"Uneori eram singurul alb din cartier" Povestea romanului care ii invata arte martiale pe africani

Ciprian Oros are 40 de ani si este diplomat, lucru ce i-a permis sa calatoreasca foarte mult in jurul lumii. Aceste este pasionat de Jiu Jitsu Brazilian, o arta martiala ce s-a dezvoltat din Judo si din Jiu Jitsu japonez, si care implica proiectari si lupta la sol.

De 4 ani, Ciprian este adjunctul Ambasadorului Romaniei la Dakar, in Senegal, si spune ca primul lucru de care s-a interesat cand a ajuns acolo a fost sa gaseasca o modalitate de a-si pune pasiunea in practica. 

"Cand am venit aici in 2014, spre disperarea sotiei mele, primul lucru pe care l-am cautat a fost o sala de BJJ si abia dupa aia, am gasit gradinita pentru copil... Am aflat cu greutate ca nu exista scoala de BJJ la Dakar, dar ca un fost campion al Africii la judo ar fi in legatura cu un grup afiliat la scoala de BJJ a lui Leo Dalla din SUA. L-am contactat imediat, ne-am cunoscut si am inceput sa ne antrenam impreuna. Boubacar Diallo, pe numele lui, era un fel de renegat al comunitatii de judo din Senegal, pentru ca la primul seminar de BJJ din Africa de Vest organizat de americanii de la Lion Heart Initiative si Big Brothers, a fost singurul dintre centurile negre care si-a pus centura alba, aratand astfel ca e dispus sa invete. Pentru mine, asta a fost o lectie de viata... Tipul este centura neagra 3 dan in judo, multiplu campion national al Senegalului la judo si vicecampionul Africii, in 2012. In 2014 a fost prima centura albastra de BJJ din Africa de Vest, acordata de prof. KJ Grissom, elevul lui Leo Dalla si fondator al Big Brothers. In decembrie 2014 a format prima grupa de BJJ din Africa de Vest formata din doua persoane: el si cu mine", spune Ciprian.

Romanul spune ca diferentele culturale nu le-au stat in cale pasionatilor de BJJ, acestia antrenandu-se chiar daca nu au avut mereu cele mai bune conditii, cum ar fi o sala amenajata, saltele curate sau chiar apa potabila.

"Antrenamentele se tineau intr-un cartier popular tipic african, intr-o incinta total improprie, practic o casa parasita, pe niste saltele vechi si rupte, care dupa terminarea antrenamentelor de judo duhneau la propriu... Luni de zile am fost singurul alb de la sala si uneori chiar din cartier... incet incet, grupul a inceput sa se mareasca, mai ales dupa ce Boubacar a castigat primul Open de BJJ al Africii de Vest, in martie 2015, la care au fost invitati sa participe toti doritorii din artele martiale senegaleze. Eu am luat locul 3. Openul a fost organizat de prof. KJ Grissom, care impreuna cu un grup de fosti US Marines, au venit cativa ani la rand aici si au ajutat cu echipamente, seminarii si gradari. Cu eforturi deosebite, la inceputul lui 2016 am reusit sa ne mutam sala intr-un complex sportiv care avea si sala de judo, vestiare si chiar si apa curenta, ceea ce pentru Africa de Vest era un lux. Sa nu uitam ca vorbim despre o tara unde somajul este de peste 75%, un salariu foarte bun este de 100$ si unde peste 80% din populatie traieste sub limita saraciei..."

Ciprian spune ca cel mai mult i-au placut atmosfera de la antrenamente si faptul ca practicantii de BJJ au devenit un grup extrem de unit, lucru ce se intampla de multe ori in comunitatile de arte martiale: "Grupul de BJJ s-a marit considerabil, insa aici oamenii cu greu pot plati ceva pentru antrenamente. Practic se face numai voluntariat. Fiecare plateste cat are. Luni de zile am fost cel care a platit chiria salii. Boubacar isi gasise un job din care platea si el ce putea. Ne-am descurcat cum am putut si am reusit sa mergem mai departe... insa atmosfera de aici nu am intalnit-o nicaieri in nicio sala in care m-am antrenat. N-am vazut niciodata asa oameni fericiti de faptul ca pot fi impreuna, sa invete unul de la celalalt. Nu m-am simtit niciodata in nesiguranta cu ei. Ne-am antrenat impreuna, am mancat impreuna, am sarbatorit Ramadanul impreuna la sala si ne-am petrecut serile de sambata impreuna, incercand tehnici noi vazute pe youtube. De fiecare data cand am avut nevoie de ajutor, in vreo chestiune personala, sau pentru orice altceva, s-au zbatut pana au gasit solutia. si in tot acest timp eu am fost singurul alb din grup, intr-o tara unde, trebuie sa recunoastem, exista un puternic sentiment de frustrare contra fostei dominatii coloniale a albilor."

Citeste mai multe despre povestea lui aici: