Hagi nu e magic și ca antrenor, așa cum era ca jucător. Așteptările noastre într-o națională transformată ca un prinț din povești au fost nerealiste și bazate doar pe impresia că noul selecționer poate face minuni din realități crude.
În primul rând, Hagi a fost neinspirat cu alegerea primului 11. Introducerea copiilor săi de suflet Ghiță și Tudor Băluță și a copilului său natural Ianis, toți crescuți de el la Academie, a fost una forțată. Cei trei au fost cei mai slabi de pe teren.
Ghiță a greșit la ambele goluri ale suedezilor, n-are ritm pentru o astfel de competiție, vine, totuși, din Liga a doua, fie ea și germană, în timp ce adversarii lui sunt la Liverpool și Arsenal! Tudor Băluță mi-a plăcut în ultimul meci al Universității, dar acum, în tricoul naționalei, a revenit la vechile lui non-calități – ritm de joc din anii 80 și lipsa de soluții când primește mingea. Cât despre Ianis, eu l-am apreciat în câteva jocuri sub tricolor, dar acum, să-mi fie cu iertare, nu are ce căuta, mai ales că e rezervă la o echipă modestă din Turcia, a adunat doar 89 de minute în trei apariții în acest sezon, iar capacitățile sale fizice și tehnico-tactice sunt mult inferioare perioadei dinaintea accidentării la genunchi.
Încăpățânare păguboasă a noului selecționer
Menținerea lui Ghiță pe teren și în repriza a doua, după cele două gafe de la reușitele suedezilor, denotă doar o încăpățânare păguboasă a noului selecționer, atât timp cât pe bancă era și experimentatul Burcă sau Matei Ilie.
Din declarațiile lui Ianis Hagi aflăm un lucru surprinzător: România a început într-un sistem diferit de cel lucrat în timpul săptămânii! Aici e greșeală de selecționer. Doar un începător face așa ceva sau o face dacă este constrâns de accidentări sau de evenimente neprevăzute. Și nu cred că a fost cazul acum.
Remarc și o lipsă de curaj a selecționerului. Dacă voia cu adevărat ceva de la acest meci, ar fi trebuit să schimbe imediat după pauză, nu să aștepte ceva de la mijlocul nostru steril din prima repriză. Stanciu, băgat abia în minutul 81. Olaru, uitat pe bancă. Acesta din urmă a jucat totuși trei meciuri în sezonul curent al cupelor europene, unul dintre ele în grupa de Europa League.
Cum să egalăm cu unul care nu mai e fotbalist?
Apropo de ignorarea lui Olaru, Gică Hagi a fost total neinspirat și la schimbările făcute. Tănase nu mai e de ceva vreme fotbalist, iar Mihăilă a prins 96 de minute în trei meciuri la marea echipă Rizespor. Cu ce să te ajute băieții ăștia?
Bineînțeles că sunt și aspecte pozitive. Măcar suedezii nu ne-au sufocat la numărul de ocazii mari (2-0 pe Flashscore), iar la șuturi a fost 11-10 (pe poartă: 4-1). Apoi, Rațiu e din ce în ce mai solid în joc, mai ales în ofensivă, Drăgușin are o clasă peste ceilalți fundași, Louis Munteanu își creează ocazii, poate fi un atacant important al naționalei. Și îl așteptăm contra Bosniei pe Bîrligea, rămas la Mogoșoaia cu alți opt selecționați.
Cum nu văd o transformare radicală și miraculoasă a jocului naționalei în viitorul apropiat, rămânem la sloganul văzut pe stadionul din Solna, singura noastră șansă de a obține ceva în această grupă: „Chiar dacă nu ți-a moștenit nimeni stângul / Fă-i, Gică, să joace, să mănânce pământul!” Atât vrem de la actuala echipă care reprezintă România.
