Sporturi

INTERVIU Sacrificiile unui pilot de automobilism: „Am luat bani de la cămătari ca să-mi îndeplinesc visul!”

Titi Aur (58 de ani) este multiplu campion național de automobilism. A cucerit trofeul intern de 8 ori între 1995 și 2006 și a câștigat în toată cariera nu mai puțin de 49 de curse. A participat și la câteva etape ale Campionatului Mondial de Raliuri (WRC).

SPORT.RO
Data publicarii: Joi 14 Aprilie 2022, 18:01
Data actualizarii: Joi 14 Aprilie 2022, 18:06

de Florin CARAMAVROV

Acum are propria Academie de conducere defensivă, Academia Titi Aur.

Am vorbit în prima parte a interviului cu multiplul campion despre pașii pe care trebuie să-i faci pentru a ajunge pilot de curse, despre calitățile pe care trebuie să le ai și despre măiestria de a atrage sponsori. 

Cum ați prins dragostea pentru automobilism?
La mine povestea e un pic altfel.  Cred că pasiunea, dragostea pentru mașini îmi vin din altă viață! Din fragedă copilărie, de când mă știu, am iubit mașinile, mi-au plăcut, am transformat orice capac de oală de la mama în volan. Când am prins momentul, am stat în dreapta sau în spatele vreunui șofer. Mi-a plăcut să conduc orice, de la căruciorul cu butelii la biciclete, să merg cu fața, cu spatele, în toate felurile... La 16 ani m-am înscris la școala de șoferi, dar m-au dat afară, că eram prea mic. La 17 ani, am început școala, au crezut că sunt cu vechime, iar la 17 ani jumate am avut carnet legal, dar ilegal, în același timp, pentru că nu și-a dat nimeni seama că eu nu am anii împliniți. Și uite-așa, am ajuns să conduc de la 17 ani și jumătate, cu permisu-n mână, dar fără pile, fără nimic, fără să știe Miliția de-atunci. 

Vă gândeați de mic să mergeți la curse la un moment dat?
Mi-am dorit asta, da. Am fost cel mai nebunatic copil din cartier. Pe timpul ăla, în anii 80, nu prea aveau copiii carnet. Acum vezi destui la 18-20 de ani. În general, se lua permisul la 25-30 de ani, pentru că mai întâi făceai o facultate și apoi aveai niște bani, mai cu nunta, mai cu nu știu ce, și îți luai mașină. 

Și cum e mai bine, să iei carnetul la 18 ani sau la 25?
Cel mai bine e să-l iei mai devreme, dar să beneficiezi de o educație așa fel încât să nu devii pericol public, pentru tine și pentru ceilalți. În acea perioadă, nu puteai să începi niciun fel de motorsport înainte de 19 ani. Luai carnetul la 18 ani, dar un an nu aveai voie să participi.

Poți participa în Campionatul de raliuri de la 16 ani!

Azi se începe kartingul la 4-5 ani!
Așa este. Cu carturi electrice sau mecanice, cu motor termic. Avem școli de karting foarte bune în România. Apoi, automobilismul sportiv, în sensul de a conduce mașină, se face de la 12-13 ani. Sunt Cupe, grupe, unde se merge cu mult înainte de a avea permis de conducere. Sunt circuite de pământ, sunt tot felul de competiții legale, făcute corect de Federația Română de Automobilism. Și ai dreptul legal să participi în Campionatul de raliuri de la 16 ani. Doar că nu conduci mașina pe stradă, adică între probele speciale conduce copilotul, iar tu conduci numai pe proba specială. 

Tempestini e un exemplu, nu?
Da, Simone Tempestini participa la 16 ani la Campionatul Național de Raliuri. A mers și la Campionatul Mondial fără să aibă permis de conducere. Pe vremea mea, nu puteai participa până la 19 ani, dar acum, la vârsta asta, ai deja experiență în spate. Teoretic, poți să fii campion mondial de raliuri înainte de a avea permis de conducere! De exemplu, Rovanpera, care nu a împlinit încă 22 de ani, câștigă acum etape de Campionat Mondial și are șanse chiar să devină campion mondial, dar el participa și când nu avea permis. 

Trebuie să ai o calitate deosebită sau un pic de nebunie ca să ajungi pilot de raliuri?
Ca să fii pilot de curse, ai nevoie de trei calități principale și de alte calități secundare. Cele trei calități principale sunt: 1. Talent, pe care îl ai sau nu-l ai de la natură, de la părinți, de la Dumnezeu. Ca în orice meserie. Nu mă pot apuca eu de muzică dacă sunt afon. Pot să învăț două acorduri, dar nu voi deveni niciodată un mare muzician. În al doilea rând, îți trebuie știință. Dacă doar te crezi tu cel mai tare șofer din cartier și mergi, așa, după ureche, nu vei face rezultate. Trebuie să faci o școală de pilotaj și să ai parte de informații de la manageri, de la echipe de profesioniști. Pe de o parte, trebuie să știi să pilotezi, iar regulile de pilotaj sunt mult-mult diferite de regulile de condus.

Diferența dintre un pilot și un șofer grăbit

Ce e diferit?
Se frânează cu stângul, mașina se virează din inerție și din transfer de mase, și nu neapărat din volan, controlul mașinii în derapaj, tot felul de forțe care apar. Toate astea trebuie să le înveți și să le faci corect, nu să fii doar un șofer grăbit, ci să fii un pilot. Tot la capitolul Știință, ai nevoie de strategie, de setarea mașinii, de abordarea diferitelor feluri de curse. Toate acestea trebuie să le înveți de la cineva. Altfel, după o viață de pilotaj, e posibil să nu le faci corect. 

Și punctul 3?
E vorba de bani. Automobilismul este unul dintre cele mai scumpe sporturi. Aici avem niște derivate. Poți să ai banii tăi sau banii păinților, dar cea mai corectă variantă este să ai banii sponsorului. Și ca să ai banii sponsorului, trebuie să ai calități de bun comunicator, să ai o prestanță și o prezență corectă față de public. Dacă faci la început de carieră cum a făcut Ronaldo acum, când i-a dat peste mână copilului cu telefonul, s-ar putea să nu mai vrea nimeni cu tine. 

Ronaldo, în general, e foarte atent la comunicarea cu publicul. Cred că acum era prea surescitat...
Da, am dat un exemplu. El are o carieră curată în spate. Pot să vă dau două exemple din viața mea. 1. A venit unul la mine pe stradă: „A, domnu' Titi, felicitări, bravo, campionule”. Mă gândeam că urma să-mi ceraă un autograf, dar el mi-a zis: „Nu-mi dai și mie bani de-o țuică?” Era unul din ăsta care voia să mă facă de niște bani. Și, exact opusul, în 2002, la Rânca, am câștigat etapa de coastă, eram la bază, ajutam băieții să strângă cortul, să mergem la festivitatea de premiere. A venit la mine un tânăr care avea un tic, dădea un pic din cap, și era îmbrăcat destul de sărăcăcios. Vorbea destul de greu, am crezut că e băut. M-a felicitat, mi-a zis că mă urmărește. Urma, după mintea mea, să-mi ceară bani de-o țuică. Am vorbit cu el, eu în general vorbesc cu toată lumea, sunt prietenos. Băiatul știa toată istoria mea, era un fan local și mi-a spus că nu poate veni decât acolo, că nu-și permite financiar. S-a bucurat mult că am vorbit cu el. Dacă eu îi spuneam „Hai, mă, lasă-mă, că am treabă”, ar fi fost decepția vieții lui.

Cum atragi sponsorii

Îl dezechilibrați, îi stricați micul Univers...
Exact, exact. De-asta spun, un pilot ca să aibă sponsori trebuie să știe să reacționeze corect în orice situație. Și mai am un exemplu: când am fost chemat la Petrom de Liviu Luca să mă sponsorizeze, în 1999, era cineva lângă mine, în hol, și m-a întrebat de curse, de toate alea. Și i-am spus, i-am explicat. Abia apoi am aflat că era Gabriel Năstase, directorul de comunicare de la Petrom. Cu el am făcut apoi toate contrcatele. Dacă aveam o atitudine de sictir atunci, stricam tot. Trebuie să ai mai multe calități ca să poți atrage sponsori. Apoi, trebuie să fii și un mic manager, să dirijezi mecanicii, să dirijezi partea de PR, până când ajungi într-o echipă profesionistă unde îți sunt preluate funcțiile astea. 

Și la început de carieră?
|La început, trebuie să faci totul singur, cu familia, cu prieteni. Și totul se face pe fondul dorinței, nebuniei, ambiției de a merge cu mașina tare și de a arăta că tu ești mai bun decât ceilalți, mai întâi din cartier, apoi din oraș, pe urmă din zonă și apoi, dacă se poate, și din lume. Totul e să faci treaba în zona profesionistă și să nu treci în zona de manea. Adică să nu scârțâi roțile peste tot, să nu te duci la liniuțe noaptea. Pentru că așa cobori standardul, plus că există riscul de a face o prostie, de a-ți lua poliția carnetul, de a intra în zona asta de aventurier, și nu de profesionist. De multe ori, trebuie să treci peste orgolii, că vine unul și te jignește, că vine unul la semafor și-ți face semne să te întreci cu el...

Ați avut episoade de gen?
Da, eu circulam cu un Mitsubishi Evo în București, mașina de antrenament. A venit unul lângă mine, mi-a făcut semn să facem o liniuță, el era cu un Volkswagen, am dat din cap că da, a accelerat și s-a dus înainte, eu am mers normal și am plecat liniștit acasă că nu sunt autorul vreunui accident. Ăla s-a dus, probabil, și a spus: „L-am făcut pe fraierul ăla cu Mitsubishi, pe Titi Aur”... Am preferat să fac asta decât să mă duc să-l depășesc pe linia de tramvai, să-i arăt eu că știu să derapez mai bine ca el prin București. 

Cum poți să rămâi cu bani

Se pot face bani din sportul ăsta în România sau e doar o pasiune?
Eu sunt unul din foarte puținii din România, îi numărăm pe degetele de la o jumătate de mână, care au reușit să facă bani din motorsport. Ce înseamnă bani din motorsport? Înseamnă că eu conving sponsorii să-mi dea bani pentru ca acești sponsori să fie puși pe mașină. De la unul 100.000, de la altul 200.000, fiecare cât vrea, îi conving că ei se vor vedea mai mult și mai bine decât dacă ar băga banii ăia în alte acțiuni de publicitate și marketing, strâng banii în timpul anului și reușesc să consum pentru obiectivul pe care mi l-am propus – de exemplu, să fiu campion în anul acela la viteză în coastă sau la raliu sau la amândouă – mai puțini bani decât am obținut de la ei. Asta înseamnă că, la finalul anului, îmi rămân niște bani. 

Și ați reușit de multe ori să ieșiți pe plus?
Am avut ani în care nu mi-au ajuns banii și am împrumutat și de la cămătari, și de la familie. Au fost ani în care a trebuit să fac sacrificii, ca să pot să cumpăr mașina, să iau cauciucuri. Totul costă foate mult. Dar am avut și ani în care am rămas cu bani. Una peste alta, în toată cariera, am fost pe plus. 

Derapajul în automobilism este ca driblingul în fotbal

Pilotul trebuie să se ocupe de convingerea sponsorilor sau trebuie să aibă pe cineva specializat?
Poate și pilotul direct. Dar poate să apeleze și la agenții, la diferite cunoștințe. Vă dau un pont: cele mai bune informații de la un posibil sponsor le obții de la șoferul sau de la secretara managerului sau SEO-ului. De la ei afli cum stă cu banii în momentul respectiv, în ce stare este. Păi dacă te duci la CEO-ul unei rafinării când i-a luat foc rafinăria și-i spui să te sponsorizeze și pe tine, lui numai de asta nu îi arde atunci. Trebuie să prinzi momentul liniștit, când firma este pe plus, să găsești firma care are tangențe cu automobilismul. Fie profilul firmei este de așa natură, că este petrolist, că este producător de cauciucuri, fie cineva din conducere este pasionat de acest sport. Trebuie să găsești portița, să știi să pui problema, să îi convingi sau să-l găsești pe cel care poate face asta – un intermediar, un manage, o agenție de publicitate, care, contra unui comision, știe să gestioneze situația. Adică tu știi să-ți faci treaba profesionist, să mergi cu mașina și să obții rezultate, să apari la televizor. 

Deci doar dacă ești pe primele locuri poți obține ceva sponsorizări?
Da, dar nu numai locul în clasament îțiu aduce sponsori. Vă pot da un exemplu: derapajul cu mașina este cu două tăișuri. De multe ori, înseamnă pierdere de timp, dar sunt și situații în care înseamnă câștig. Eu am forțat de multe ori derapajul pentru că acesta este ca driblingul în fotbal. Și la fotbal, nu-ți place neapărat să vezi că echipa ta bate cu 20-0, că dă gol la fiecare fază. E mult mai bine când vezi un dribling, un plonjon. Așa și la automobilism. Publicul apreciază derapajele, ca să nu mai zic că publicul neavizat apreciază ieșirea în decor. Se bucură cel mai mult când îl vede pe unul că se răstoarnă. Unul care are cei mai buni timpi în proba specială nu înseamnă că e și cel mai atractiv pilot. 

Ziceți-mi un pilot de raliuri foarte spectaculos.
Colin McRae era cel mai iubit, cel mai apreciat și cel mai aplaudat pentru că era foarte spectaculos. Mergea de-a latul în toate situațiile. Trebuie să găsești variante prin care să ieși în relief, dar să și câștigi cursa! Atunci, presa începe să vorbească despre tine. Dacă mai știi să legi și două-trei cuvinte, începi să devii important. Fiind important, e mai ușor să convingi sponsorii să vină spre tine. Sponsorul vrea și rezultat, și imagine. Doar rezultat fără imagine nu înseamnă mare lucru. 

  • În partea a doua a interviului, pe care-l vom difuza în zilele următoare, Titi Aur ne vorbește despre carnagiul de pe șoselele din România și despre soluțiile care trebuie luate la nivel guvernamental pentru a diminua tragediile zilnice de pe drumurile noastre.
Modifică setările cookies