Editorial New Yorker despre finala Halep - Ostapenko: "Rapiditatea Simeonei si jocul de picioare sunt fara egal! E cea mai buna! Dar mintea ei poate fi o capcana"

Simona Halep a pierdut, din pacate, finala de la Roland Garros. Diferenta de stiluri din meciul cu Jelena Ostapenko a facut ca finala sa fie analizata si la zile bune dupa terminarea ei.

"Oriunde ar fi loveste mingea cat poate de tare Cine face asta in tenis? iti iese o data din zece”, a zis Bacsinsky dupa meciul pierdut cu Ostapenko.

In finala, cand a inceput sa dea rau pe langa – cand pentru toata lumea a fost clar ca e pierduta – si-a spus "sa se bucure de meci si sa incerce sa se lupte pentru fiecare punct". asta e genul de cliseu care ii face pe sportivi sa para cei mai prosti interpreti ai propriei reprezentatii. Cine poate sa se bucure de o astfel de paruiala, mai ales pe o miza de 2,4 milioane de dolari, cu oameni din toata lumea care te privesc si cu un ecran urias instalat in mijlocul orasului natal? Totusi, nu avem nici un motiv sa nu o credem pe cuvant pe Ostapenko. Ea nu a modificat nimic in jocul ei. Nu a schimbat o iota. N-a fost descurajata de de cele 44 de greseli nefortate, de 4 ori mai multe decat ale adversarei. Nu s-a gandit la asta. Pur si simplu a mers inainte.

A fost prezenta total in fiecare lovitura intr-un fel care pare aproape de neconceput. si asta de parca habar n-avea in ce juca, de parca nu stia de calitatile supranaturale ale adversarei de a evita greselile sau de muntele de erori personale. Pur si simplu a lovit mingea cat de tare a putut. A castigat pentru ca nu i-a fost frica sa piarda.

Un teren de tenis e marcat cu linii albe care il despart de restul lumii. Emotiile de tot felul sunt acolo potentate dar si simplificate. Jucatoarele de succes sunt cele care pot trai in intregime, pana la pierderea de sine, in acest spatiu. in cea mai mare parte a vietii, se tinteste catre acel loc clar definit. scoala e lasata balta. Antrenamentele se succed monoton zi dupa zi. Urmeaza calatoriile in jurul lumii, hotelurile seamana unele cu altele. Antrenorii, managerii, fizioterapeutii sunt acolo pentru a tine concentrarea intre acele linii albe. O jucatoare de succes invata ca a gandi in focul actiunii e cel mai mare dusman.

Halep, dimpotriva, e cea mai cerebrala jucatoare din circuit. Dupa parerea mea e un geometru, cea mai abila persoana in a-si construi punctele. Variaza ritmul, cadenta, plasamentul, tiparul si viteza. isi pune adversarele sub presiune cu adancimea si greutatea loviturilor sale si vede unghiuri castigatoare acolo unde multi ar crede ca e un punct deja pierdut. Pe zgura, unde forta multor jucatoare e franata, e in mod special eficienta. Rapiditatea ei si jocul de picioare sunt fara egal. in lumea tenisului sunt multe jucatoare care se misca bine. Ea e cea mai buna.

Dar mintea ei poate fi o capcana. De-a lungul carierei a avut, nu arareori, momente de lipsa de incredere in sine. Picioarele i s-au impleticit, serviciul i-a disparut. Terenul a incetat sa-i mai fie un aliat. A inceput sa piarda si sa se simta pierduta.

in ultimul an si jumatate a inceput sa lucreze la acest lucru fara odihna. A fost la Las Vegas si a alergat in desert, antrenandu-si corpul sa preia controlul. si-a imbunatatit tactica, invatand sa-si diversifice optiunile. Si-a imbunatatit lovitura de dreapta si serviciul. Si a mai lucrat cu antrenorul ei, Darren Cahill, la rezolvarea propriilor probleme in loc sa se sprijine doar pe ajutorul lui. La fel ca Ostapenko, si-a spus ca trebuie sa se bucure de tenis si sa se lupte pentru fiecarre punct.

Halep s-a maturizat. Dar, pana la urma, n-a fost de ajuns. Cand a pierdut cele trei mingi de break in setul doi, si-a aruncat racheta a lehamite. Atunci a putut fi vazuta o brazda adanca pe fruntea ei. Putea fi perceput bazaitul enervant al mintii.

Sunt lucruri pe care Halep le-ar fi putut face diferit impotriva lui Ostapenko. intotdeauna sunt. Ar fi putut taia jocul cu mai multe slice-uri si drop-uri in loc sa-i dea mingi curate pe care Ostapenko sa le loveasca. Ar fi putut sa nu utilizeze cross-urile atat de eficiente impotriva atator jucatoare, dar pe care Ostapenko le-a transformat in retururi castigatoare cu mingi fix pe linie. Ar fi putut incerca sa faca mai mult cu al doilea serviciu, altfel o sarbatoare pentru Ostapenko. Da, a jucat un tenis aproape fara greseala. A provocat-o pe Ostapenko sa loveasca mingea. Si a fost ingropata.

Si-a terminat discursul de dupa meci cerand echipei sale "sa creada". Dar nu va avea niciodata atata incredere inconstienta precum Ostapenko. E remarcabil ca Ostapenko a castigat un Grand Slam la o varsta atat de frageda, mai ales intr-o epoca in care jucatoarele se maturizeaza mai tarziu, dar poate ca asta a ajutat-o. Are spiritul aprins al unei adolescente. Miriie si se bosumfla cand greseste, sare in sus si rade cand da bine, si-apoi, la fel de repede, pare ca a uitat de toate.

Halep nu e asa. Are 25 de ani si e la a doua finala de Mare Slem. A spus ca "doare mult, imi trebuie, nu stiu, ceva timp. Timp sa ma indepartez". Cu lacrimi in ochi, a incercat sa zambeasca. Halep pare sa joace pentru ceva mai mult decat pentru un titlu major sau pentru numarul 1 mondial. intotdeauna pare sa joace pentru ceva mai profund. Cand e pe terenul de tenis, pare ca e o persoana care incearca sa afle mai multe despre sine" a scris Louisa Thomas pentru New Yorker.