Sport.ro: Ați ajuns la Agenția Națională pentru Sport în iunie 2023. După un an și jumătate, în care ați fost în miezul acțiunii, care sunt cele mai grave probleme cu care se confruntă sportul românesc?
Gabriel Toncean: Investițiile în infrastructura sportivă la nivel național, identificarea unor avantaje fiscale pentru companiile care investesc în sport – astfel încât să putem concepe o strategie pe cel puțin cinci ani, cu obiective clare – și un interes mai mare acordat educației sportive sunt doar trei dintre soluțiile care ar rezolva o parte din numeroasele probleme ale sportului românesc. Ce pretenții putem avea când, în 2025, capitala României n-are încă o sală polivalentă modernă, raportată la necesitățile actuale?!
Ați declarat, la un moment dat, că e necesar ca Agenția Națională pentru Sport să redevină minister. De ce nu s-a întâmplat acest lucru după ultimele schimbări în structurile guvernamentale? Oamenii interpretează desființarea Ministerului Tineretului și Sportului și transformarea sa în agenție drept o dovadă că sportul nu e o prioritate pentru guvernare. Cum comentați?
Așa e! Am spus-o și o voi spune mereu: sportul merită mult mai multă atenție! Transformarea ministerului în agenție n-a făcut decât să-i diminueze importanța și resursele. „Sportul – prioritate națională” rămâne, din păcate, doar un vis.
Dacă ne uităm la țările din jur – Ungaria, Bulgaria, Slovacia – vedem cum acestea investesc masiv în sport și infrastructură sportivă. Iar rezultatele nu întârzie să apară.
În România, aproape toate bazele sportive au fost construite datorită unor primari sau președinți de consilii județene care au înțeles importanța sportului în comunitățile pe care le conduc. Nu e o coincidență că orașele cu săli polivalente și stadioane moderne sunt administrate, de mai multe mandate, de aceiași oameni care le-au construit.
„Cluburile departamentale trebuie să fie condiționate de performanțe“
Un subiect extrem de controversat în România rămâne risipa banului public în sport – finanțarea cluburilor departamentale, plata unor salarii uriașe unor sportivi străini (cazul handbalului feminin, dar și al fotbalului, la echipele susținute din bugetul local). De ce nu se pune stop acestor anomalii?
E posibil să existe risipă în sport, dar, când ai foarte puține resurse, nu prea ai ce risipi. Referitor la cluburile departamentale, au existat multe controverse, recent. Personal, n-aș susține desființarea lor, ci aș condiționa bugetele în funcție de performanțe. De asemenea, trebuie găsit un echilibru între salariile din fotbal, handbal, etc. și rezultatele obținute la nivel internațional, profitul adus cluburilor prin aceste investiții și, mai ales, utilizarea sportivilor români într-un număr cât mai mare în sporturile de echipă! În orice domeniu, performanțele și profitul trebuie să depășească investițiile.
Avem multe federații sportive care s-au obișnuit să depindă de banii de la guvern, fără să facă eforturi pentru a atrage sponsorizări din mediul privat. Care e situația la Federația de Culturism și Fitness, de unde ați venit?
La Federația Română de Culturism și Fitness, o mare parte a necesităților e acoperită din venituri proprii. Venind din mediul privat, am conștientizat rapid importanța atragerii de fonduri alternative. Când am preluat federația, aveam un buget de doar 48.000 de lei. Cu acești bani s-au plătit cheltuieli administrative, s-a organizat Campionatul Național și s-au susținut loturile la competițiile europene și mondiale. În acel moment, doar 10 sportivi puteau participa, pe propria cheltuială, iar echipamentele naționale lipseau. Astăzi, avem peste 150 de sportivi, iar federația acoperă toate costurile și oferă condiții de top. Succesul a venit prin muncă de echipă: minister, cluburi, antrenori, sportivi, sponsori și, bineînțeles, conducerea federației.
„Avem nevoie de un moment zero în sport“
România e printre puținele țări din Europa unde campionii beneficiază de rente viagere. N-ar fi mai logic ca renta să fie acordată pentru o perioadă limitată, cum ar fi 10 ani după retragere?
E un subiect sensibil. Cariera unui sportiv începe devreme și se termină relativ repede. Sportul e un domeniu aparte și trebuie tratat ca atare. Consider că e necesar un „moment zero” în sport: achitarea tuturor restanțelor, stabilirea unei previziuni bugetare realiste pentru viitor, astfel încât să putem respecta ceea ce promitem. Apoi, specialiștii trebuie să analizeze cele mai eficiente soluții prin care statul poate sprijini foștii performeri. Mulți dintre cei care și-au încheiat carierele pot contribui, în continuare, la dezvoltarea sportului românesc, în condiții reciproc avantajoase.
Un alt subiect controversat a fost cel al premierilor de la Jocurile Olimpice – sume uriașe pentru contabili, maseuri și antrenori secunzi. S-au aprobat aceste prime?
Totul depinde de legislație. Performanța unui sportiv e, de fapt, rezultatul muncii unei echipe. Sportivii care câștigă medalii sunt susținuți de antrenori, medici, kinetoterapeuți, maseuri, contabili, psihologi, bucătari etc. Chiar dacă pentru unii poate părea o exagerare, performanțele se obțin doar în echipă! În ceea ce privește cuantumul premierilor, există reglementări clare care sunt respectate. Nu sunt de acord cu discrepanțele dintre sumele oferite sporturilor olimpice și neolimpice, dar aceasta e o altă discuție. Sper că, în viitor, vom reuși să echilibrăm aceste diferențe și să asigurăm plăți mai rapide și echitabile pentru toți sportivii.
„O situație nedreaptă! Riscăm să pierdem mulți sportivi de valoare“
Medaliații din sporturile neolimpice nu și-au primit banii pentru rezultatele obținute acum trei ani. S-a rezolvat această problemă?
Din păcate, multe federații neolimpice nu și-au primit banii. Inclusiv Federația Română de Culturism și Fitness mai are restanțe, ultimele sume fiind achitate pentru anul 2022! Sportivii se pregătesc pe cont propriu, reprezintă România la competiții internaționale și câștigă medalii, dar nu-și primesc drepturile. E o situație profund nedreaptă, care trebuie rezolvată urgent. Altfel, vom pierde mulți sportivi de valoare.
Credeți că România poate obține un rezultat similar cu JO 2024 sau mai bun la Jocurile Olimpice din 2028?
Sunt foarte încrezător că vom obține mai multe medalii. România are un precedent la Los Angeles, unde în 1984 am avut 127 de sportivi și am obținut 53 de medalii. Actualele condiții oferite olimpicilor și strategia COSR vor da roade în 2028.
Ce impresie v-au lăsat cazurile de dopaj ale Simonei Halep, Iga Swiatek și Jannik Sinner?
Am susținut public cauza Simonei Halep încă de la început. Cazul ei, la fel ca cel al Andreei Răducan, ridică multe semne de întrebare. Ar trebui să acordăm mai multă atenție legislației sportive, astfel încât să putem reacționa prompt în astfel de situații. Regret că decizia luată împotriva Simonei i-a afectat finalul carierei, dar pentru noi rămâne un simbol al sportului românesc.