Războiul înseamnă nenorocire și tragedii fără margini, oriunde în lume. În Iran, ultimul război fusese, între 1980 și 1988, când Irakul a invadat țara. A urmat un conflict militar sângeros, în care peste un milion de oameni au murit.
Acum, atacul Israelului asupra Iranului, urmat de bombardamentele americane asupra țintelor nucleare, le-a reamintit iranienilor ce înseamnă să trăiești în teroare. Mărturia unui handbalist iranian, ajuns acasă după ce a petrecut sezonul competițional în România, ne-a oferit o imagine sumbră a realității din Iran, în aceste zile.
Regimul, cuprins de „paranoia Mossad“, face execuții pe bandă
După interviul publicat, ieri, de sport.ro, mai mulți handbaliști iranieni, care au evoluat în România în sezonul recent încheiat, au fost contactați de presa românească, fiind solicitați pentru interviuri. Toți au refuzat însă dialogul. Unul dintre ei a și explicat motivul pentru sport.ro, sub protecția anonimatului.
„Aici, e dezastru acum. Pe lângă tot ce s-a întâmplat, în ultimele zile, cu bombardamente, cu nopți nedormite și cu zgomotul înfiorător al avioanelor de război deasupra orașului, avem de îndurat și ce face regimul. Care e curprins de <<paranoia Mossad>>. Dacă vorbești cu presa străină, dacă faci relatări despre ce se întâmplă în țară, în presa de afară sau pe rețelele de socializare, te trezești la ușă cu niște oameni care te iau pe sus! Pot pune pe tine, imediat, eticheta de <<agent infiltrat al Israelului>>. Caz în care riști să fii executat, chiar a doua zi. A fost un val masiv de arestări și de execuții, în ultimele zile. E îngrozitor!“, ne-a povestit handbalistul iranian.
„Abia aștept să se încheie această nenorocire, să fie redeschis traficul aerian, ca să mă întorc la București. Războiul e ceva inimaginabil. Una e să-l vezi la televizor, alta e să-l trăiești de la fața locului, de sub bombardamente. Așa ceva nu-i doresc nimănui“, a adăugat sportivul care, de-a lungul anilor, a evoluat la mai multe cluburi din Liga Zimbrilor.
