INTERVIU Sport.ro a stat de vorbă cu Andrei Plesnilă, fotoreporter acreditat la finala Champions League: „Stăteam ca în autobuz. Nu ne puteam mișca până la final”

Sport.ro a stat de vorbă cu Andrei Plesnilă, fotoreporter acreditat la finala Champions League: „Stăteam ca în autobuz. Nu ne puteam mișca până la final” Liga Campionilor

Sport.ro a vorbit cu Andrei Plesnilă, fotoreporter român acreditat la finala UEFA Champions League 2025.

Andrei Plesnilă este unul dintre puținii români care au avut privilegiul de a trăi finala UEFA Champions League 2025 direct de pe gazonul Allianz Arena. 

Tânărul fotoreporter a fost acreditat oficial de UEFA, după doar un an de experiență în fotografia sportivă. PSG a zdrobit Inter Milano cu 5-0 și a ridicat, în premieră, trofeul suprem.

Plesnilă a început cu meciuri din Liga I, în special Rapid, echipa lui favorită, dar a urcat repede în ierarhia presei sportive, până în galeria selectă a celor 162 de fotografi prezenți la marele eveniment. 

Contactat de Sport.ro, Andrei spune că atmosfera de la München l-a copleșit, dar și că a învățat ce înseamnă cu adevărat disciplina unui eveniment UEFA.

A prins cadre rare și emoționante – de la portretul artistic al lui Lautaro Martínez, la imaginea cu arbitrul István Kovács intrând pe teren.

Folosind un Canon R3, Andrei visează acum să-l fotografieze pe Cristiano Ronaldo și să ajungă la un meci al lui Real Madrid: „Ar fi un vis să-i prind pe amândoi în același cadru”.

Interviu cu Andrei Plesnilă

  • Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiți acreditat de UEFA la un asemenea eveniment? Cum v-ați simțit?

M-am simțit destul de uimit pentru că am mai multe cunoștințe care au aplicat și mă așteptam cumva să... Sunt la început de drum, fac fotografie de sport de cam un an. Am intrat în APS și în AIPS în baza publicațiilor de la materiale din Liga I. Am început cu fotografii din Liga I, la Rapid, fiind simpatizant al echipei. La început, am mers ca să văd meciurile de la marginea terenului, să simt senzația. Ușor, ușor, mi-a plăcut foarte mult. Am început să merg și la alte echipe, la FCSB, la Dinamo, apoi la Națională. Publicând materiale prin ziare locale, am reușit să intru în Asociația Presei Sportive (APS) și în Asociația Internațională a Presei Sportive (AIPS). În baza APS și AIPS, am început să aplic la meciuri în străinătate. Primul meci mai mare a fost un play-off de Champions League, la Bayern München cu Celtic, în februarie, pe stadionul din München. Acela a fost primul meu contact cu fotbalul internațional. Anul trecut, în mai, am fost spectator la Bayern - Real Madrid și am văzut pe viu cum e un meci de Champions League. Atunci fotografiam în țară și mi-am dorit să ajung să fotografiez un meci de talie internațională.

„Stăteam ca în autobuz. Nu ne puteam mișca până la final”

  • Care a fost cel mai dificil moment din punct de vedere profesional? Cum te gândeai ce să fotografiezi?

Răspuns: Cel mai dificil moment a fost că, spre deosebire de meciurile din Liga I, unde e mai lejer, la finala Champions League au fost foarte mulți fotografi și am stat foarte înghesuiți, scaun lângă scaun, ca în autobuz. Nu aveai spațiu să te miști, să schimbi obiectivele sau să lucrezi confortabil. La evenimentele mari organizate de UEFA, nu ai voie să te ridici sau să te muți până la finalul meciului.

Locul pe teren ți-l alegi pe platforma UEFA în funcție de disponibilitate și acolo trebuie să stai pe toată durata meciului. Poți schimba locul doar cu un coleg, dacă și el este de acord. De asemenea, nu te poți ridica în picioare în timpul meciului, deoarece îi deranjezi pe spectatorii din spate.

Trebuie să scoți fotografii bune de acolo unde ești pus. În Liga I, te așezi unde vrei, eventual schimbi partea terenului la pauză ca să fotografiezi echipa favorită cum atacă. La finala Champions League, eram 162 de fotografi, toți încercând să prindem momentele de bucurie ale PSG-ului când ridicau cupa.

  • Care a fost momentul emblematic al meciului?

Momentul emblematic al meciului, care probabil va rămâne în istorie, este fotografia în care Marquinhos ridică cupa, circulată în toate ziarele. Ca fotografie preferată, îmi plac portretele, și am una care îmi place mult cu Lautaro, care se stropește cu apă pe față înainte de meci, cu picăturile vizibile, un pic mai artistică. Un alt moment important a fost cu domnul Kovacs, arbitru român, intrând pe teren. E un moment reprezentativ pentru România, primul arbitru care a condus toate cele trei finale de competiții europene: Conference League, Europa League și Champions League.

Cum s-a apucat de meserie

  • Care a fost primul moment în care ți-ai dat seama că vrei să fii fotoreporter sportiv? Există vreo poveste, un eveniment care te-a inspirat?

Primul moment a fost când mergeam în tribună la meciurile Rapidului. Făceam fotografie de mulți ani, dar nu sportivă. Am văzut un cunoscut pe teren făcând poze și mi s-a aprins beculețul. L-am contactat a doua zi, am întrebat cum a ajuns acolo și mi-am dorit să stau și eu în spatele porții. Am ajuns la primul meci al Rapidului, apoi la al doilea, și am început să fac poze, mai mult pentru portofoliu la început. Apoi mi-a plăcut și am luat-o în serios, mergând și la alte echipe. Am fotografiat parcursul FCSB-ului în Europa League și campania Naționalei în Nations League, cu meciurile contra Kosovo, Lituania și Cipru.

  • Cu ce echipament lucrezi? Ce cameră ai? Ce obiectiv?

Lucrez cu echipament propriu, un Canon R3 și un obiectiv 200-400 cu diafragmă fixă 4, plus un 70-200, ca să acopăr toată plaja, de la tele la ultra-tele. La München, mi s-a părut interesant că producători precum Nikon, Canon și Sony aveau o zonă unde puteai închiria echipamente premium, pe principiul primul venit, primul servit. Puteai veni fără echipament și să iei un aparat sau obiectiv pentru meci, pe care îl returnai după.

  • Cum gestionezi presiunea de a lucra la un eveniment atât de important unde fiecare secundă contează pentru a prinde cadrul perfect?

Vreau să-l fotografiez pe Cristiano Ronaldo, idolul meu din copilărie

Nu am simțit o presiune mare, deși e un meci greu de accesat și nu mă așteptam să ajung atât de repede. Până la urmă, a fost un meci de fotbal, ca în Liga I: 11 la 11, cu goluri, reacții, dueluri. Momentele importante sunt aceleași. Poate nu se vede neapărat din poze că e o finală, dar gala de premiere a fost un bonus.

Ce m-a impresionat a fost organizarea: în câteva minute au asamblat o scenă pentru Linkin Park, care a cântat două-trei melodii, apoi au demontat-o rapid. Terenul era acoperit cu o prelată cu logo-ul Champions League, și totul s-a făcut la secundă, cu o desfășurare impresionantă.

  • Ce urmează pentru tine? Ai vreun vis, o competiție la care vrei să participi în viitor?

Răspuns: Când m-am apucat serios de fotografia de fotbal, aveam trei dorințe: să fotografiez o finală de Champions League, ceea ce am realizat; să-l fotografiez pe Cristiano Ronaldo, idolul meu din copilărie; și să fotografiez Real Madrid, echipa mea de suflet. Pentru sezonul 2025-2026, vreau să ajung la un meci al Real Madridului și să-l fotografiez pe Cristiano Ronaldo.

Poate în Arabia, unde accesul la meciuri nu e atât de greu, sau la un meci precum Ungaria - Portugalia, în preliminariile Campionatului Mondial, la Budapesta. Dacă Rapid ar juca cu Real Madrid, m-aș bucura de moment, fără să țin cu cineva. Ar fi extraordinar să văd Real Madrid la București.

  • Andrei Plesnilă are și propriul website unde își împărtășește munca - AICI.
  • 10
Publicitate
Modifică setările cookies
Don’t miss out on our news and updates! Enable push notifications
Get notifications about important news!