Măldărășanu e ca pâinea lui Dumnezeu. Un om cald, cumpătat, la locul lui, care nu caută scandalul cu orice preț, adică este exact opusul lui Șumudică, un tip efervescent, care se hrănește cu conflicte, uneori inventate de el însuși, pentru a arăta cât de multe îndură el ca să-și ia salariul de la Rapid sau de oriunde.
Măldărășanu nu este încă un antrenor de anvergură. Înainte de Hermannstadt, a pregătit doar Astra (7 meciuri) și Metaloglobus (24 de partide). Nu are CV-ul lui Șumudică, cu 24 de echipe schimbate în 20 de ani de carieră în antrenorat, adică o echipă schimbată la 10 luni, în medie. Antrenorul care a dus-o pe Hermannstadt în finala Cupei României face la finalul actualului sezon 4 ani de muncă la acest club, fiind cel mai longeviv tehnician la o singură echipă dintre cei 16 care lucrează acum în Liga 1!
Caramavrov scrie despre omul care vorbește puțin și muncește mult: Marius Măldărășanu
Oare ce înseamnă această longevitate făcută în condiții grele, cu insolvență și puncte pierdute de conducătorii grupării din cauza datoriilor? Înseamnă că Marius e un om foarte serios, echilibrat, căruia îi place să-și ducă treaba la bun sfârșit, care încearcă să găsească soluții în orice circumstanțe, chiar pierzând 11-12 jucători la finalul sezonului trecut, așa cum singur spunea după victoria cu Rapid, de miercuri.
Problema care se pune, marea dilemă, marea întrebare, este dacă Marius Măldărășanu, în eventualitatea în care va fi numit la Rapid, prtobabil la finalul actualului sezon, poate schimba ceva în jungla dijn Giulești, unde „războaiele” interne apar periodic și unde fanii te iubesc la infinit până când pierzi câteva meciuri.
