GALERIE FOTO A plecat din București și a nimerit în „iadul“ iranian: „Simt că o iau razna! Rugați-vă pentru noi“

În Orientul Mijociu e în plină desfășurare cel mai grav conflict din ultimii mulți ani. 

În decurs de zece zile, Israel și Statele Unite au atacat succesiv Iranul, acuzând Teheranul că se apropie de obținerea bombei nucleare. Chiar dacă directorul Agenției pentru Energie Atomică (AIEA), Rafael Grossi, dar și mai mulți senatori americani au respins categoric această informație, „iadul“ a fost declanșat deja în Orientul Mijlociu.

Și decontul pentru această situație groaznică îl plătesc, ca de obicei, oamenii de rând. Sport.ro a stat de vorbă cu un handbalist iranian cu vechime în Liga Zimbrilor din România. Din motive care țin de siguranța acestui sportiv, nu-i vom dezvălui identitatea. În Iran, în aceste zile, există „paranoia Mossad“. A existat un val masiv de arestări, în rândul celor care au vorbit cu presa din străinătate despre ce se întâmpă în Iran, sub acuzația că ar fi „agenții infiltrați ai Israelului“. Din acest motiv, nu vom publica numele celui care a vorbit pentru Sport.ro și care ne-a descris ororile războiului trăite de sub bombardamente.

Sport.ro: De când ai plecat din România și ai ajuns în Iran?

Frate, sunt în Isfehan. Am ajuns aici fix cu o zi înainte să înceapă războiul. Situația e catastrofală! CA-TAS-TRO-FALĂ! Seară de seară, „tremură“ cerul din Isfehan de zgomotul avioanelor. Și aseară, a bubuit centrala nucleară de lângă oraș... Suntem captivi aici, până ne lămurim și noi ce e de făcut și încotro trebuie să o apucăm... Suntem la mila lui Dumnezeu acum. Dar situația e tragică...

Am tot încercat să te sun pe WhatsApp? De ce n-ai răspuns? N-ai acces la internet?

Ce internet? Abia dacă te poți conecta. Și acum m-am conectat cu chiu, cu vai, dar, după cum vezi, nu putem avea o conversație pe WhatsApp. Doar prin mesaje voice. Iar situația, spun pentru nu știu a câta oară, e groaznică. În ultimele zile cel puțin, seară de seară, noi auzim explozii, zgomotul geamurilor sparte, „tunetul“ avioanelor. Nu mai avem somn! Tu crezi că cineva doarme în orașul ăsta?! De frică, stăm și ne uităm unii la alții până dimineață. De dormit, sincer, mai dormim doar în timpul zilei, când se mai liniștesc lucrurile. În Iran, spun cu mâna pe inimă, lumea a ajuns să doarmă doar în timpul zilei, nu și noaptea. 

Spațiul aerian știu că e închis. Nu poți porni spre București cu mașina?

Nu știu, frate... Și ce fac cu părinții mei în vârstă? Ce fac cu sora mea, care are și un copil mic? Ce le zic lor? Că eu plec? Și, dacă pornesc la drum cu mașina, sunt zone de război peste tot până aș ajunge în Turcia. Dacă ți se aruncă mașina în aer pe drum?! Nu. Nu e asta o variantă să vin spre București cu mașina. Noi sperăm doar să se încheie situația actuală, cât mai curând. Frate, doar război nu prinsesem în viața asta! Nu-ți poți imagina ce e în Isfehan, în fiecare noapte! Cum se aud avionaele pe cer, tremură toată lumea! La propriu! Să ne ajute Dumnezeu... Deocamdată, suntem bine. Și eu, și familia. Dar, în Isfehan, toate instituțiile statului, toate punctele strategice au fost bombardate la greu.

Te pot ajuta cu ceva de aici, din București?

N-ai cu ce să mă ajuți de acolo, frate... Cu ce să mă ajuți?! Doar roagă-te pentru noi! Noi nu putem face nimic aici. Doar numărăm zilele până se va încheia această situație. Vreau să fiu sigur că părinții mei sunt în siguranță și abia apoi să pornesc spre București. Până atunci, ți-am zis, când aud zgomotul avioanelor pe cer, simt că o iau razna!

Vrei să transmiți un mesaj de acolo pentru românii care urmăresc acest război?

Eu n-am acces de aici la rețelele de socializare și nu mai văd ce îmi scriu fanii din România. Spune-le însă din partea mea că noi, băieții care am jucat în România în sezonul recent încheiat, suntem bine. Dar rugați-vă pentru noi! Să scăpăm cât mai repede de calvarul ăsta. Sper să ne revedem, cât mai curând, la București!