90, insa, cand jucatorii cauta din priviri spatiul dintre bancile tehnice, pentru a vedea minutele de prelungire, totul se termina...

Pe banca lui Dinamo vad un Lobanovski epuizat, caruia ii cade capul pe spate, inconstient. Medicii vin in graba si il duc la spital: suferise un atac cerebral. Sase zile mai tarziu, intr-o drama nationala in Ucraina, medicii anunta ca Lobanovski nu a suprevietuit complicatiilor aparute. Ucraina era in doliu.

200.000 de oameni au iesit pe strazile din Kiev sa-l conduca pe ultimul drum pe marele Valeri Lobanovski, un fenomen care nu se mai vazuse in Ucraina. Minute de reculegere la toate meciurile din Ucraina, zi de doliu national pentru antrenorul decedat; in Champions League, la Glasgow, se juca finala, dupa doar doua zile, si se tinea un minut de reculegere, pe care nici comentatorii nu au avut puterea sa-l intrerupa.

In 2003, AC Milan castiga cu 3-2 la penalty-uri finala Ligii in fata lui Juve, pe Old Trafford. Andrei Shevchenko batea lovitura decisiva, dar nu s-a bucurat: s-a uitat spre cer, apoi a lasat capul in pamant...

Dupa meci, chiar in acea seara, varful inventat de Lobanovski la Dinamo Kiev zbura cu avionul in capitala Ucrainei sa-i puna pe mormant mentorului sau medalia cucerita in finala Ligii. Totul pentru omul care a amintit ca undeva in est exista suflet. Si fotbal...

"Lobanovski... Dumnezeul fotbalului din Ucraina, un om foarte important. Cel caruia ii spuneam "Generalul"... Eram mic cand l-am cunoscut, eram egoist in joc, insa el ne-a explicat fiecaruia dintre noi ce inseamna sa jucam impreuna, ca o echipa. Mi-a schimbat decisiv viziunea despre fotbal. 

El ne-a ajutat sa intelegem ca daca ai dorinta, concentrare si spirit de echipa poti bate orice adversar, chiar daca e mult mai puternic decat tine. M-a influentat in atatea moduri... Primul lucru a fost viziunea pe care o aveam despre fotbal, apoi modul de a gandi, ca om. Un mare filisof...

Pentru el, viata insemna fotbalul. A murit facand ceea ce iubea mai mult. Niciodata nu a castigat Liga Campionilor si cred ca asta era cel mai mare vis al sau. Pentru el, cand am castigat Liga Campionilor, am adus-o in Ucraina, la stadionul lui Dinamo, la statuia lui Lobanovski... Eu, ca un fost elev al sau, ca primul jucator ucrainian care a castigat Champions League, am vrut sa-i aduc un omagiu pentru tot ce a facut pentru mine...

A fost un mare om, un idol care trebuie sa ramana pentru totdeauna pe piedestal", Andrei Shevchenko.





FULLSCREEN

VIDEO PROTVPLUS.RO

România, fruntașă în UE privind femeile manager. Afacerile mamelor sunt tot mai prospere în online
BRAT

Modifică setările cookies