- Au trecut aproape 15 ani de la retragerea din ring a lui Adrian Diaconu. ”Rechinul” trăiește de mulți ani în Canada, unde are parte de liniștite alături de familie, de soția Adina și de unul dintre copii.
- De Ziua Națională a României, Sport.ro vă prezintă un interviu cu unul dintre cei mai valoroși pugiliști ai României. "Cu ocazia asta, le urez românilor de pretutindeni un sincer La Mulți Ani! Sănătate, să fie mai buni, mai uniți. Bunul Dumnezeu să binecuvânteze România!", spune "Rechinul".
- Diaconu este fost campion mondial WBC la categoria semigrea.
- Iată mai jos prima partea a interviului cu Adrian Diaconu.
Băiatul pare setat să îi calce pe urme și să facă istorie în ring, de câteva luni începând să meargă în sala de box, în primă fază fără ca Adrian Diaconu sau soția să știe. Fata fostului pugilist s-a mutat din oraș, alături de prieten, și încearcă să își întemeieze o familie.
Viața lui Adrian Diaconu în Canada
În vârstă de 47 de ani, Adrian Diaconu a stat de vorbă cu Sport.ro, iar în cadrul interviului a discutat despre cum îi merge după retragerea din box, dar și de ce a hotărât să aibă o viață departe de sportul care i-a adus consacrarea. A încercat, dar nu a avut răbdarea care caracterizează antrenorii mari din box.
S-a străduit să dea naștere unui proiect cu bunul său prieten și fostul mare boxer Leonard Dorin Doroftei, dar demersul doar l-a convins că e mai bine să ia în calcul o altă rută. Asta a și făcut!
A căutat variante și a găsit din nou poteca potrivită. De ani buni, Adrian Diaconu este un om important în cadrul companiei aeriene Air Canada. După ce a lucrat, în primă fază, în zona de ”security”, Diaconu a fost ”reprofilat” pe zona de logistică, unde are grijă ca piesele să ajungă în diferite colțuri ale lumii, unde este nevoie pentru ca avioanele deținute de companie să poată zbura.
Ce face și cu ce se ocupă ”Rechinul” Adrian Diaconu
Este mulțumit cu viața pe care o duce, iar în dialogul cu reporterul, întrebat dacă este fericit, fostul pugilist a răspuns simplu: ”Sunt liniștit. Iar dacă am o viață liniștită, sunt și fericit”.
Pasionat de pescuit, cu o mentalitate schimbată în urma anilor petrecuți pe continentul american, dar cu dragoste de România, Adrian Diaconu nu crede că va mai reveni în țară și să se stabilească definitiv, așa cum a făcut ”Moșul” Doroftei. A pus pe foaie posibilitatea revenirii în România în câteva rânduri, dar a rezistat doar câteva luni. S-a convins că îi e cel mai bine în Canada, dar și soția i-a sugerat că, și pentru binele copiilor, ar fi indicat să își facă o viață departe de România.
Respectul pe care și l-a câștigat în urma luptelor din ring îl trăiește și acum Diaconu, care spune: ”nu am trecut degeaba prin viață”. Oamenii, români sau canadieni, îl opresc pe stradă când îl recunosc, iar momentele din ring îi revin imediat pe retină marelui campion. Parcă îmbracă iar șortul norocos și aplică meticulos fașele înaintea mănușilor.
Adrian Diaconu: ”Dumnezeu mi-a dat cât am avut nevoie”
Revine în fiecare an în România însă, pentru a-i revedea pe cei lăsați în țară, dar mereu are un nod în gât când revede și centura cucerită în 2008, în Polivalenta din București, când l-a învins pe Chris Henry.
Pugilistul Adrian Diaconu s-a retras oficial din activitate în cadrul galei de box de la Centre Bell din Montreal, în care Lucian Bute l-a învins la puncte pe rusul Denis Gracev. Momentul a avut loc în urmă cu aproape 15 ani, în noiembrie 2012.
Interviul acordat de Adrian Diaconu pentru Sport.ro
Salut, Adrian! Cum e viața ta în Canada?
Am o viață bună aici. Am lucrat ca security la Air Canada, la sediu, care este, oarecum, aproape de aeroport, în aceeași incintă, între pistele de avion. Înainte am fost singurul om acreditat să păzească biroul fostului CEO, care era român, domnul Rovinescu, un om extraordinar, un om mare! Atunci lucram ca agent de securitate.
Acum, tot la Air Canada, mă ocup de partea de logistică, trimitem și primim piese de avion în toată lumea, inclusiv în Canada. Mecanicii au nevoie de anumite piese, noi le trimitem unde e nevoie. Eu lucrez la magazinul de piese, în depozit, în Canada se numește store.
Te-ai gândit vreodată că vei avea un astfel de loc de muncă?
M-a fascinat aviația, dacă pot spune așa, încă din perioada în care lucram ca security. Sunt și acum fascinat de aviație, îmi place ce fac. Familia mea, cu excepția băiatului, care încă e la școală, lucrează în acest domeniu, să zic așa. Soția e agent de bord, fata mea e agent de bord, eu sunt la avioane... cam toți suntem în zona aceasta.
Fata mea e la o divizie a Air Canada, Jazz Aviation se numește.
Eu sunt în zilele libere de la muncă acum, am un program mai ciudat, muncesc patru zile, stau apoi cinci. E ca o rotație, două weekenduri le lucrez, două le stau.
Cum a apărut această oportunitate de muncă?
Nu m-am gândit să fac asta, așa a fost conjunctura. Mi-am făcut și prieteni, lumea mă cunoștea. E cineva care a ieșit la pensie între timp, iar așa am trecut de la security la rolul pe care îl am acum.
Am încercat acest rol, iar acum fac trei ani de când lucrez pe acest post.
Adrian Diaconu, 27 de victorii la profesioniști și campion WBC
- În vârstă de 47 de ani, Diaconu a participat la două Campionate Europene, unde a luat două medalii de bronz, a participat la trei Campionate Mondiale, unde a luat două bronzuri și un argint.
- Diaconu a trecut la profesioniști în 2000, după Jocurile Olimpice de la Sydney, unde în meciul decisiv pentru accederea la turneul olimpic l-a învins pe britanicul Carl Froch, adversarul lui Lucian Bute, chiar la acesta acasă!
- Fostul mare pugilist român a înregistrat 27 de victorii (15 prin KO) și trei înfrângeri la profesioniști. În 2008, Diaconu a câștigat titlul mondial WBC, după o gală disputată în București, în Sala Polivalentă.
Te gândești să te întorci, totuși, în box?
Nu! Am încercat, dar nu... am încercat în perioada în care am revenit în România, am încercat să fac ceva cu Doru (n.r. – Leonard Dorin Doroftei), dar nu a fost să fie, iar acum am renunțat la idee.
Nici în Canada nu te gândești să faci ceva în zona boxului?
Nu! Nu îmi antrenez băiatul, dar să antrenez pe altcineva? Nu am răbdare suficientă, am lucruri care nu au fost foarte frumoase pentru mine... nu sunt atras de antrenorat. Eu nu am răbdarea necesară.
Băiatul meu face box, sunt încântat de el, ar avea șanse genetic vorbind, a avut și primul meci, mi-a plăcut, dar e foarte mult de muncă. Dar, nu mă implic personal. O să îl îndrum către cine trebuie. Dar, nu se pune problema să-l antrenez. Ar fi fost bun pentru fiul meu Doru (n.r. – Leonard Dorin Doroftei), dar a revenit în România. Ar fi făcut treabă bună cu el.
Cum se descurcă băiatul tău la box?
A terminat generala, a mers mai departe, urmează un liceu și o profesională, ceva intensiv, face două în una, și profesională, și liceu.
A început să meargă cu colegii la box, de vreo trei-patru-cinci luni, iar eu nu știam, dormeam în pantofi (n.r. – râde) ! Mi-a trimis un video într-o zi și i-am zis: ’tată, de când mergi tu la box? Cum?’. Mi-a explicat cum a început totul, iar soția, când a auzit, a zis că nu vrea să mai treacă prin aceleași emoții prin care a trecut când boxam eu. I-am spus că are 16 ani, că e la școală și la box, nu are timp de alte lucruri.
Dacă face sau nu face de performanță, e bine că se educă, stă departe de anturaje. Sportul e disciplină, indiferent de nivel. Dacă va fi de viitor, îl susțin cu tot ce pot. Pentru noi, momentan, e bine! Sunt foarte mulțumit de el! Da, da, chiar e! Sunt foarte mulțumit de el.
Fata ta cum e?
Fata e mai mare, e plecată, are 24 de ani, e pe picioarele ei, a zburat din cuib (n.r. - râde). Ea stă în Toronto. E cu prietenul, e pe drumul ei.
Te recunosc oamenii pe stradă, poate chiar români, în Canada?
Da! Și aici, în Canada, și în România. E o mare satisfacție, realizez că oamenii apreciază tot ce am făcut, nu am trecut degeaba prin viață. E un moment frumos pentru mine de fiecare dată.
După o carieră în box, te poți numi un om care poate trăi din banii agonisiți?
Mie mi-a dat Dumnezeu cât a trebuit! Pentru mine e suficient! Se putea mai mult, dar pentru mine banii nu au fost atât de importați. Mai importante sunt familia, sănătatea.
Te gândești să te întorci în România?
Mă întorc în fiecare an în România, fără excepție. În afara perioadei COVID, m-am întors și de două ori pe an în România.
Să te întorci definitiv?
Am avut trei tentative, dar am plecat cu toate după noi până la urmă. Nu știu, nu m-am putut adapta. Ceva s-a schimbat, poate în mentalitatea mea. Nu știu ce să zic... nu vreau să par arogant, dar copiii au alt viitor aici... e complicată situația. Am încercat să rămânem în România, am stat 10 luni prima dată, apoi 11 luni, apoi doi ani și jumătate, dar am discutat cu Adina, soția mea, și mi-a spus că zăpăcim copiii așa, ba să vorbească în franceză, ba în engleză, ba în spaniolă.
Au învățat turcă, germană. Ne-am oprit, am decis să rămânem în Canada.
Leonard Doroftei, prietenul tău, s-a întors în România.
La mine sunt și alte lucruri la mijloc, voi fi legat pe viață de Canada, din păcate sau din fericire, nu știu cum să zic. Am cetățenia canadiană, copiii au certificate de români.
Ai o viață frumoasă în Canada?!
Liniștită! Liniștită, iar dacă e liniștită, e și frumoasă. Nu ducem grija zilei de mâine, iar asta e tot ce contează. Mi-a dat Dumnezeu atât cât mi-a trebuit!
Ai viața pe care ți-ai dorit-o după retragerea din box?
Da, absolut.
