FCSB ar trebui să ia lecții de la Inter d'Escaldes, care a arătat ca o echipă de fotbal, în timp ce ai noștri parcă au jucat desculți în iarbă, venind în Andorra la promenadă, deși fuseseră avertizați la București de jocul curajos al adversarei.

Prestația rușinoasă, penibilă, a campionilor României ar putea avea următoarele explicații:

1. I-au luat pe andorrezi de sus, considerând că vor câștiga fără să facă nimic, doar plimbându-se pe teren.

2. Echipa s-a uzat la finalul anului trecut și nu a putut fi pusă pe linia de plutire în acest debut de sezon nici de antrenori, nici de conducători.

3. FCSB nu este atât de puternică pe cât am umflat-o noi și pe cât s-au speriat contracandidatele din Liga 1. Dar aici există contraargumentul prestațiilor din grupa principală a Europa League.

4. Au progresat atât de mult andorrezii cu fotbalul, iar noi am bătut pasul pe loc. Ne credem prea buni, dar suntem modești, de nivelul lor sau sub nivelul acestora în multe momente ale jocului.

5. Becali a reușit din nou, ca în mulți ani precedenți, să bulverseze echipa și antrenorii prin deciziile sale de alcătuire a primului 11 și prin schimbările pe care le face de la meci la meci sau pe parcursul unei partide.

Tăcere fotbalistică, „gargară” la tv

Cumulând cele de mai sus, a ieșit această „dublă” în care fecesebiștii au jucat un pic de fotbal doar între minutele 37 și 53 ale confruntării de la București, interval în care au făcut 3-0. 16 minute din 180! În rest, tăcere fotbalistică din partea majorității jucătorilor antrenați de Charalambous și Pintilii.

Iar andorrezii ne-au arătat cum se joacă fotbal, ne-au pasat, și-au creat acțiuni periculoase, au avut o posesie incredibilă la retur, 69% față de 31%! Adică ne-au cam ascuns mingea. Au șutat la poartă, 15-9 la acest capitol, cu 6-2 la șuturile pe poartă! Ai noștri, cu mult prea prețiosul Tănase pe teren 155 de minute din cele 180, doar au privit uluiți. 

Problema e cum se rezolvă această letargie a fecesebiștilor, acest „dolce far niente” de pe teren. Fiindcă timpul rămas până la primul meci cu Shkendija e scurt, numai o săptămână. Se pare că „urecheala” permanentă de la tv a lui Becali nu prea merge. În echipă, nu știu ce mari schimbări se pot face. Apărarea e stabilită, la mijloc nu prea poți să joci fără Șut și Chiricheș, nu sunt alții mai buni, iar în atac poate doar să mai fie lăsat Olaru un pic pe bancă, pentru că randamentul lui de până acum a fost aproape de zero din toate punctele de vedere. Bineînțeles, Stoian titular în atac e o utopie. Cine să aibă încredere într-un puști de 17 ani?

Sper să existe cineva la club care să-i trezească pe jucători în primul rând din punct de vedere psihic. Trebuie readuși cu picioarele pe pământ. Nu poți trăi din rezultatele de anul trecut. Reset total și pus osul la treabă. Altfel, mi-e teamă că macedonenii sunt mai buni decât andorrezii...