INTERVIU Gabi Balint: "Stoian îmi place, e tânăr, are perspective, dar nu trebuie băgat atacant"

• Discutăm azi despre tânărul Stoian și despre posturile pe care a jucat Balint în carieră.

Gabi Balint: "Stoian îmi place, e tânăr, are perspective, dar nu trebuie băgat atacant"

Știu că e cam devreme, dar spune-mi cum ți se pare Stoian, după cum l-ai văzut mișcându-se în primele meciuri?
Stoian nu e atacant. Stoian îmi place, e tânăr, are perspective, dar nu e atacant, număr 9, cum a fost băgat acum la ultimul meci cu Petrolul. Hagi îl băga în stânga, în bandă. Poate un al doilea atacant, mai în spate, un mijlocaș în spatele atacantului central, s-ar putea și acolo să poată să joace, dar nu îl bagi atacant împins pentru că nu are calități pentru asta. 

Dar Tănase? 
Cam la fel. Când l-ai pus atacant, nu-ți mai dă randamentul. Sigur, poate să-ți marcheze un gol, că e vulpoi, simte, știe, dar Tănase e jucător care nu poate să stea la ultimul apărător advers. El tot timpul simte nevoia să vină, să ia mingea, să fie periculos când e cu fața spre poarta adversă, cu mingea la picior, când poate să plece, să dribleze pe spații, nu când e ultimul atacant, stă cu spatele la poarta adversă și trebuie să intri în combinație cu el. Nu, ăsta nu e Tănase. Tănase trebuie să joace în stânga sau în spatele atacantului, al doilea atacant, să poate să coboare, să ia mingi. Sau un inter. El cu Olaru, de fapt, uite, doi interi buni, dacă se reface unul dintre atacanții accidentați. 

Tu ce jucai prima oară, când ai debutat? 
Prima oară am jucat extremă dreapta, că așa se juca, 4-3-3, pe vremea aia. Cu extreme, extremă dreapta și extremă stânga. Cel de pe dreapta dădea cu dreptul, iar cel de pe stânga dădea cu stângul. Așa era pe vremuri. Trebuia să centreze bine. După aia, am trecut la mijloc, la Luceafărul și la Gloria Bistrița. Dar am jucat și libero pe finalul junioratului. M-au retras din mijlocaș. Am jucat două Campionate Europene de juniori pe postul ăsta, în Germania federală și în Germania democrată, că la unul am fost cu echipa în care erau jucători mai mari ca mine, a lui Rednic și Gabor.

N-aveau libero atunci, nu știu de ce au renunțat la Tătăran și m-au luat pe mine. M-au promovat de la echipa mai mică. Și am jucat bine la campionatul ăla european. După care, cu echipa în care erau jucători de vârsta mea, am jucat la Campionatul European în Germania Federală, tot libero. Atunci am jucat prost. Și am făcut și un penalti cu Polonia. Am jurat atunci că nu mai joc pe poziția asta. Campionatul European s-a terminat pe undeva în aprilie și mai era o lună, luna mai, de campionat în România. Și m-au chemat de la Bistrița. M-a întrebat nea Gică Constantin, el era antrenor: „Băi, eșți în stare să joci?” Aveau un jucător accidentat în perioada aia. 

„Doar portar și fundaș stânga n-am jucat în carieră. În rest, le-am făcut pe toate”

Păi și ce-ai jucat?
I-am zis că sunt în stare, că nu îmi e frică. „Băi, n-ai emoțIi, nu ți-e frică? Uite, mă gândesc să te bag în meciul cu Progresul”. Și i-am zis că sunt, dar eu nu mai pot să joc libero, fiindcă eu sunt mijlocaș ofensiv și că acolo mă simt cel mai bine. M-a băgat mijlocaș, am fost fericit și am jucat bine în primul meu meci din prima ligă. După aia, a venit Cernăianu, care a fost selecționerul naționalei de tineret în Australia, la Campionatul Mondial, unde eu am jucat mijlocaș dreapta.

Dar la Steaua, Cernăianu m-a băgat o perioadă fundaș dreapata. Eu doar fundaș stânga n-am jucat în carieră. Portar și fundaș stânga. În rest, am jucat toate posturile. La mijloc, toate, în apărare, în afară de fundaș stânga - toate, și în atac - toate. Dreapta, stânga, vârf. Chiar e un articol în Gazeta veche sau Sportul, cum era, nu mai știu cine mă lăuda că sunt polivalent și că ăsta era un lucru bun, pentru că toți ar trebui să poată juca pe orice post.

Când te-ai consacrat, ai jucat mijlocaș lateral...
Mijlocaș stânga am jucat, dar și dreapta, lângă Lăcătuș, acolo. Și după aia am terminat atacant central ultimul an la Steaua. Iar la Burgos – atacant.

Plecase Pițurcă de la Steaua...
Da, plecase Pițurcă, au mai încercat ei cu niște atacanți veniți în perioada aia, nu mai știu, Pena, Negrău. 

Și la națională ai jucat atacant central, nu? 
În ultimul meu an la Steaua, când am ieșit și golgheter, Iordănescu m-a băgat atacant, a văzut că dau goluri, că merge bine și a jucat cu mine atacant. A venit meciul cu Danemarca atunci, când avea nevoie de atacant, că era Cămătaru accidentat, Răducioiu era un tânăr foarte talentat, dar nu puteai să te bazezi într-un meci din ăsta pe el. Iordănescu nu știa pe cine să bage, așa că m-a băgat pe mine. 

Și ai dat două.
Da. Și de atunci atacant am rămas.