Antrenorul care a obținut calificarea cu naționala în optimile de finală ale Campionatului European vorbește despre greșelile trecutului și despre ce ar trebui să facem ca să nu mai ratăm Mondialul din 2030.
Ce ți-a plăcut și ce nu ți-a plăcut la jocul României cu Turcia?
Înainte de orice, pot spune că simt o mare dezamăgire, pentru că am avut o mare speranță. Am crezut foarte tare, și am spus asta și public cu câteva zile înainte de meci. Am crezut argumentat, la fel cum am crezut mereu în acest grup de jucători cu care am lucrat, am performat și pe care îl cunosc extrem de bine. Cred că puteam să trecem de Turcia, ce am spus înainte de meci s-a dovedit si în timpul meciului. Turcia are multe individualități, dar si carențe ca echipă. Se putea mai mult, cu mai multă încredere, cu mai mult curaj. Cu toate astea, rămân la părerea că această calificare s-a ratat în grupă, și nu neapărat acum. Am avut o grupă din care puteam obține mult mai mult. Primul loc! Din păcate, nu am reușit nici locul 2, care ar fi contat enorm pentru traseul de baraj. Acolo trebuie făcută marea analiză.
„Jucătorii puteau și trebuiau să dea mai mult în calificări”
Și concret despre jocul de aseară?
Consider că am făcut un joc defensiv bun, turcii nu și-au creat șanse reale, însă în plan ofensiv, în afară de acel corner cu ocazia lui Nicu Stanciu, nu am reușit nimic notabil. Dacă pe pozitional nu reușești să îți asiguri măcar anumite momente de control, din care eventual să generezi ocazii, atunci devine obligatoriu să poți răni pe tranziție. Faptul că ne-am apărat foarte jos, cu wingerii noștri Man si Mihăilă la nivelul propriului careu, practic jucătorii noștri de explozie și verticalitate, a făcut ca tranzițiile să fie foarte greu de realizat. E greu să dezvolți tranziții de 80 de metri.
Cum recuperam mingea, o pierdeam foarte repede. Nu o să intru mai mult în detalii tehnice, nu e cazul, e un moment prea trist ca să fiu eu negativ. 28 ani de așteptare s-au transformat în 32. Concluzia este că jocul a confirmat că se putea mai mult. Analiza trebuie făcută, dar nu de mine. Eu iubesc acel grup de jucători, dar ei puteau și trebuiau să dea mai mult în calificări. Domnul Lucescu nu e de condamnat. E de salutat. A dat cu siguranță tot ce a putut. Iar la vârsta dânsului și cu problemele de sănătate pe care le-a avut, cu siguranță nu i-a fost deloc ușor. Trebuie respectat pentru întreaga carieră.
„Aveam nevoie de mai multă convingere, de mai mult curaj”
Ce i-a lipsit echipei naționale aseară ca să se califice?
Mai multă convingere, curaj. Încrederea că se poate. În plan tehnico-tactic, sunt multe elemente de discutat. Dar nu o voi face eu. Când nu ai secvențe de joc ofensiv, probabilitatea să marchezi gol devine infimă. Ori noi aveam nevoie de victorie. Mai departe, analizați dumneavoastră.
Ce ar trebui schimbat în fotbalul românesc pentru a produce jucători de valoare, care să ajungă la echipe importante din Europa?
Trebuie să investim real în formarea jucătorului, nu doar în rezultat. Mai multă calitate în academii, metodologii, accent pe dezvoltare individuală, educație sportivă și, obligatoriu, mentalitate.
Când erai tu selecționer, se simțea o unitate și o solidaritate mai mare în jocul echipei. Cum ai reușit să-i mobilizezi atunci?
Nu știu dacă era așa. Nu vreau să fac paralele. Dar da, am avut un grup unit și solid. Cred că am reușit asta prin claritate și încredere. Jucătorii știau exact ce au de făcut și simțeau că fac parte dintr-un grup autentic. Când ai reguli clare și relații reale, apare automat solidaritatea.
De ce ai renunțat la națională după Euro? Regreți că nu ai încercat și calificarea la Mondiale?
Nu știu cât mai contează ce am făcut eu. Viața merge înainte. A fost o decizie asumată, într-un moment în care am considerat că ciclul s-a încheiat corect. Nu trăiesc din regrete, ci din decizii asumate.
De ce nu a continuat la națională
Îți dorești să termini ce-ai început la națională cu o calificare la Mondiale?
Naționala va rămâne mereu ceva special, dar orice revenire trebuie să aibă contextul potrivit. Înainte de Euro, eram convins 90% că voi continua. Aveam deja construit și un plan pentru Liga Națiunilor și pentru Mondial, în etape. Încă o dovadă că eram convins că voi continua. Din păcate, ne-am blocat în niște discuții și negocieri fără sens, din punctul meu de vedere. Lucrurile trebuiau să meargă mult mai fluid. Dupa Euro, nu am mai vrut eu. Nu am solicitat nimic special, minime eforturi trebuiau făcute. De ce nu s-au făcut, nu știu... Nu am cerut nimic special. Asa a fost să fie... Nu vreau să condamn pe nimeni. Dar da, era un grup format si aveam mari sperante ca după câștigarea celor două grupe de calificare și după Euro, puteam continua dezvoltarea și lupta cu încredere pentru Mondial. Acum chiar nu mai contează.
