• Comparație Polonia – România, făcută de Mihai Răduț, pentru Sport.ro.
  • Polonia - România, azi de la 21:45, LIVE BLOG pe Sport.ro.

Mihai Răduț, fost fotbalist la FCSB, Internațional Curtea de Argeș sau Pandurii Târgu Jiu, a vorbit pentru Sport.ro despre nivelul fotbalului românesc, dar și despre cum a văzut fenomenul în Polonia, unde a jucat în urmă cu mai mulți ani, înainte să se retragă.

Polonia – România, în Nations League. Comparația lui Mihai Răduț

Un an și jumătate (ianuarie 2017 – iulie 2019) a petrecut Mihai Răduț, acum în vârstă de 36 de ani, la Lech Poznan, formație pentru care a evoluat și marele Robert Lewandowski, dar i-a fost suficient să înțeleagă că modul în care văd polonezii fotbalul e total diferit de percepția pe care o ai atunci când ești legitimat în România.

De la marketing și relația cu suporterii, până la întregul eveniment al unui meci de fotbal pe care îl prezintă cluburile diferă, și din acest motiv cluburile din Bundesliga fiind foarte atente la cei mai buni jucători care se fac remarcați în prima ligă din Polonia.

Deși, după cum a afirmat și Mihai Răduț pentru Sport.ro, cluburile de fotbal și naționala mare a Poloniei nu reușesc performațe pe măsura investițiilor și a profesionalismului în sine, lucru de neînțeles însă, în România lucrurile se întâmplă la nivelul la care se conturează viziunea. Dacă există!

Polonia – România, în Nations League. Mihai Răduț: ”La nivel de infrastructură, stadioane, media, marketing sunt wow!”

Făcând o comparație între Polonia și România, Mihai Răduț a spus lucrurilor pe nume și a afirmat că, din punctul său de vedere, fotbalul de la noi e zero comparativ cu nivelul atins de țara în care a evoluat pentru un an și jumătate și unde s-a simțit, după cum a afirmat, cu adevărat fotbalist.

Ai avut câteva experiențe în afara României, inclusiv în Polonia. Cum ai simțit fenomenul fotbalistic acolo?
La nivel de infrastructură, stadioane, media, marketing, condiții de marketing sunt wow! România nu există la nivelul acestor lucruri, mai ales după ce am văzut ce e acolo.

Înțeleg că acolo te-ai simțit ”cel mai fotbalist”.
Da, eram și respectat! Veneam în fiecare zi la stadion, iar dimineața erau sute de tricouri pe care trebuia să le semnăm, erau trimise acele tricouri și poze în toată țara! Era ceva incredibil! Fiecare jucător stătea să le semneze. Eu, din România, de la Pandurii sau de la Steaua (n.r. – FCSB)... la noi nu există nimic! Erau întâlniri cu fanii la mall, oamenii te opreau pe stradă, vorbeau cu tine.

Dezvoltă puțin!
Eu nu înțelegeam cum de nu auzisem de Polonia până atunci! Se juca cu stadioanele pline mereu. Înainte de meciuri, erau camere în vestiar, te filmau. La noi: 'nu, n-aveți voie!'. Toată lumea făcea un fel de sărbătoare dintr-un meci de fotbal. Dar, totuși, uite că nu fac mare lucru în cupele europene nici ei, în ciuda acestor aspecte, cum văd ei fotbalul în sine. Noi suntem zero din punctul acesta de vedere, dar lucrurile se fac cum se fac, de la conducătorii de cluburi, până mai departe.

Iar polonezii, care investesc și la modul în care fac lucrurile, baze de pregătire top și așa mai departe, nu pot face prea multe. Nu era nici măcar o zi de întârziere a salariului, să se vorbească de tine de rău la televizor. Toată lumea spunea că îți dă încredere, te sprijinea.

Ok, conducătorii vorbeau cu antrenorul, discutau când nu aveai evoluții bune, dar în public nu exista să spună cineva lucruri urâte despre tine. Sunt la ani lumină de noi, dar nici ei nu reușesc mari performanțe în Europa.