Verdictul dat de selecționer la conferința de presă de după înfrângerea cu Squadra Azzurra, conform căruia "pe hârtie, Spania e mai bună decât Italia", e susținut de lucrurile arătate de elevii lui Santiago Denia în meciul de deschidere, câștigat cu 3-2 în fața gazdelor slovace cu un gol în minutul 90. Deși victoria a venit târziu și a fost adusă de cei doi fundași centrali, Furia Roja a părut pe parcursul jocului o echipă de seniori, bine calibrată, omogenă, cu un ax puternic și cu fotbaliști din cale afară de tehnici în ultima treime.
- De ce sperie Spania mai mult decât Italia?
Pericolul poate veni din orice zonă
Italia a avut în playmaker-ul Baldanzi un jucător determinant, care a și înscris golul victoriei, o strategie clară de a duce mingea cât mai des în zona talentatului fotbalist al Romei și a lăsa lucrurile în grija acestuia. Pentru Spania, în schimb, filosofia e alta, selecționerul Santiago Denia păstrând linia lăsată moștenire de Luis de la Fuente: micii spanioli joacă mult mai combinativ decât Italia, sunt fideli paselor succesive care zăpăcesc mijlocașii și fundașii adverși, evită să fie previzibili, iar atunci când accelerează se bazează pe calitatea individuală a oamenilor din atac.
Contra Slovaciei, în linia de trei din spatele vârfului Joseph au fost trimiși Diego Lopez (Valencia), Pablo Torre (Barcelona) și Juanlu Sanchez (Sevilla), toți trei respectând prototipul mijlocașului ofensiv spaniol, tehnic, rapid și cu viziune. Mai tehnici și mai combinativi decât Koleosho și Gnonto, adversarii care ne-au pus probleme mari în înfrângerea cu Italia.
Strategia Spaniei e simplă și nu se schimbă decât foarte rar. Mijlocașii centrali Guerra și Turrientes sunt motorul, mingea e plimbată obsesiv de pe o parte pe alta până e găsită breșa în apărarea adversă, apoi fie fundașii laterali, fie atacanții de bandă caută pasa potrivită pentru vârful de careu. O tactică imposibil de oprit de către slovaci în prima repriză, când Pubill și Joseph au marcat după faze trase la indigo, din fața porții, după pase inspirate venite din lateral.
Sarcina grea a lui Pancu? Să aglomereze pe cât posibil mijlocul terenului și să-i facă pe mijlocașii laterali, Ianis Stoica în dreapta și unul dintre Rareș Ilie și Tavi Popescu în stânga, să fie parte integrată în blocul defensiv. Pentru că mingea va sta în marea majoritate a timpului la spanioli și doar un efort susținut și o coordonare bună între linia de apărare și mijlocași pot opri tăvălugul spaniol.
Statisticile Spaniei în meciul cu Slovacia:
• 62% posesie
• 90% acuratețe a paselor
• 15 șuturi spre poartă
• 8 șuturi pe poartă
• 8 cornere
• 12 faulturi comise
• 13 faulturi suferite
Axul e omogen, fundașii centrali sunt periculoși la fazele fixe
Surprinzător, Spania U21 nu are în lot niciun fotbalist de la Real Madrid, iar contra Slovaciei nu a avut niciun jucător de câmp de la Atletico Madrid, 11-le de start reprezentând, de fapt, o combinație între tineri fotbaliști de la Valencia și de la Barcelona.
Fundașii centrali Cesar Tarrega și Cristhian Mosquera sunt coechipieri la Valencia, de unde vine și Javi Guerra, mijlocașul central responsabil cu imaginația și cu executarea fazelor fixe. În flancul stâng e tot un fotbalist al Valenciei, Diego Lopez, foarte tehnic și cu o viziune a jocului extraordinară, în timp ce în aripa dreaptă va juca fie Juanlu Sanchez, jucător de la Sevilla cu o viteză bună și cu capacitate de a dezechilibra în duelurile unu la unu, fie Raul Moro, de la Valladolid, care a intrat foarte bine în repriza a doua împotriva slovacilor și a creat multe momente periculoase la poarta adversarilor.
Omogenitatea echipei e dată de relațiile de joc dintre fotbaliștii Valenciei, dar și de modul în care vârful Mateo Joseph, de la Leeds, știe să interpreteze fazele ireproșabil din punct de vedere tactic. Cu un fizic excelent, nu e genul de atacant care să petreacă timpul doar în gura porții, iese mult din rolul de nouar clasic și creează în permanență spații pentru oamenii din jurul său. Pentru blocarea lui, Pancu are soluția să înceapă cu Matei Ilie și Ignat sau să-l retragă pe Umit Akdag în centrul defensivei, așa cum a procedat în repriza a doua contra Italiei.
Un alt plus, dar nu ultimul, al spaniolilor vine din momentele statice ale meciului. Grație fotbalului ofensiv pe care-l practică, Furia Roja face rost de multe faze fixe, acolo unde intră în rol Javi Guerra în postura de executant, dar și cei doi stoperi foarte înalți. Tarrega (1.94 metri) și Mosquera (1.91 metri) au fost surse permanente de pericol contra Slovaciei și au conlucrat la golul decisiv, înscris de Tarrega, cu capul, după o minge deviată de colegul său de la echipa de club.
Cum poate surprinde Pancu?
Mai mult ca sigur, tactica aleasă de selecționerul României pentru decisivul cu Spania nu va fi cu mult diferită de cea din partida cu Italia. Pentru că adversarul are o calitate net superioară, Pancu va trebui să creeze un bloc compact, dar nu foarte aproape de poarta lui Sava, și va avea ca obiectiv să treacă cu bine peste startul de meci în care mingea va sta doar la adversar, lucru cu care s-a confruntat și la debutul contra Squadrei Azzurra.
Cum Spania va avea dese momente în care va încerca să rupă ritmul, cum lateralii lor ajung foarte sus pe posesie și își propun să creeze presiune și superioritate, singura carte de jucat e cea a contraatacului, în speranța că Louis Munteanu va prinde o zi bună și va reuși să profite de unul dintre puținele puncte slabe ale spaniolilor, lipsa vitezei în rândul celor doi fundași centrali și spațiile mari care se cască între ei și apărătorii laterali când mingea e pierdută neprevăzut.
Ideea a funcționat în cazul Slovaciei, care a revenit în meciul de deschidere tocmai după o minge aruncată în spatele stoperilor lenți, cu Marcelli capabil să profite de erorile acestora și să-l servească decisiv pe Kopasek. Apoi, Spania a acuzat șocul și slovacii au egalat dintr-un penalty comis de Bueno și transformat de Suslov, mașinăria de fotbal a Spaniei s-a dereglat și a petrecut multe minute într-o stare de letargie. Enervați, scoși din ritm, spaniolii nu se mai comportă la fel!
