Campania actuală din Nations League a risipit orice urmă de îndoială: România e o echipă de lumea a 3-a a fotbalului european.

După ce am defilat în Liga C, la ediția precedentă, făcând maxim de puncte cu Cipru, Kosovo și Lituania, de această dată, ne-am arătat limitele clare în Liga B. Și duelurile cu Suedia, Bosnia și Polonia ne-au transformat în ciuca bătăilor.

Odată cu rezultatele din septembrie și octombrie, ne-am lămurit și în privința altor dileme. Spre exemplu, am realizat de ce ai noștri, nu că nu mai ajung la echipele puternice din Occident, dar devin „clienți“ ai băncii de rezerve la formații precum Alanyaspor. Explicația, pe scurt? Pe lângă calitatea tehnică, le lipsește și disponibilitatea la efort.

România, statistică jenantă: am alergat mai puțin, comparativ cu echipa adversă, în toate meciurile!

În lumea fotbalului, există o regulă nescrisă: când o echipă mai slabă întâlnește o formație mai puternică, jucătorii care pornesc cu șansa a doua pe hârtie se autodepășesc și încearcă să se ridice la nivelul adversarilor prin spiritul de sacrificiu. Mai pe românește spus: trebuie să alergi mai mult decât cei cu care te bați, ca să-ți <<ascunzi>> lipsurile tehnice și să ai o șansă în plus. Din păcate, în meciurile din Nations League, jucătorii folosiți de Hagi nici măcar asta n-au făcut!

În toate cele patru întâlniri cu Suedia (deplasare și acasă), cu Bosnia și cu Polonia, echipa României a „reușit“ să alerge mai puțin în comparație cu echipa adversă! Iată cifrele:

  • La Stockholm: Suedia (117,4 kilometri) – România (114,6 kilometri)
  • La București: România (118,1 km) – Bosnia (120,1 km)
  • La Varșovia: Polonia (110,2 km) – România (99,1 km)
  • La București: România (115,7 km) – Suedia (119,6 km)

De-a dreptul șocant e că, în trei dintre aceste jocuri, cu Suedia (afară și acasă) și cu Polonia în deplasare, echipele adverse ne-au dominat și la capitolul de posesie. Teoretic, în condițiile în care ni s-a luat mingea, ar fi trebuit să alergăm mai mult, ca să o recuperăm sau pentru a bloca atacurile adverse. Drept urmare, ar fi trebuit să fim primii la capitolul distanțelor alergate. Ceea ce nu s-a întâmplat. Iar acest amănunt, trecut neobservat, e unul rușinos pentru jucătorii în care Hagi și-a pus încrederea și cărora ar cam trebui să le bată obrazul pentru ce au arătat pe teren.