La finalul anului tercut, și-a încheiat contractul cu Al-Hamriyah, în Liga a doua din Emiratele Arabe Unite.
„Când n-am avut oferte în țară, am plecat, am fost nevoit să merg acolo”, explică Ilie traseul său de globetrotter. În podcastul Doppietta, el a povestit o întâmplare care se putea încheia tragic din perioada în care o antrena pe Zacho (2015), în Irak, aproape de Kurdistan: „La un moment dat, am avut trei zile libere și am venit în România. Când ne-am întors, începuse un conflict în regiunea Kurdistan. Noi veneam din Turcia, până acolo am avut avionul, la 30 de kilometri de granița cu Irakul, și luasem un taxi să mergem la Zakho, echipa pe care o antrenam.
La un moment dat, era seară, a apărut un jeep cu un proiector îndreptat pe taxiul nostru. Și cineva striga: Dacă nu vă întoarceți acum, începem să tragem! Eram cu preparatorul fizic Lucian Păun în mașină. Imediat a întors taximetristul și ne-a dus la vreo 300 de kilometri de acea zonă. Am rămas acolo trei zile, până s-a potolit conflictul. Abia atunci am revenit la echipă. Am tras o sperietură mare de tot”.
Ilie Stan s-a speriat tot meciul de la petarde
Nu numai la graniță erau probleme, ci și în capitala Bagdad: „Să fi văzut ce era când jucam acolo. Până să luăm avionul, treceam prin 4-5 filtre, la vreo 7-8 kilometri de aeroport. Lângă stadion, stăteau vreo 20 de mașini cu soldați înarmați. La meci a fost ceva lume, începuseră la un moment dat să arunce cu petarde la marginea terenului. Eram atent la joc și tresăream mereu la petardele astea. Ei bine, vreo săptămână, după ce am ajuns acasă, tot așa săream, aveam impresia că se aruncă de undeva cu cine știe ce!”
Filtrele erau foarte dese la Bagdad: „Dacă treceam un pod, eram controlați cu toții, toată echipa. Unul controla, iar altul stătea cu arma lângă tine. Dar n-am avut parte de vreun atac pe lângă noi, când am jucat, sau să fie vreo bombă”.
