Sacrificiu TOTAL pentru Romania! Povestea INCREDIBILA a omului care te face sa PLANGI de emotie pentru tara ta

Daca ai obiceiul sa nu ratezi esentialul, o sa te revolti rau cand o sa citesti randurile de mai sus. Fiecarui sport ii place sa auda despre el ca e special intr-un fel pe care nu-l gasesti la celelalte. Nu vrem sa ne imprietenim cu boxul, n-am fi in stare niciodata sa facem macar acceptabil ceea ce oamenii din ring considera normal. Acceptarea e insa de bun simt.

Manusile cu miros incert ale fiecarui sportiv ascund mii de povesti. Ale fiecarui antrenament, ale fiecarui pumn care si-a scos punctul, ale fiecarui adversar care a cazut din ele.

Inainte sa ajungi in corzi langa Bute, Doroftei, Vastag sau Mihai Leu, n-ar fi trebuit sa-l eviti pe uriasul care si-a folosit viata ca sa bata orice scenariu de film. E genul de erou care-si merita tabloul in fiecare context legat de sacrificiu, pasiune si.. Romania.

Nicolae Linca. Ce-ti spune numele asta? Nu schimba fereastra cu search-ul de la Google, ramai aici. S-ar putea sa-ti placa ce-o sa citesti.

Singurul campion olimpic din istoria boxului romanesc are un exemplu sa-ti dea.

30 noiembrie 1956. Nicolae are 27 de ani si muuulte, multe meciuri jucate. De ce e unica ziua asta, pana la urma? In primul rand pentru ca e in finala Jocurilor Olimpice. El, da. Nu s-a gandit niciodata ca va fi important si pentru altcineva decat pentru familia lui, dar Viata l-a adus in lumina. Nu-i mare lucru, au mai existat finalisti, nu asta il scoate din randul maselor.

Linca incearca sa plece cu gandul de la Melbourne la mii de kilometri distanta, sa ajunga acasa, in Romania. Doar asa poate uita de durere. Durerea pe care o simte intens la mana dreapta. A obosit stand cu mana in vasul de apa cu amestec de sare care trebuie sa-i ascunda orice urma vizibila a situatiei sale reale. Degetul fracturat inca de la primul meci disputat in Australia ii transforma bratul doar intr-o sursa permanenta si sacaitoare pentru grimasele de pe fata. Nu-i nimic. Cat timp stanga poate sa-i tina locul si e de acord sa pastreze secretul, chiar nu mai exista importanta in detalii. Durerea nu dispare, cum a crezut Nicolae ca se va intampla.

Apropiatii lui sunt siguri ca finala cu irlandezul Tiedt nu se va juca. Asta ar fi ales rationalul. Nu si omul nebun dupa Romania care nu se putea intoarce fara aur la Bucuresti.

"I-am batut pe toti de se duceau nauci la colt", isi rezuma campionul drumul mainii rupte in turneu. Asta pana la finala. "Durerea mainii imi incetosase vederea si chiar judecata. Pauza. As vrea sa spun ca am ajuns la capatul puterilor, dar simt ca n-am dreptul sa fac asta. Dupa cate lovituri, mana dreapta mi se pare doar un simplu ciot la capatul caruia se afla o manusa cu plumb. Urechile imi tiuie, genunchii imi tremura si vad, in loc de unul, doi adversari. Nu-i nimic! Voi da in amandoi! Si de-o mai aparea unul, ma voi lupta si cu el".

Emotionant? Pentru oricine altcineva, nu si pentru Linca: "L-am batut pe irlandez asa de tare ca nici nu am auzit gongul. Nu mai stiam pe ce lume ma aflu. Credeam ca mai este o repriza. Daca ar mai fi fost 5, si pe alea le-as fi castigat".

Medalia in forma de inima pe care a castigat-o pentru Romania i-a schimbat total viata. N-a reusit niciodata sa se recupereze total dupa accidentare si a trait din amintirea de aur pana la finalul carierei.

Cea mai profunda memorie din istoria boxului romanesc s-ar fi putut trai doar in fantezie. Nicolae Linca si-a salvat in ultimul moment prezenta la Jocurile Olimpice. Sefii Federatiei nu-l considerau suficient de bine pregatit si aveau de gand sa-i recomande sa termine cu visul. N-au putut sa-l convinga sa ramana acasa si au acceptat greu pasagerul in plus. Sacrificiul s-a intors in aur pentru omul care a ignorat tot ceea ce invatase despre simturi ca sa-si dea seama ca e roman!

300 de meciuri a disputat in cariera Nicolae Linca. A pierdut doar 25
In afara titlului olimpic din 1956, a mai castigat doua medalii de bronz la CE Varsovia (1953) si CE Berlin (1955)
A incetat din viata pe 27 iunie 2008, la 79 de ani