În primul rând, campioana a cucerit mijlocul terenului prin densitatea creată de „rombul” Șut – Olaru – Cisotti – Tănase – Toma. Cei cinci au împins permanent cu un mop invizibil niște piese alb-vișinii care alunecau și se rostogoleau spre propriul careu fără să opună prea mare rezistență.
FCSB, mai bună, dar și ajutată. Rapid n-are echipă de titlu
Preocupați permanent să închidă spațiile, Keta și Vulturar nu au avut niciun fel de contribuție ofensivă. Cu posibilități tehnice reduse, e greu să urci pe un plan înclinat. Nici nordicul Christensen nu a avut schiurile la el ca să urce, așa că a rezultat o dominare aproape totală a fecesebiștilor, care au avut în primele 45 de minute vreo 27 de atingeri în careul advers, față de numai cinci ale giuleștenilor.
Golul a venit logic. Când pui continuu presiune și ai jucători ofensivi de calitate, e firesc să și înscrii. Și despre calitate a fost vorba la acțiunea din minutul 24, plecată din propriul teren, cu o pasă deșteaptă spre centrul careului a lui Olaru și o sincronizare perfectă a lui Bîrligea, ultimul așezându-i mingea căpitanului, care a înscris cu un șut superb la vinclu.
După pauză, vreo 20 de minute, echipele parcă au schimbat tricourile. Probabil impulsionați de Gâlcă la vestiare, Dobre și Compania au confiscat mingea și au riscat totul pe atac, au echilibrat jocul, au pus ei presiune, au apărut mai des în „16”-le advers, dar ocazia mare a fost tot a gazdelor, Bîrligea ratând singur cu portarul.
Șerbănică eliminat, Graovac iertat
S-a făcut apoi 2-0 după intercalarea în careu a lui Edjouma și hențul lui Ciobotariu și, precum în tur, lucrurile păreau destul de clare. Însă s-a trezit și Petrila, care i-a luat fața lui Graovac, a pătruns în careu și a fost ținut evident din spate de bosniac. Acesta din urmă nu a urmărit să joace mingea, ci doar să-l blocheze prin orice mijloace pe rapidist. În mod normal, e și „roșu” la o astfel de fază. Să ne amintim cum a fost eliminat Șerbănică de la Slobozia, în etapa trecută, culmea într-un meci contra FCSB, la o simplă atingere cu palma la Cisotti.
La 2-1, Rapid trebuia să riște și mai mult, a încercat, deși nu a mai avut forță, dar rămâne dubioasă faza din minutul 93, când Hromada are prim-planul în careu, Șut vine cu forță disproporționată din spate și îi dă un brânci croatului. În mod normal, e fault. Cel puțin la mijlocul terenului, se dă, dar Istvan Kovacs consideră că nu e de ajuns și pentru un penalty. Ar fi fost poate nedrept ca Rapidul să egaleze din nou după 0-2, ca în tur, și din nou după ce, per ansamblu, a jucat mai slab decât rivala ei.
Concluzionând, cred că echipa lui Gâlcă, în formula asta, nu are forța să ducă lupta la titlu până la final. Așa cum a spus-o în mai multe rânduri și antrenorul rapidist, pentru a lupta cu șanse reale la câștigarea campionatului, Rapid trebuie să se întărească în această iarnă. Actuala formulă are niște limite, pe care și le-a arătat în ultima vreme, și la jocul cu CFR, și cu Oțelul acasă, și acum în confruntarea cu FCSB.
Cât despre campioana en-titre, aceasta trebuie să se asigure mai întâi de locul în play-off și abia apoi să se gândească al titlu. Dar semnalele sunt pozitive, jocul a început să meargă aproape de ce au produs fecesebiștii în sezonul trecut, vor reveni și Miculescu, și Dawa. Plus micile ajutoare ale arbitrilor, pentru că toată lumea dimprejurul Ligii 1, a se citi FRF, LPF, televiziuni, sponsori, au nevoie de FCSB în play-off.
 (6).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=3760%2C2807%2C0%2C0&w=190)
