REPORTAJ | Maria Cincă sparge toate barierele: performanțe în trei sporturi, trei ore pe drum ca să se antreneze, trei frați mai mici, părinții sunt despărțiți. „Visul meu e să merg la Jocurile Olimpice!”

REPORTAJ | Maria Cincă sparge toate barierele: performanțe în trei sporturi, trei ore pe drum ca să se antreneze, trei frați mai mici, părinții sunt despărțiți. „Visul meu e să merg la Jocurile Olimpice!” Sporturi

Maria-Mădălina Cincă are numai 16 ani și practică nu mai puțin de trei sporturi: lupte libere, fitness și kickbox! Ascensiunea ei este una uluitoare. 

  • De lupte s-a apucat acum 8 luni și deja este vicecampioană națională la Under 20! La fitness, a devenit campioană națională în luna mai a acestui an, la Junior Fitness Challenge – Silver Level. Tot în acest an, a participat și la Cupa Mondială de kickboxing pentru juniori, unde a luat medalia de aur!

Maria este legitimată la secția de Fitness Culturism a CSU ASE, cu care participă la competiții naționale și unde este pregătită de antrenorul emerit Cristian Băltărețu. Pentru lupte și kickboxing, face trei ore pe zi pe drum până la sala de antrenamente și înapoi, pentru că locuiește în comuna Pantelimon și trebuie să schimbe mai multe mijloace de transport. Dar visul ei e prea mare ca să nu facă orice sacrificiu: vrea să ajungă la Jocurile Olimpice!

„Iau mai întâi o mașină locală care vine din juma în juma de oră. Merg trei stații, apoi intru la metrou, îl schimb la Unirii, mai merg două stații, apoi iau 141 până la sală, la Piață, la Ferentari”, reface Maria traseul de acasă până la sala de antrenamente. 

Nu putea să stea agățată de bară, iar acum face serii de tracțiuni!

Gabriel Negoiță, antrenorul ei de lupte și kickboxing, spune că fata are o voință fantastică și că a progresat enorm în ultimele luni: „Nu putea nici măcar să stea agățată de bara de tracțiuni sau să facă o repetare corectă de abdomene, nu reușea să facă podul în stând pe cap sau alte exerciții de forță/mobilitate specifice luptelor, dar si sportivilor, în general. Însă la o lună și 9 zile de când s-a apucat de lupte, a iesit vicecampioană națională la Under 17, învingând sportive cu 5-6 ani vechime în acest sport! Și de curând a devenit și vicecampioană națională la Under 20, după ce a câștigat înainte de limită toate meciurile până la finală!”

Obiectivul pentru 2026 este medalia de aur la Naționale și apoi calificarea la Jocurile Olimpice de la Los Angeles. Un target foarte îndrăzneț, dar, dacă nu țintești sus, nici nu ai cum să ajungi acolo. 

„Creșterea pe care o arată este extrem de mare, dar curată și sănătoasă. Este rodul muncii ei, individual, și a noastră, ca echipă. Am susuținut-o moral cel mai mult și financiar, cât am putut. Dacă acum 8 luni nu putea să stea agățată de bară, în acest moment face circuite de tracțiuni cu câte 10 repetări, 8-10 cățărări pe frânghie si alte exerciții de forță. Este extrem de mândră de ea, dar și conștientă că fără muncă nimic nu este posibil și că mai avem mult de recuperat dacă vrem să luăm medalie la Jocurile Olimpice.”

Trăiesc din alocații și din pensia bunicului!

La numai 16 ani, Maria știe ce este suferința. Mai are trei surori și un frate, e crescută doar de mamă, care a divorțat de tatăl copiilor, un fost boxer. Mama nu lucrează, au un bunic cu Parkinson, de care au grijă. Locuiesc în comuna Pantelimon, într-o casă dărăpănată. Sora mai mare, în vârstă de 17 ani, e căsătorită în Germania, iar Maria a devenit un fel de pilon al familiei. „Ne descurcăm cum putem. Avem alocații, tataia are o pensie, ne mai trimite și tata. E greu, dar ne descurcăm”, își dă curaj tânăra campioană. 

Speră să primească ceva bani pentru medaliile obținute, o indemnizație de sportiv de 1000 de lei, dar mai există o problemă. Părinții ei nu au îndemnat-o să-și termine școala, pe care a abandonat-o. E doar clasa a 6-a și, datorită îndemnurilor antrenorului ei, abia acum conștientizează că are nevoie de școală. Vrea să termine primele 8 clase, iar apoi se gândește la liceu și, n-o să credeți, chiar la facultate, la ANEFS!  

Când a venit prima oară la antrenamentele conduse de Gabriel Negoiță, Maria nu vorbea deloc, era foarte introvertită. Zicea doar „da” și „nu” sau cel mult „cum spuneți dumneavoastră”. Nu avea pic de încredere în ea. „Acum și-a mai dat drumul, s-a mai deschis, mi-a spus, cred, cam 10 la sută din ce s-a întâmplat în viața ei. Am mai certat-o: dacă nu-mi spui ce probleme ai, nu am cum să te ajut. Ea nu vrea ajutorul, zice că se descurcă singură. I-am spus că trebuie să învețe să vorbească. Dacă nu știi să vorbești, nu vei face nimic în viață. Le spun tuturor să se apuce de citit, să lase tik-tok-ul. Trebuie să stea de vorbă cu oamenii, să-și spună povestea”, explică antrenorul, care îi este acum ca un tată. 

Gabriel Negoiță este părintele lui Aris Negoiță (14 ani), proaspăt vicecampion mondial de fitness, component al clubului CSU ASE București, și care a luat Golden Buzz la „Românii au talent”, ediția 2019. Înainte de cantonamente, Maria stă acasă la familia Negoiță, care i-a deschis orizonturile și o consideră ca și copilul lor: „O ținem la noi înainte de competiții, e ca și copilul nostru. I-am spus să se simtă cu mine ca și cum aș fi taică-su, să fie liniștită, relaxată, să vorbească, să ceară ce are nevoie. Ea nu cere și nici nu vrea să primească. Nici când îi dau bani de buzunar nu vrea să-i ia”. „Nu mă simt confortabil să iau”, intervine scurt sportiva.

„Îmi doresc să merg la facultate!”

„Mi-am dat seama că trebuie să fac și școală. Performanța trebuie să vină la pachet cu școala. Eu nici nu mă gândeam că îmi trebuie și școală, liceu, facultate, dar de când merg la dom' profesor la sală și de când mi-a spus că am nevoie și de școală, pe lângă sport, mi-am dat seama că are dreptate. Acum îmi doresc să merg și la facultate”, se dezlănțuie Maria într-o succesiune de fraze pe care nici nu credea că le poate scoate.

„Trebuie să avem varianta de rezervă. Dacă te accidentezi la 22-23 de ani, ce faci? Încotro o iei? Am o grămadă de prieteni care aveau copiii buni la juniori. S-au accidentat, s-au lăsat și acum sunt șoferi pe Uber sau lucrează pe șantier. Nu e ceva urât, dar, uite, dacă făceau școală, poate aveau alte posibilități. Trebuie să fim pregătiți, să luăm viața în piept. Fără școală, fără educație, nu prea ești băgat în seamă”, sunt sfaturile tehnicianului.

Am întrebat-o dacă știe vreun mare sportiv român. L-a numit imediat pe David Popovici, doar sunt apropiați ca generație. „Aș vrea să ajung ca el, dar la lupte, nu la înot. :))”. „Păi băiatul ăsta se trezea zilnic la 5 dimineața pentru a merge la antrenamente, a muncit de a rupt, a făcut și școală și face facultate acum. Și vorbește foarte frumos. Plus engleză fluent. Dacă muncim și noi ca el, avem șanse să ajungem la Jocurile Olimpice”, completează antrenorul.

„Mă vedeam în cușcă, să mă bat!”

„Sporturile de contact îmi plac foarte mult. Cred că mă voi concentra pe lupte libere, pentru că visul meu este acum să merg la Jocurile Olimpice”. Mi-a zis dom' profesor că mă vede la Jocurile Olimpice. Eu nu mă gândeam până acolo acum 8 luni, când m-am apucat de lupte. Nu îndrăzneam să visez la așa ceva”. 

Fratele și una dintre surori vin și ei la lupte. „Sora de 12 ani arată foarte bine din punct de vedere sportiv, are niște mâini bine lucrate, e înăltuță și are niște palme mari. Când pune mâna pe adversar, își creează un avantaj clar. Frățiorul are 9 ani, are un abdomen cu pătrățele, lucrează singur acasă. Își umple două găleți cu pietre și face forță cu ele! Când a venit prima oară la antrenamente și și-a scos tricoul, am zis „vai de capul meu”! Dacă l-aș ține toată ziua în sală, el toată ziua ar face forță!” Sora cea mai mică are 6 ani și încă nu s-a apucat de lupte :)). 

Care era visul Mariei înainte să facă lupte și fitness? „Înainte făceam kickbox și îmi ziceam: „Mă bat, ce-mi mai trebuie școală? Mă vedeam luptând în cușcă, să apar la televizor. Cam asta îmi doream. Acum am alte gânduri”. 

Antrenamente în garaj!

Cele mai multe antrenamente le face într-un garaj închiriat de antrenor pe la Eroii Revoluțiie, dar mai merg și la Liceul Eliade, unde există o sală special amenajată pentru lupte, cu cercurile acelea specifice pe saltea. Acolo lucrează strategia pentru concursuri. Pentru lupte, e legitimată la CSȘ 4 București.

Gabriel Negoiță a avut și el o viață grea când era copil: „Am fost cam în aceeași situație ca Maria, eram amărâți, de-aia și îi ajut acum pe copiii cu probleme. Prefer să lucrez cu ei decât cu cei cu bani. Dar îmi dă și mie Dumnezeu pe alte părți. Mi-a dat un copil... nici nu îndrăzneam să visez. A luat numai note de 10 de când e la școală, n-a avut nicio medie de 9 până acum, face pian și violoncel, e campion mondial de street dance și vicecampion mondial de fitness!”

„Am luat copiii din Ferentari, i-am băgat în sală, le-am spus să-și taie unghiile și să nu mai scuipe”

Antrenor la CSȘ 4 și personal trainer, Gabriel nu a uitat de unde a plecat și vrea să-i ajute pe copiii care au probleme în familie: „Eu mi-am făcut un club pentru niște copii amărâți de pe stradă. Se jucau cu Aris și am zis să amenajez ceva, să-i bag în sală. Am înființat ACS ARIS București, am luat copiii de pe străzi din Ferentari, unde locuim noi, și i-am băgat în club. Le-am promis că facem un antrenament pe săptămână, să-i și disciplinez. Făceam mai întâi mai mult disciplină decât sport, le-am spus să vină cu unghiile tăiate, tunși, să nu cu mai arunce gunoi pe stradă, să nu mai scuipe. Apoi am trecut la două antrenamente săptămânal, iar acum avem câte trei. În mare parte sunt copii cu probleme, cu părinții alcoolici sau sunt unii care nu prea au mers la școală.”

„Dom profesor ne ajută mult. De fiecare dată când își ia el ceva, ne cumpără și nouă. Ori un tricou, ori altceva, mereu ne face surprize”, confirmă Maria implicarea extraordinară a antrenorului. 

Fac asta pentru că îi și motivez. Ei muncesc mult la antrenamente. Îmi doresc ca fetele și băieții pe care-i antrenez să ajungă la Jocurile Olimpice. E cel mai frumos vis de pe planeta asta, să mergi la Jocurile Olimpice și să iei medalie. Deocamdată, am reușit ca Maria să fie campioană națională la Fitness, vicecampioană națională la lupte și câștigătoare de Cupa Mondială la kickbox. Am cu sportivii mei și participări la Campionatele Europene de lupte”, își face bilanțul tânărul tehnician.

„Nu am avut ce îmi doream. Tot ce vedeam la alți copii eu nu puteam avea. E mai bine acum că s-au despărțit părinții, și pentru noi, și pentru ei este mai bine, pentru că se certau”.

„M-am dezvoltat foarte mult de când sunt cu dom profesor, și ca om, și ca sportiv. N-o să-l uit niciodată”.

Maria Cincă, polisportiv

„O felicit sincer pe Maria Cincă pentru progresul remarcabil din ultimele luni. Știu că luptele reprezintă sportul ei de bază, însă consider că probele de Fitness Challenge, organizate în cadrul Federației Române de Culturism și Fitness, completează foarte bine pregătirea ei fizică. Maria a făcut față cu brio provocărilor acestor probe, atât la nivel Bronze, cât și Silver, unde a avut un progres evident. 

Lucrăm împreună de puțin timp, dar am rămas impresionat de calitățile ei motrice și de rapiditatea cu care s-a adaptat cerințelor acestui tip de competiție. O astfel de evoluție într-un interval de doar 6 luni confirmă determinarea și potențialul ei. Este o sportivă ambițioasă, care nu doar că promite mult, ci îi și motivează prin exemplul personal pe cadeții Secției de Culturism și Fitness de la CSU ASE București. Sunt convins că are multe de demonstrat în sportul românesc.

Cristian Băltărețu, antrenor emerit culturism și fitness

„La cum muncește, la ce pasiune are și la ce rezultate a avut într-un timp foarte scurt, eu îi prevăd un viitor strălucit. Ar fi senzațional să reușim o calificare la Jocurile Olimpice de la Los Angeles.”

Gabriel Negoiță, antrenor lupte

Modifică setările cookies
Don’t miss out on our news and updates! Enable push notifications
Get notifications about important news!