FANTASTIC! Un roman antreneaza in Ghana! Ce povesti SENZATIONALE are de spus

FANTASTIC! Un roman antreneaza in Ghana! Ce povesti SENZATIONALE are de spus

Bacauanul Dorian Marin (56 de ani) e Vasco Da Gama al fotbalului din Romania!

Gabriel Chirea
gabriel.chirea@protv.ro

Dupa ce a primit licenta de antrenor in tara, la inceputul anilor ’90 si a stat in tara pe banca unor echipe ca Minerul Comanesti, Baia Mare si Midia Navodari, tehnicianul a luat calea strainatatii la inceputul anilor 2000, cand a antrenat echipe nationale sau de club din Siria, Liban, Eritreea, Uganda si Oman. Din 2014, el pregateste clubul King Faisal Babes FC din Ghana. Dorian Marin a acceptat sa vorbeasca pentru Sport.ro despre excentricitatile vietii cotidiene si fotbalului de pe Continentul Negru.
 
Cum ati ajuns sa antrenati in Ghana?
Dupa experimentele de succes in Eritrea si Uganda si dezamagirea numita Al Nasr Oman am decis ca locul meu este in Africa, asa ca oferta venita din Ghana a carei echipa nationala este printre cele mai bine cotate pe continent am considerat-o un pas pozitiv in cariera. Am discutat contractul cu impresarul, ghanez si el, iar dupa ce am avut confirmarea ca patronul clubului mi-a acceptat conditiile am solicitat invitatia oficiala, viza si biletul de avion. Impresarul mi-a cerut ca eu sa platesc biletul, iar clubul imi va returna costul acestuia dupa ajungerea acolo. Nu am acceptat si, dupa doua saptamani, mi-au trimis ei biletul si invitatia.

Ce ati gasit in Ghana?
La sosirea pe aeroportul din Accra am fost intampinat de Alhaji Grunsah patronul clubului, o celebritate locala nu doar pentru ca l-a crescut in fotbal pe fostul mare fundas al lui Bayern Samuel Osei-Kufour, ci si pentru felul lui razboinic si tragicomic de a fi. In ce priveste adaptarea, Africa pentru mine inseamna acasa, asa ca nu am avut nici un fel de problema. Trebuie sa spun ca Ghana este o tara deosebit de frumoasa, iar daca o vizitezi ca turist esti tratat regeste. Dar cum eu nu am venit aici in excursie, tratamentul a fost unul total diferit...

Ce s-a intamplat?
La primul antrenament am aflat ca jucatorii erau neplatiti de trei luni si nu erau deloc incantati de venirea mea, gandind ca eu voi lua banii pe care patronul li-i datora lor. I-am spus lui Alhaji ca nu se poate face fotbal doar cu banane din gradinile dimprejurul stadionului si daca nu rezolva cu restantele salariale voi pleca. De unde de neunde in scurt timp salariile au fost la zi si jucatorii au inceput sa vina regulat la antrenamente si sa se integreze in programul de lucru. In ce priveste alimentatia jucatorilor, soc. Mic dejun, pranz si cina orez, iar daca vrei sa schimbi ti-i pui in cap. E de mirare ca inca nu au ochii oblici ca si asiaticii, deoarece la unele restaurante pun orez pana si in pizza...

Cum arata infrastructura sportiva in Ghana?
Eu am avut norocul ca echipa mea sa fie in Kumasi al carui stadion Baba Yara cu o capacitate de 40.000 de locuri pe scaune este la inalte standarde europene. Aici joaca Asante Kotoko, noi si nu de putine ori nationala mare Black Stars datorita calitatii gazonului, conditiilor de refacere si suportului publicului care este mai dedicat decat cel din capitala Accra. Mai sunt doua-trei stadioane cu gazon de nivelul Diviziei A la noi, celelalte putand fi categorisite intre cele din Diviziile B si C.

E periculos sa fii antrenor in Africa?
Depinde de situatie. Personal, pana acum nu am avut probleme, dar fanii unui club din liga secunda au batut un arbitru in asa hal incat acesta a decedat dupa cateva zile in spital. Nimeni nu a fost arestat pentru ca la corectie au participat sute de oameni. Eu nu sunt arbitru... Respectivul a anulat doua goluri valabile gazdelor si a dus oaspetii la victorie dintr-un penalty inventat, ratat si repetat inca o data. Nici politia nu a mai putut sa-i opreasca pe fani...

 Jucatorii africani nu sunt cunoscuti ca fiind extrem de profesionisti. Cum va descurcati cu ei?
Calitati fizice si tehnice sunt la superlativ, dar notiunile tactice - zero, ei fiind obisnuiti sa joace doar din instinct. Aceasta cu trei exceptii, jucatori care au fost in lotul largit a lui Rajevac, in opinia mea singurul selectioner aici care s-a incumetat sa lucreze cu ei tactic. De altfel, s-a si vazut la Cupa Mondiala 2010 din Africa de Sud, unde Ghana a ajuns pana in sferturi. Asadar avandu-i pe cei trei ca modele am combinat antrenamentele teoretice cu cele tactice si echipa si-a dat drumul la joc. Ce a urmat insa a fost ceva de domeniul inimaginabilului si expresia ,,Afara-i vopsit gardul, inauntru leopardul" (citeste Federatia de Fotbal Ghaneza), defineste perfect realitatea urata de care am avut parte.

Ati avut probleme si cu Federatia Ghaneza de Fotbal?
Incep prin a spune ca federatia are o regula nebuna care spune ca pentru a candida la presedintie trebuie sa fii patronul si finantatorul unui club din prima Liga. Cum Alhaji Grunsah a fost principalul contracandidat al actualului presedinte la alegeri, tunurile pe el si prin consecinta pe mine. Alhaji si clubul lui nu sunt insa singurele victime. Heart of Lions, una dintre cele mai bune echipe din campionat ca lot de jucatori a fost retrogradata pentru ca patronul ei a facut la randul sau greseala de a candida. Colac peste pupaza, cateii din jurul lui Alhaji au generat la randul lor destule situatii de rasul-plansul.

Spuneti-ne despre ce e vorba...

Voi enumera doar o parte, pentru ca daca ar fi sa le scriu pe toate as umple trei editii de ziar:

1. Primul meci in deplasare la care am stat in tribuna neavand finalizat permisul de munca. Meciul urma sa inceapa la 14.00 ora locala si am intrebat cat dureaza drumul. Mi s-a spus ca doua ore si am cerut ca plecarea sa fie la 10.30, dar Alhaji si ai lui au mutat-o la 11.30 pentru a nu pierde rugaciunea in moschee. Drumul a durat insa trei ore si am ajuns acolo la 13.40, fara timp pentru dezmortire, acomodare si incalzire. Am pierdut 2-0 si clubul a fost penalizat cu 2.000 Ghana Ceddis (aprox. 750 de dolari)...

2. Dupa ce am invins campioana Asante Kotoko si alte doua echipe din fruntea clasamentului si-au intrat in rol arbitrii trimisi cu temele facute, ajutati copios de prostia oamenilor lui Alhaji. Meci in deplasare cu Inter Allies: la 0-0 in minutul 70 si cu adversarul de minute bune in careul nostru, am vrut sa schimb un atacant ca si inexistent cu un mijlocas defensiv, dar cei doi delegati ai echipei susoteau intre ei si nici gand sa efectueze schimbarea. Le-am cerut pe un ton ridicat sa o faca si au raspuns ca nu pot inlocui un varf cu un mijlocas pentru ca strica sistemul 4-4-2 care-i place patronului... Cat a durat ,,conversatia" gazdele au inscris dintr-un ofsaid cat toate zilele si am pierdut 1-0...

Alt meci in deplasare cu Edubiase. In prima repriza am inscris cu un sut de la 30 de metri, dar golul a fost anulat pe motiv de fault al jucatorului marcator... Apoi a inceput macelul, fiind obligat sa efectuez toate schimbarile inaintea minutului 70. A urmat cartonas rosu direct si total nejustificat celui mai bun fundas al meu, dar si asa rezultatul a ramas 0-0 pana in min 96. Asteptam sa se termine cand, la o minge castigata corect de unul dintre jucatorii mei, arbitrul a fluierat fault la 22-23 de metri de poarta noastra. Unul dintre jucatorii lor se pregatea sa suteze, dar asistentul a fluturat steagul chemand centralul la el. Urmarea? Au mutat lovitura libera transformand-o in penalty si 1-0...

3. Antrenorii locali, federatia si ziaristii de sport functioneaza ca o banda a carei obiective sunt promovarea in echipele nationale U17, U20 si Local Black Stars (nationala jucatorilor din campionatul intern) a protejatilor lor care apoi sa fie vanduti iar banii impartiti frateste, desfiintarea antrenorilor straini care prin profesionalism ii pot pune in umbra si promovarea celor veniti pentru clima placuta si fructele exotice. Aici ar fi de spus ca inaintea mea la echipa a fost un antrenor englez care nu numai ca nu a lucrat mai nimic tactic, dar nu a facut niciodata pregatirea jocului pe analiza video a viitorului adversar. Un altul, suedez, a acceptat 1.000 de dolari salariu lunar ca sa scape de frigul din tara lui si pentru gratiile domnisoarelor ghaneze...

Antrenorii ghanezi cum se prezinta?
Fostul meu secund, o nulitate pe toate planurile a carui singura calitate era ca tatal lui a jucat in echipa nationala, la antrenamente avea malarie ori probleme cu stomacul, pe cand la meciuri, mai ales cele televizate, se baga in fata si nu prididea cu sfaturile tactice, iar in ziare declara ca eu doar supervizam pe cand el era cel cu pregatirea efectiva a echipei. Asta pana i-am spus lui Alhaji ca ori eu ori el...

La ultimul Mondial, Ghana nu s-a mai descurcat atat de bine...
Cateva culise si despre esecul la Cupa Mondiala din Brazilia 2014, aflate chiar de la unul dintre principalii protagonisti. Kwesi Appiah, antrenorul cu care au abordat calificarile si turneul final a fost pastrat in functie tocmai pentru ca se supunea fara cracnire vointei celor din federatie. La cantonamentul de pregatire din Florida oficialii si-au luat cu ei unii iubitele, altii fratii si verii cazand echipa la un hotel de trei stele pentru a nu depasi bugetul alocat. Michael Essien, Sulley Muntari si mai ales Prince Boateng i-au cerut lui Appiah sa mute echipa la un hotel adecvat, daca nu se vor muta doar ei trei pe banii lor. Antrenorul i-a raportat sefilor, care i-au trecut pe Essien si Boateng pe banca de rezerve, iar Muntari a devenit schimbare obligatorie. Dupa eliminarea din grupa s-a incercat pe toate caile ca cei trei sa fie scosi tapi ispasitori si au si fost indepartati de la echipa.

Ultima victima a federatiei este Avram Grant...

O vorba si despre Avram Grant, care a fost proslavit ca salvatorul natiunii. Explicatia? A semnat pe un salariu fabulos pentru Ghana din care a luat mai putin de jumatate, partea leului fiind impartita intre cei care l-au angajat si cei care-i ridicau osanale in ziare si pe posturile TV. Pe durata contractului a stat mai mult in Anglia decat in Ghana, dar nimeni nu a scos o vorba pana dupa esecul la Cupa Africii din Gabon de anul acesta, cand pentru a-si salva pielea cei pe care i-a ,,sponsorizat" au aruncat toata vina pe el si l-au dat afara...

Ce conditii va ofera clubul?
Exceptand meciurile in care am fost furati ca-n codru, pentru mine a trai aici este o reala placere. Incep cu cazarea. Pe tot timpul sederii clubul mi-a asigurat o camera dubla intr-un hotel de prima categorie, foarte curat si linistit si aflat intr-o zona residentiala a Kumasi-ului. Construit pe un singur nivel cu doua curti interioare, sali de conferinte si fitness, hotelul este inconjurat de copaci exotici, foarte bine pazit de gardieni inarmati si cu un restaurant cu specific european al carui bucatar-sef togolez Andre a lucrat ani buni in Franta. Am copacul ,,meu" plin cu mango din curtea hotelului. L-am gasit langa gardul imprejmuitor ascuns privirilor. In fiecare dimineata ma furisez acolo si culeg 2-3 fructe pentru micul dejun. Am la dispozitie un Nissan 4X4, asa ca daca vreau sa merg in oras la cumparaturi sau pentru relaxare o pot face fara probleme.

Cum e viata de zi cu zi in Ghana?
Kumasi este al doilea oras ca marime al tarii, cu supermarketuri in care gasesti de la lucruri originale, branduri celebre, la ciocolata elvetiana, branza olandeza si somon fumee, doar bani sa ai... Cum eu sunt innebunit dupa fructe exotice, le am pe alese. Mango si ananas, banane si nuci de cocos, toate la preturi derizorii comparativ cu Europa. Moneda nationala este Ghana Ceddis a carei paritate variaza intre 2,55-2,65 pentru un dolar american. Salariul mediu lunar este intre 80-120 Ceddis, de aceea goana dupa venituri suplimentare este evidenta in toate sferele societatii. Altfel, oamenii sunt de un nivel educational si intelectual peste medie, iar ospitalitatea si nu doar cea din locurile publice este la ea acasa. Rata natalitatii este foarte ridicata mai ales la familiile de religie musulmana, campionul cunoscut de mine fiind patronul clubului Alhaji Grunsah, care are 19 copii raspanditi din Ghana pana in Anglia si Statele Unite.

Cum va petreceti timpul liber acolo?
Sunt numeroase evenimente culturale la care particip ca invitat sau pe cont propriu impreuna cu un foarte bun prieten care detine o academie de fotbal aici. Vernisaje de arta, cinema, concerte, simpozioane pe diferite teme s.a.m.d. Totusi cel mai fastuos eveniment la care am participat a fost aniversarea regelui Osei Tutu al II-lea al regiunii Ashante, un titlu nu doar onorific tinand cont de faptul ca reprezentantii guvernului nu pot lua nici o decizie importanta fara a-l consulta. Osei Tutu este si patronul spiritual al clubului Asante Kotoko, asadar un impatimit al fotbalului. Festivitatea s-a desfasurat pe stadionul Baba Yara plin ochi si a fost transmisa in direct de postul national TV. O intreaga alegorie de culori, muzica, dansuri traditionale si defilari ale invitatilor veniti din toata Africa si nu numai. Pana si regina Elisabeta a II-a a Angliei si-a trimis reprezentantul aici.

Este Ghana atat de exotica pe cat se spune?
Din deplasarile facute cu echipa pot sublinia ca, daca iti place natura in toata splendoarea ei, Ghana este o adevarata binecuvantare. Vegetatie luxurianta, rauri si lacuri, oceanul, plajele cu nisip fin de culoarea argintului vechi si pamantul rosu si roditor al Africii. Nu pot incheia fara sa spun ca Accra, capitala port la Oceanul Atlantic este unul dintre cele mai de vizitate orase ale Africii de Vest. In scurtul timp petrecut aici am fost pus in postura de a nu sti ce sa aleg dintre multiplele variante de a-mi petrece timpul oferite de acest frumos, curat si cosmopolit mare oras.

Ce planuri de viitor aveti?
Sa primesc o alta oferta intr-o tara alta decat Ghana... Daca sfatuiesc romanii sa vina in Ghana? Ca turisti bineinteles ca da. Si o ultima reflectie. Ghanezii sunt nascuti sa fie fotbalisti, dar, daca nu ajung de la varste fragede la cluburi europene, sistemul mincinos si corupt si ignoranta antrenorilor locali ii condamna la esec.





FULLSCREEN
Galerie Foto
  • /

VIDEO PROTVPLUS.RO

Unde ne putem vaccina împotriva Covid-19. Guvernul anunță noi centre în locații accesibile
BRAT
Modifică setările cookies