Component al naționalei României la Campionatul Mondial din 1998, Cristi Dulca a fost nevoit să se lase de fotbal în 2003, la doar 30 de ani, după ce i-a fost descoperită o malformație la inimă. În 2008, a fost diagnosticat cu cancer testicular, peste care a trecut cu bine, dar în 2011 boala a recidivat – i-a fost descoperită o tumoră în apropierea aortei, care a necesitat un tratament îndelungat cu citostatice. A reușit să treacă și peste acest episod, iar acum se simte foarte bine. 

A antrenat apoi naționala feminină a României, între 2021 și 2024, pentru ca anul trecut să înceapă un proiect cu echipa de fete a Universității Cluj, cu care a promovat în Liga a doua și cu care vrea să ajungă în prima ligă, ba chiar să ia titlul, la un moment dat, și să joace în Champions League!

Cum merge cu fotbalul feminin?
Să-ți spun cum am ajuns eu la naționala feminină. M-a sunat într-o zi nea Mihai Stoichiță și mi-a zis că are o propunere pentru mine. Am crezut că la juniori, ceva. Când mi-a zis că la naționala feminină, l-am întrebat: „Ce să fac eu la fete?”, eu antrenând numai echipe de băieți până atunci. 

N-am crezut că fotbalul feminin poate fi așa dezvoltat, adică fetele să fie așa bune, cel puțin la echipa națională. 

Asta în ce an era? 
Păi în 2021. Era pandemie, știu că stăteam cu măștile pe față. Și m-am adaptat. Pentru mine, că antrenez fete sau băieți, e la fel, am aceleași principii, aceleași metode de pregătire. Diferă la forță, la viteză, dar diferențele sunt mici. Fac la fel ședințele, la fel antrenamentele, cerințele sunt la fel, nu schimb nimic. 

Sunt mai ascultătoare fetele decât băieții? 
Sunt mult mai receptive și percutează mult mai repede la anumite lucruri, la exerciții noi.

Și după națională ai ajuns la echipa de fete a lui „U”... 
Eu am vrut să revin iarăși în fotbalul masculin, am avut ceva contacte, dar nimic concret. Anul trecut m-au rugat cei de la „U” să-i ajut, că își înființaseră echipă de fete în Liga a treia. Și am zis că mă duc să ajut. Fetele s-au atașat de mine, eu m-am atașat de ele și am continuat, am promovat în Liga a doua și am zis: „Hai să continuăm și să încercăm să promovăm în Liga întâi, să facem o echipă competitivă”. 

Aveți concurență acolo la Cluj... 
Este Olimpia, care a fost campioană și de multe ori a jucat în Champions League, adică o echipă bună, respectată. 

Păi și vrei să ajungeți pe acolo? 
Vrem să ajungem mai tari decât orice echipă din România. 

Sunt bani pentru fotbalul fetelor? 
La primăvară o să mă duc la mine în grădină, că am ascuns ceva pe acolo (n.r. - râde)... Încercăm să promovăm în Liga 1 și să facem rost de bani și de buget, să mergem cât mai sus. 

La fete sunt cazuri de indisciplină? 
Minore, lucruri minore. 

„Fetele sunt sensibile și ascultătoare”

La națională ai avut ceva? 
Nu, nu, nu. Cu fetele e mult mai simplu, că-s ascultătoare, adică n-ai cazuri de indisciplină cum mai întâlnești la băieți. Se mai enervează ele, unele sunt mai sensibile când le dojenești. Noi avem cel mai tânăr lot din Liga 2-a, am fete și de 16-17 ani. Am strigat odată la o fată la națională și a început să plângă. Am strigat fiindcă repeta aceeași greșeală. Chiar vorbeam cu nevastă-mea, că noi nu i-am bătut niciodată pe copiii noștri când erau mici, doar ridicam vocea. Noi am vorbit mult cu ei, sunt prietenii noștri. Noi nu suntem părinți, suntem prieteni, efectiv, așa bine ne înțelegem. Dar trebuie să stai un pic după cei tineri, că ăștia dacă n-au cu cine povesti, merg în altă parte și povestesc. 

Cu ce probleme te-ai confruntat la fete? Și la națională, și acum? 
La națională era o selecție destul de restrânsă, erau fete bune, talentate, dar... Nivelul acum începe să crească, e destul de bun la Liga 1, dar mai trebuie să progresăm. Condițiile la unele cluburi sunt foarte bune, la unele nu. Și antrenorii trebuie să fie capabili. S-au investit bani. În Liga 1 trebuie să ai contracte pentru 20 de jucătoare. Adică lucrurile sunt pe un făgaș bun. Acum patru nai, s-a jucat Real Madrid - Barcelona la fete cu 90.000 de oameni în tribune. Apoi am fost în SUA la un meci de fete între colegii, la Pittsburgh, și erau vreo trei mii de spectatori. Tipic american, cu grătare, cu spectacol, fanfară, mascote. Revenind la întrebarea ta, fetele sunt cuminți. Trebuie să ai grijă la voce, la exprimare, la chestiile astea. Eu m-am adaptat pentru că o am pe fiică-mea acasă și știu cum s-o iau. 

Știu că și la Liga întâi erau condiții proaste, unele terenuri grele, dar la Liga a treia ce ai găsit acolo când ai antrenat? 
Păi vezi că noi avem condiții de top. 

Mă refeream la deplasări. 
S-au schimbat multe, n-am întâlnit terenuri proaste. Am jucat pe sintetice, terenuri bune. Și acum, la Liga a doua, la fel. În zona asta, Cluj, Timișoara, Bistrița, Hunedoara, sunt condiții foarte bune. Noi la club avem condiții excelente, echipamente, toate fetele îmbrăcate la fel, ceea ce e normalitate, așa trebuie să fie. Avem teren de antrenament și jucăm lângă Cluj, la Jucu de Sus, pe iarbă. 

Fata lui a terminat Artele, iar acum studiază Radiologia!

Fata ta face sport? A făcut sport? 
Francesca a făcut atletism. Sunt mândru de ea, că e la a doua facultate, la Medicină, după ce a făcut prima dată Arte, dansuri. E anul trei, la Radiologie. Ea vrea să plece în străinătate, are un iubit elvețian, care e tot la Medicină. 

Păi și cu Artele?
Mai dansează, mai merge la spectacole, are o trupă... 

De unde i-ai dat numele ăsta, Francesca? 
Lui Marco, i-am dat după Van Basten și am zis că va ajunge fotbalist. După aia am zis: nu pot să-i pun fiică-mi Ioana, Marco și Ioana. Și i-am zis Francesca. 

Marco ce mai face? Am văzut că e în Turcia, la Kayserispor.
E bine. A jucat la început titular, primele cinci-șase meciuri, cam cele mai grele din campionat, cu cele mai bune echipe, cam până în minutul 65-70, 75, cam așa, pentru că el a mers acolo fără pregătire. A ajuns cu două săptămâni înainte de a începe campionatul, l-au folosit, a jucat bine, după aia un pic s-a stins, că n-a avut pregătire. Acum îl bagă câte 20 de minute, dar au multe meciuri și sigur va juca mai mult. 

Mai bine în liga a doua din Turcia decât în Liga 1 de la noi? 
Clar! Dacă îți trimit niște poze cu condițiile de acolo. Vor să promoveze. Acolo a jucat Săpunaru, a fost căpitan de echipă la Kayseri. Când m-am dus la baza lor și când l-am văzut în tablou, l-am sunat și i-am zis: „Băi, nici aici nu scap de tine”. Era într-o poză mare acolo, căpitan de echipă. 

Rapidiștii între ei, dar generații diferite. Cu Rapid, ai luat și Cupa, și campionatul...
Da, chiar asta le povesteam unor prieteni, ce a însemnat nea Mircea și pentru mine, și pentru Rapid. În doi ani să iei și Cupa, și titlul după ce Rapid nu mai câștigase un trofeu de 20 și ceva de ani...