Dacă ne referim strict la fotbal, meciul a fost câștigat la pauză, când selecționerul gazdelor, în disperare de cauză, bagă doi jucători de atac, Alajbegovic și Tabakovic. Bosniacii pun o presiune fantastică, ai noștri nu pot ieși din propriul careu și sunt egalați în minutul 49. 

Ne-au bătut Barbarez și barbarii

Lucescu nu reacționează, deși forța ofensivă a gazdelor e nimicitoare, în condițiile în care fundașii noștri centrali, Racovițan și Ghiță, sunt depășiți de situație, precum doi șoferi începători puși să concureze la raliu.

Al doilea aspect: bosniacii au câștigat bătălia psihologică, prin jocul dur pe care l-au prestat, încurajați și de arbitrajul permisiv al lui Oliver. Au intrat să ne rupă și ne-au rupt. Urechile, tricourile, picioarele. Aproape fiecare posesie a noastră era întâmpinată cu o duritate.

Bineînțeles, nu caut scuze pentru acest eșec, dar ai noștri s-au speriat de intrările sălbatice ale adversarilor și s-au înmuiat în repriza a doua, mai ales după golul egalizator și cu atât mai mult după cartonașul roșu primit de Drăguș.

Forțezi victoria cu Răzvan Marin și Miculescu? 

La 1-1, cu un om mai puțin pe teren, Lucescu schimbă abia după 7 minute de la eliminare și bagă doi jucători cu profil defensiv, Răzvan Marin și Miculescu. E minutul 75, avem nevoie de victorie, de ce n-am forța măcar cu un jucător de atac? Pe bancă erau doar Tănase, introdus la mișto în prelungiri, și Petrila, pentru că Mister Lucescu i-a lăsat în afara lotului pe Olaru, Baiaram și Louis Munteanu, fotbaliști care ar fi putut schimba ceva din punct de vedere ofensiv.

Altă greșeală a lui Lucecsu a fost introducerea lui Drăguș în locul lui Bîrligea. Primul nu jucase în ultimele cinci meciuri la echipa lui de club, din cauza unei accidentări, era ieșit din formă, în timp ce Bîrligea marcase golul nostru, se luptase de la egal al egal cu barbarii, putea să mai ducă.

De neînțeles și păstrarea în teren până la final a lui Mihăilă, care a prins doar 56 de minute în ultimele cinci jocuri la echipa de club, adică vreo 11 minute per meci. Era clar că nu poate ține ritmul 90 de minute, poate nici 70.

N-a fost nici seara lui Hagi, pe care l-am observat mai mult în discuțiile cu arbitrul Oliver decât în jocul propriu-zis. Din păcate, nici Dragomir, unul dintre cei mai buni oameni cu Austria, nu s-a mai ridicat la nivelul de atunci.

Putem găsi oricâte motive pentru eșecul din Bosnia, dar adevărul este că avem o echipă modestă. Urmează barajele, cu sau fără Lucescu, acolo unde avem nevoie de adevărate minuni ca să ajungem la Mondiale.