Fabrizio Ravanelli, drumul spre glorie: „Făceam autostopul, mâncam doar un sandviș toată ziua. Eram săraci, dar aveam cultura muncii”

Fabrizio Ravanelli drumul spre glorie Fotbal extern
SPORT.RO
Data publicarii: Luni 25 Octombrie 2021, 10:24
Data actualizarii: Luni 25 Octombrie 2021, 10:42
Fabrizio Ravanelli (52 de ani) a avut o carieră prodigioasă la Juventus Torino, contribuind cu gol la cucerirea Ligii Campionilor în 1996. Fostul mare fotbalist este invitat la cursurile Sports Business Academy, unde a avut o primă intervenție online pentru cursanții din România.

„Intervievat” de Ionuț Rada, Fabrizio Ravanelli și-a amintit de copilăria în care pleca de acasă de la 6 dimineața, făcând autostopul, pentru a ajunge la școală, apoi la antrenament. Se întorcea la 7 seara, timp în care mânca doar un sandviș.

„M-am născut într-o familie săracă, fără posibilități, dar unită, care avea cultura muncii. Pasiunea pentru fotbal a fost transmisă de tata. De mic am avut visul de a ajunge la o echipă importantă”, a spus fostul atacant, care a semnat primul contract de profesionist la 17 ani și jumătate, cu Perugia (Serie C).

„De copil mă antrenam în fiecare zi. Și astăzi, la 52 de ani, încerc să fac sport în fiecare zi. Chiar și când eram la Juventus și îmi împlinisem deja visul, în vacanțe mă antrenam în fiecare zi. Fiecare joacă după cum se antrenează. Munca te înnobilează. Tata m-a făcut să cred în forțele mele”.

Într-un singur an, Ravanelli a crescut 13 centimetri!

Suportul moral al familiei a fost crucial în perioada în care etapele de dezvoltare din viața oricărui copil l-au făcut să se îndoiască de faptul că ar putea ajunge la cel mai înalt nivel: „Într-o singură vară m-am înălțat cu 13 centimetri și am pierdut din capacitatea motrică și din capacitatea de efort. Am fost trimis la echipa a doua, dar, datorită familiei, mi-am revenit. Tata a renunțat la muncă pentru a fi alături de mine”. 

La 18 ani, juca în Serie B la Avellino. După două sezoane foarte bune, AC Milan și Juventus s-au luptat pentru a-l aduce. Președintele de atunci al lui Juventus l-a sunat pe tatăl Carlo Ravanelli la 10:30 seara și s-a recomandat. „Dar cine face gluma asta la telefon?”, a reacționat Carlo. „Nu, nu, chiar eu sunt! Vreau să îl aduc pe fiul dumneavoastră la Juventus, dar înainte de asta vreau să vă cunosc familia”. Acesta era spiritul Juventus.

Fabrizio Ravanelli, educație militară cu reguli stricte la Juveentus

La „Bătrâna Doamnă”, Fabrizio a primit o educație militară, cu reguli stricte. „Pentru a atinge succesul, trebuie să respecți regulile, să ai caracter, să fii umil, să ai determinare, să ai cultura muncii. La toate nivelurile, de când ești copil, până când îți agăți ghetele în cui”, sunt principiile lui Ravanelli.

Întrebat dacă nu i-a fost greu să intre într-un vestiar cu nume uriașe ale fotbalului italian și mondial, invitatul SBA nu a ezitat: „Pare dificil, dar campionii adevărați sunt foarte umili. Nu te privește nimeni de sus. Când am ajuns la națională pentru prima oară, erau Baresi, Maldini, Costacurta... Toți au încercat să fie la nivelul meu. În gura campionului este modestie. Nu o să auzi nimic care să te demoralizeze. În gura mediocrului este trufie. Auzi lucruri jignitoare. Se poate ca cineva să fie fotbalist foarte bun, dar, dacă nu este umil, nu e campion adevărat”.

Copiii din ziua de astăzi sunt altfel. Fabrizio Ravanelli a fost antrenor la grupele de juniori ale lui Juventus și a observat fotbaliști de 13 ani care nu credeau în visul lor: „Am încercat să le cultiv dorința de a fi cei mai buni, mai buni decât concurentul pe post, disciplina, ambiția de a se autodepăși. Azi, viața este o cursă cu obstacole, trebuie să muncești zi de zi ca să treci peste ele”.

Articol de Florin Caramavrov

Fotografii: IMAGO

Modifică setările cookies
Don’t miss out on our news and updates! Enable push notifications
Get notifications about important news!