Marele strateg al finalei nu e Pep. Caramavrov scrie despre marele strateg al finalei Champions League câștigate de Manchester City
Liga Campionilor
Mie omul momentului, omul anului, al sezonului, al actualei ediții de Champions League mi se pare a fi Simone Inzaghi, antrenorul lui Inter, și nu Pep Guardiola.
Nu vreau să-i iau din merite spaniolului, care este un tehnician fenomenal, nu degeaba a ajuns la al treilea trofeu cucerit în cea mai importantă competiție intercluburi din Europa, dar el a avut totul, pe când italianul n-a avut mai nimic.
Guardiola întoarce banii cu lopata șeicilor, transferă tot ce vrea și ce-i mai bun de oriunde și oricând, pe când Inzaghi a primit un lot, nici foarte rău, dar nici excepțional, cu care a făcut senzație în Liga Campionilor. Inter n-a primit gol în cinci din cele șase meciuri din fazele eliminatorii (optimi, sferturi și semifinale) și a blocat mașinăria de goluri a lui City timp de 67 de minute, plus alte 20 și ceva după golul lui Rodri!
Qatarezii nu au mai venit la București pentru Florinel Coman! Ce se întâmplă cu transferul
Senzațională a fost și așezarea Interului în această finală. Aveam impresia că pe teren e un arici uriaș, care-și scoate cei 11 țepi, câte doi, câte trei, de fiecare dată când mingea era la bogații cetățeni, împingându-i mereu inapoi pe Haaland, Bernardo Silva, Grealish sau De Bruyne (atât cât a jucat).
Au alergat mai mult decât băieții coborâți dintr-un joc pe calculator
E vorba de strategie, bineînțeles, și de accea îl consider pe Simone Inzaghi marele strateg al actualei ediții de Champions League, dar evoluția bravă a interiștilor vine și dintr-o pregătire fizică de excepție. Barrela, Brozovic și Di Marco au alergat de-au rupt pământul, compensând prin efortul extraordinar pe care l-au depus diferența de valoare a echipei lor față de cea a băieților coborâți parcă pe teren dintr-un joc pe calculator.
Și mai e ceva la Simone, omul căruia îi ridic această odă. L-ați observat, probabil, cum l-a încurajat pe Lukaku la intrarea acestuia pe teren: o îmbrățișare prelungă și doi pumni mobilizatori în spatele masivului belgian. Să știi să-ți montezi jucătorii, să le fii prieten, dar să te faci și respectat, să creezi acea conexiune electrică, să faci o echipă să vibreze 90 de minute din 90 și să joace exact ce-i ceri tu, asta înseamnă să fii mare antrenor.
Cât despre City, bravo lor, chiar sunt cea mai bună formație din Europa, dar ar fi fost chiar de râs dacă n-ar fi câștigat trofeul cu miliardele de euro curgând în ultimii ani ca petrolul din sondele qatareze.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
Qatarezii nu au mai venit la București pentru Florinel Coman! Ce se întâmplă cu transferul
.webp)
