Stranieri

EXCLUSIV Viața de film a „globe-trotterului” român care a fost antrenat de Hagi și acum joacă în Republica Dominicană 

Născut la Drobeta-Turnu Severin, fundașul central Dan Ignat (35 de ani) a plecat din România în 2014 și de atunci a evoluat la cluburi din Iordania, Oman, India, Albania și Grecia. 

SPORT.RO
Data publicarii: Vineri 25 Martie 2022, 18:18
Data actualizarii: Vineri 25 Martie 2022, 18:53

de Ionuț AXINESCU

  • Singurul jucător european din Republica Dominicană
  • Anul acesta a semnat cu Atlético Pantoja, echipă din Republica Dominicană, devenind astfel primul român legitimat la o grupare din țara situată în Caraibe.
  • Contactat de www.sport.ro, Dan Ignat a povestit cum a ajuns să joace în Republica Dominicană, o țară de limbă spaniolă aflată pe insula Hispaniola, pe care o împarte cu vecina Haiti.

„Am ajuns aici la recomandarea unui antrenor spaniol, după ce am refuzat oferte din Sri Lanka, Nepal și Maldive. Pantoja e una dintre echipele mari din Republica Dominicană și se bate an de an la titlu. Am venit la Santo Domingo (n.r. - capitala Republicii Dominicane) la începutul anului, iar campionatul a început în martie. Acomodarea a fost grea, diferența de fus orar față de România fiind de șase ore. Clima a fost o altă provocare; aici e foarte cald și umiditatea ridicată. A trebuit să învăț repede lucrurile de bază în limba spaniolă, ca să mă pot descurca. Acum e din ce în ce mai bine.

În campionat nu există niciun alt jucător european, deși unii au dublu pașaport, dominican și spaniol. Mai sunt străini, eu am cinci la echipă. Portarul naționalei Cubei, atacantul selecționatei din Venezuela, doi columbieni și un ecuadorian. Antrenorul e un spaniol, David González, fost selecționer al naționalei Republicii Dominicane. Are aici, la Santo Domingo, și o academie de fotbal. E extrem de bine pregătit și informat, folosește foarte mult tehnologia și lucrează tot timpul cu mingea”.

  • Atlético Pantoja este înființată în anul 2000 și are trei titluri de campioană națională. În 2018, a cucerit Campeonato de Clubes de la CFU, echivalentul Ligii Campionilor în zona Caraibe.

Fotbalul, banii și viața în Santo Domingo: „Mi-au spus să nu mă duc la periferie!”

„La primul meci din campionat au fost în jur de 1.500 de fani. La al doilea, au venit circa 4.000, pentru că a fost derby-ul campionatului, un fel de Steaua - Dinamo pentru ei. Condițiile de pregătire sunt la superlativ. Avem piscină, teren de baschet, sală de forță, hotel cu restaurant, cabinet medical, sală specială pentru vizionare. 

Santo Domingo e un oraș mare, plin de încărcătură istorică. Din păcate, traficul e infernal și ți-e greu să te deplasezi dintr-un loc în altul. La periferie sunt zone periculoase, unde am fost sfătuit să nu mă duc, mai ales seara. M-a surprins că, deși salariul mediu în țară este undeva pe la 330 de dolari, viața în Republica Dominicană nu e deloc ieftină. Prețurile sunt foarte mari, iar la restaurante se mai adaugă niște taxe.

Din punct de vedere financiar, salariile fotbaliștilor din Republica Dominicană sunt mai mici decât în țările mari din zona arabă. În schimb, sunt mai OK decât în state precum Oman sau Liban, unde bugetele au scăzut semnificativ din cauza pandemiei. Ce e aici se compară cu ce e în Albania, unde în afară de marile forțe (KF Tirana, Partizani, Kukesi), care oferă salarii de trei-patru mii de euro, nu se plătește prea mult.”

De ce și-a promis că nu o să mai joace vreodată în România

În România, Dan Ignat a evoluat pentru Turnu Severin, Farul Constanța, Viitorul Constanța, FC Olt și Dacia Unirea Brăila. Când a plecat, și-a promis că „nu mai joacă niciodată în țară”. În 2020, a avut ofertă de la Metaloglobus, numai că a zis „pas”.

„La fiecare echipă, în afară de Viitorul Constanța, am avut probleme cu plata salariului și a trebuit să-mi recuperez banii cu memorii la Federație. La multe cluburi erau condiții precare și simțeam că nu mai pot progresa. Am promovat în Liga 1 cu Turnu Severin, în 2012, dar nu eram o soluție viabilă pentru ei, așa că m-am întors la Liga 2, la Brăila. În 2014, m-am dus cu Mediaș în cantonament, dar m-a sunat Florin Motroc să merg cu el în Iordania. Am zis să fac pasul ăsta, decât să fiu rezervă în Liga 1, pe bani mai puțini.

La Viitorul am întâlnit un club cu adevărat profesionist. Am lucrat cu Gică Hagi puțin timp, pentru că la trei-patru luni după ce am ajuns acolo, dânsul a semnat cu Galatasaray. Dar am învățat multe lucruri de la Hagi. În primul rând, sistemul 4-3-3, care mi-a rămas și acum în minte.”

Povești din Iordania și India: interzis la mall și grătare de 11 ore

În Iordania, apărătorul român a evoluat la trei echipe: Al Ramtha, That Ras și Mansheyat Bani Hasan. L-au impresionat fanii excentrici, colegii care se opreau din antrenamente ca să se roage și alte aspecte ciudate din viața de zi cu zi. 

„Vineri e ziua familiilor și n-ai voie neînsoțit în mall. Nici la hotel nu poți merge cu o fată, dacă nu ești căsătorit cu ea. La piscină, orele de intrare sunt împărțite pe sexe. Bărbații merg de la 10 la 14, femeile de la 16 la 20. Cluburi de noapte nu sunt. Distracțiile lor sunt să bea ceaiuri, să fumeze shisha și să se uite la fotbalul european”, explică Dan Ignat.

În India, unde a jucat pentru Shillong Lajong FC (sezonul 2016/2017), deplasările durau și 16 ore. Aproape la fel de mult precum grătarele. „La un moment dat, managerul clubului a decis să facem un picnic. A ales el locul. Am făcut cinci ore la dus și cinci ore la întoarcere, totul pentru un grătar care a ținut o oră.”

„Ministrul Apărării” din Albania și meteahna românilor

În 2018/2019, Ignat a fost legitimat la Vllaznia Shkodër, club care are în palmares nouă titluri de campioană a Albaniei.

„Oamenii erau foarte calzi, te opreau pe stradă să facă poze cu tine. La restaurantele din oraș nu plăteai, fiindcă jucai la Vllaznia. Echipa era în a doua ligă, pentru prima dată în istorie. Am promovat la pas și eu am fost ales în echipa campionatului. Mi se zicea ‘Ministrul Apărării’.  

Albania e o țară unde fotbalul crește an de an. Se lucrează ca în sistemul italian. Ei sunt motivați, dornici să progreseze și foarte, foarte agresivi pe teren. Cel mai dur fotbal, pentru mine. Greu se dă un cartonaș galben acolo. 

Am rămas surprins când Craiova a fost eliminată de Laci, în Conference League. Fundașul lor central, Malota, era rezerva mea la Vllaznia. Noi, românii, avem însă meteahna asta. Credem că avem cel mai bun fotbal, că suntem cei mai tari, cei mai tehnici. Nu ne comparăm cu cine trebuie, adică cu cei mici de afară. Ne comparăm direct cu Spania, Italia, Germania.” 

Cum a ratat alte două aventuri exotice, în Bahrain și Malaezia

După ce a promovat cu Vllaznia Shkodër, albanezii i-au propus prelungirea contractului. Românul a refuzat, pentru că voia altceva. „Am plecat în Bahrain, doar că cei de acolo nu și-au respectat promisiunea. Tot ce vorbisem cu ei, de la salariu până la apartament și mașină, era diferit la fața locului. Așa că m-am întors în România și apoi m-am dus în Grecia, la AO Tsilivi.

În februarie 2020, am semnat cu Kelantan Fa, un club din Malaezia. Când am ajuns acolo, a început pandemia. Străinii au fost anunțați că le vor fi reziliate contractele și că trebuie să părăsească țara.”

Următoarea provocare și viața de „globe-trotter”

La finalul acestui sezon, Dan Ignat se gândește să se retragă și să se concentreze pe meseria de antrenor. În Grecia, la Pallixouriakos, și-a făcut deja ucenicia. „Am fost antrenor-jucător din 2020 până în 2022. Pe hârtie eram secund, că așa e regulamentul acolo”, spune el.

Nu ar spune „nu” unei cariere de antrenor în România, dar e conștient că îi va fi greu să primească o șansă în țară. „Doar foștii mari fotbaliști primesc repede oportunități la primele două ligi. Stilul meu de a antrena este un mix între fotbalul defensiv și cel ofensiv. Vreau o apărare solidă, sigură. Cum zicea Mourinho, atacul câștigă meciuri, dar apărarea îți aduce campionate. În ultimii 30 de metri, vreau să las jucătorii să se exprime, să aibă creativitate, personalitate. Sper să am o carieră de antrenor cu mai multe satisfacții decât cea de jucător”, încheie el.

  • „Fiecare țară în care am jucat a fost o experiență unică, atât fotbalistică, cât și socială. Fiind atât de multe diferențe între țări și continente, trebuie să te adaptezi repede. Sunt locuri foarte diferite față de Europa. Fotbalul e strâns legat de viața cotidiană. Dacă nu ești OK în afara terenului, nu poți avea evoluții bune la antrenamente și la meciuri. Trebuie să îți dai mereu restart, odată cu fiecare nouă aventură. - Dan Ignat 
Modifică setările cookies